Last Hurrah #2

Wow, nici nu-mi vine sa cred ca au trecut aproape patru luni de la ultima oara cand am scris pe aici.

Am dus la capat, in mod oficial, ultima zi de munca in HP. Biroul e vacant, dulapul a fost golit, HDDul a fost curatat de orice urma c-as fi fost pe aici, iar aparatele periferice au fost impachetate. N-a mai ramas de facut, am predat PCul, cheile si cardul de acces, cat si semnaturile de rigoare.

De luni, o alta corporatie, una mai aproape de acasa, cu conditii mai bune si, in sfarsit, cod. CSS to the rescue :-)

PS: 26/26. Acum trebuie doar sa astept pana pe 23 pentru traseu…

Posted in posted Tagged

Dailies #120

  • Almost Human (S1) -In a not-so-distant future, human cops and androids partner up to protect and serve. Din pacate nu e Robop, insa  si Michael Ealy ofera cea mai buna varianta a Nick Nolte si Eddie Murphy in 48 Hrs. Personajele nu sunt suficient dezvoltate, plottingul e banal, dar povestile saptamanii ofera niste versiuni interesante ale viitorului – tehnofobii la tot pasul. Meh, depinde daca n-ai altceva de facut.
  • Banshee (S1-2) - an ex-con and master thief assumes the identity of a murdered sheriff where he continues his criminal activities. Antony StarrIvana Milicevic si Ulrich Thomsen fac niste roluri perfecte intr-un neo-noir foarte, foarte pulp. Poate cel mai distractiv guilty pleasure al anului. De vazut.
  • Californication (S6) - A writer tries to juggle his career, his relationship with his daughter and his ex-girlfriend, as well as his appetite for beautiful women. In caz ca se intreba cineva, the worst season by far. Non-stop dumbassery, ma simt ca la ultimul sezon din Nip/Tuck.
  • Rogue (S1) - Grace, a morally and emotionally-conflicted undercover detective, is tormented by the possibility that her own actions contributed to her son’s mysterious death. Thandie Newton mi-a placut in ER si eram curios daca poate ‘cara’ un serial intreg. Din pacate, raspunsul e clar si raspicat ca nu. Mister, tensiune, drama familie, violenta viscerala, Rogue nu reuseste sa faca absolut nimic din ceea ce incearca. De evitat.
  • Sleepy Hollow (S1) -Ichabod Crane is resurrected and pulled two and a half centuries through time to unravel a mystery that dates all the way back to the founding fathers. Alex KurtzmanRoberto Orci si Len Wiseman au reusit sa poate cea mai placuta surpriza a anului. Avand in vedere ca asteptarile erau sub nivelul marii, iar ei au reusit un serial foarte campy si foarte amuzant, merita felicitati. Tom Mison si Nicole Beharie fac niste roluri bunicele, dar plottingul e foarte bine pus la punct, aduce mult a Fringe din sezonul trei. De vazut, twisturile nu se opresc niciodata.
  • The Middle (S1-5) - The daily mishaps of a married woman and her semi-dysfunctional family and their attempts to survive life in general in the city of Orson, Indiana. Poate cel mai bun sitcom de la Modern Family incoace, pare poate cea mai clara copie Roseanne din ultima decada. Patricia Heaton si Neil Flynn sunt epici. De vazut.
  • Am mai incercat si altele, precum DefianceLongmire si Red Dwarf, fara sa pot trece de episodul doi. In ordine: prea ridicol, prea incapatanat, prea repetitiv.

Posted in posted Tagged , , , , , , ,

8 luni metalice

  • Ianuarie – Depeche Mode, Feathers / Palau Sant Jordi, Barcelona
  • Ianuarie – Dream Theater / Palau Sant Jordi, Barcelona
  • Februarie – Deep Purple, Grimus / Sala Polivalenta, Bucuresti
  • Martie – Metal All Stars (Zakk Wylde, Max Cavalera, Udo etc), Death Dealer / Romexpo, Bucuresti
  • Aprilie - Watain, Degial, Kistvaen / Colectiv, Bucuresti
  • Aprilie – Amon Amarth / Arenele Romane, Bucuresti
  • Mai – Laibach / Silver Church, Bucuresti
  • Mai – meet & greet @ Arch Enemy, Krepuskul / Turbohalle, Bucuresti
  • Mai – dordeduh, Vulture Industries, Blutmond / Fabrica, Bucuresti
  • Iunie – The National / Zenith, Munich
  • Iunie – Metalhead Meeting II (Sepultura, Moonspell, Arkona etc.) / Arenele Romane, Bucuresti
  • Iunie – Tori Amos / Arenele Romane, Bucuresti
  • Iunie – Jethro Tull / Sala Palatului, Bucuresti
  • Iunie – Bob Dylan / Sala Palatului, Bucuresti
  • Iulie – Hugh Laurie / Sala Palatului, Bucuresti
  • Iulie – Black Tusk / Colectiv, Bucuresti
  • Iulie – Dream Theater / Romexpo, Bucuresti
  • August – ARTmania (Rage, Diary of Dreams, Therion, Eluveitie, Crematory etc.) / Sibiu
  • August – Testament / Arenele Romane, Bucuresti
  • August – Nazareth / Hard Rock Cafe, Bucuresti
  • Septembrie – Metalhead Meeting II Bis (Paradise Lost, Finntroll, Hatesphere, Profane Omen, Tiarra) / Arenele Romane, Bucuresti
  • Octombrie – Maximum Rock Festival (Tristania, Elvenking, Threshold, Emergency Gate) / Turbohalle, Bucuresti
  • Noiembrie – Tarja/ Sala Palatului, Bucuresti
  • Noiembrie – November to Dismember/ Fusion Arena, Bucuresti

Lock and load.

Acum dac-as putea da timpul inapoi sa ajung si la Roger Waters 2013, Artmania/OST 2012, Rock the City 2011, Sonisphere/AC-DC 2010 si Nightwish 2009, ei, asta da realizare. O avea Bucurestiul bubele lui (pe care cu greu le scap din vedere), dar cultura nu e una din ele. Si pe cat de adorabila si linistita e provincia, muzical suge si ma bucur ca nu mai am nevoie sa dau dublu pe transportul pana la un concert fata de pretul biletului in sine.

Rock on.

*updated

Posted in posted Tagged

Dailies #119

20 de filme horror – sau ultima luna in recenzie:

  • American MaryKatharine Isabelle a crescut de la vremea Ginger Snaps, iar acum e o studenta la medicina care vrea sa devina chirurg, insa se loveste de tot felul de probleme… pana descopera lumea ‘extreme body modification’. Trouble ensues. Violent, but fun, over the top but relatable. De vazut.
  • Come Out and Play Ebon Moss-Bachrach si Vinessa Shaw isi iau concediul pe-o pustie izolata populata doar de copii demonici canibali. Si… asta e tot. Fara poveste, suspans, twisturi, umor, prestatii actoristi sau dialog credibil. de evitat.
  • Dead Silence - Remarcabil de prost, laught out loud type. O surpriza extrem de neplacuta de la Leigh Whannell si James Wan - scenariul e prost, distributia e oribila, dialogul crancen si twisturile amuzante de ma durea stomacul. De evitat.
  • Insidious 2 - Since nu inteleg cum Wan si Whannell pot sa treaca de la tampenii precum Dead Silence la un succes precum The Conjuring si apoi sa revina la mizerii precum Insidious 2. I mean really now. Primul a fost decent spre bun cu scaderi de calitate pe alocuri, dar partea asta a fost atat de proasta inca ma durea capul. In asta n-au mai inovat, n-au surprins, parca a fost un remake la Insidious 1 si Psycho la un loc. De evitat.
  • Isolation - nu stiu cum se face ca am vazut nesperat de prostul Ferocious Planet acum trei ani, dar debutul regizoral al lui Billy O’Brien l-am ratat. Rectific acum aceasta gafa – Isolation e un creature feature cu manipularea genetica a animalelor de la o ferma irlandeza izolata in care Marcel IuresSean HarrisJohn Lynch si Ruth Negga incearca sa supravietuiasca atacurilor acestora. Nu se pune problema sa fie Alien sau The Thing, nu e nici macar Alien Raiders sau The Thaw. Vazubil, dar cu rabdare la irosirea numeroaselor ocazii pe care le-a avut.
  • Never Cry WerewolfNina Dobrev descopera ca vecinul ei e varcolac, iar Kevin Sorbo e singurul care-o poate salva. Remake scena-cu-scena dupa Fright Night, incredibil de prost si inutil. De evitat.
  • Sinister - cu asta am avut probleme… pe alocuri aducea a maretia lui Cigarette Burns, pe alocuri tragea inspre idiotenia lui Bag of BonesEthan Hawke si el tragea in jos filmul, nereusind sa-l sustina. Putea sa fie un horror bun aici cu editari de scenariu, reducerea sperieturilor ieftine (copiii pe langa Hawke), taierea subploturilor inutile (serifii), o focalizare pe Bughuul si mentinerea tensiunii mai bine – acum fiind doar momente si momente. Meh.
  • Sleep Tight - dupa Los sin nombre (bun), Darkness (prost), Frágiles (prost) si seriei [Rec] (bun) avem parte de-un alt succes de la Jaume Balagueró - un horror foarte pervers si voyeristic despre un portar obsedat de torturarea celor din jur care-si dedica zilele si noptile ruinarea vietii unei tinere din blocul in care lucreaza. Tensionat si terifiant. Recomandat!
  • The Thing (2011) – ma simteam prost cand dadeam de pamant cu un remake inutil la un perfect absolut perfect avand in vedere ca nu l-am vazut. L-am vazut. Si mai inutil decat credeam, nu aduce nimic nou si nu are niciun motiv sa existe… spre deosebire de putinele exceptii meritoase (cum ar fi recentul Robocop, pe care-l recomand cu caldura). De evitat.
  • The Uninvited - daca tot suntem la capitolul mizerii ordinare, haideti sa vorbim despre cel mai cretin remake posibil la o bijuterie precum A Tale of Two Sisters. M-a surprins enorm tampenia asta avand in vedere materialul sursa si distributia excelenta -David StrathairnElizabeth BanksEmily BrowningArielle Kebbel. Nu credeam ca e posibil sa o strice in halul asta – mentinand materialul sursa si schimband finalul in ceva atroce.  De evitat cu orice cost.
  • We Are What We Are – cand tatal moare, revine copiilor si vaduvei responsabilitatea de-a continua traditia si-a urma ritualurile canibalice. Mult mai cuminte decat ma asteptam, ok, dar nimic extraordinar. Ca si Come Out and Play, si asta e despre copii canibali din Mexic – e ceva ce ar trebui sa deprind din asta? :-)
  • White Noise 2 – undeva pe la 1AM zilele trecute dadusem la TV de o secventa cu Nathan Fillion si Katee Sackhoff inainte sa se strecoare reclamele. Intrigat, a doua zi evident l-am cautat si rulat. Si-a rulat, pe buna dreptate. E un throwback excelent la filmele alea ieftine si ridicol de proaste tipice anilor ’90 cum ar fi NightScream sau The Time Shifters. Perfect pentru fundal la niste metrici, cu ajutorul lui te mai trezesti ocazional razand isteric.
  • You’re Next - poate cel mai overhyped film horror din ultimii cinci ani. Auzisem atat de multe despre el  incat atunci cand am vazut ca e doar The Strangers cu twistul Incident on and Off a Mountain Road, ei bine, m-a dezamagit mai tare decat putea s-o faca vreodata dialogul lor mumblecore intolerabil. Meh, nimic nou.

Posted in posted Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Dailies #118

20 de sezoane de TV – sau ultimul an in recenzie:

  • A Young Doctor’s Notebook (S2) – la fel de dement, daca nu chiar si mai. Nu, aici nu mai sunt dezmembrari fara anestezie si cu un ferastrau bont, deci sezonul unu castiga la capitolul ala. Radcliffe tot nu mi se pare credibil ca un actor, dar jocul lui Jon Hamm aici e exemplar. Vazubil, o comedie scurta si buna.
  • Arrow (S1-2) - mult peste asteptari, cel mai bun superhero  tv series imho, mult peste Smallville. Stephen Amell e perfect in rolul lui, chiar daca scenariile il fac destul de schizoid re: alternarea intre cele doua vieti pe care le duce. Mitologia devine din ce in ce mai bogata si complexa, spre multumirea tuturor, flash-back-urile aducand o dimensiune foarte interesanta serialului. De vazut, o portita excelenta pentru un incepator in comics.
  • Black Mirror (S1-2) – o antologie tip Twilight Zone/Outer Limits pentru era in care ne aflam, in care toate episoadele tehnofobice reveleaza cele mai pesimiste viziuni asupra viitorului. Recomandat!
  • Bron (The Bridge)  (S2) – ziceam mai demult ca Bron mi se pare cea mai buna serie politista straina, iar asta ramane valabil si pentru sezonul doi. Personajele principale raman excelente – interesante si inteligente, si aici plottingul e foarte bine pus la punct, totul e inteligent orchestrat, povestea deseori surprinde, iar distributia este geniala - Sofia Helin si Kim Bodnia facand niste roluri perfecte.
  • Parks & Rec (S3-4) – damn, that’s good. Imho, S4 e unul din ce mai bune sezoane de comedie din ultima decada.
  • Orange is the New Black (S1) – nu am inceput serialul cu mari asteptari, credeam ca o sa fie un efort mai slab al lui Jenji Kohan, mai ales ca parea ca fura din cealalta serie a ei – Weeds. Ma bucur ca n-a fost asa deloc - Taylor Schilling e grozava ca o yuppie/hipster care ajunge in penitenciar alaturi de ‘hardened criminals’. De-a lungul sezonului puteam vedea cum o transforma experienta si cum se adapteaza cu viata acolo si sacrificiile pe care le presupune asta. Laura PreponKate MulgrewMichelle Hurst si restul colegelor de companie adauga multa personalitate serialului si il ridica deasupra materialului. Nu e Oz, dar o alegere foarte buna – poate chiar mai mult decat House of Cards. Asta totusi are o inima…
  • House of Cards (S1-2) – ambitios, inteligent, interesant, manipulativ, extrem de calculat. Serialul e totuna cu personajul principal, o placere de urmarit – dar ii lipseste inima. Logic vorbind e un serial foarte bun, pot aprecia ceea ce realizeaza, dar nu e nicio atasare emotionala fata de vreunul din cei doi Underwood, sociopatii de la Casa Alba. Kevin Spacey si Robin Wright fac niste roluri excelente, insa daca ei nu au emotii – cum putem avea noi pentru ei? Vazubil, dar e un gust aparte.
  • The Fall (S1) - Gillian Anderson e un detectiv care vaneaza un ucigas in serie extrem de iscuit din Belfast. Filmat din ambele perspective, vazand fiecare pas al fiecarei baricade, serialul reuseste sa surprinda si sa mentina suspansul fara sa devina Criminal Minds. Cu scenarii excelente si un joc actoricesc de prima mana, cele cinci episoade trec pe nerasuflate. De vazut.
  • Orphan Black (S1) – daca poate crede cineva, un serial mainstream despre clone. Tatiana Maslany face nu unul ci cinci roluri fenomenale despre cinci femei aparent normale care descopera ca sunt clone… si sunt de fapt pioni intr-un mortala conspiratie internationala. Imi cer scuze, niciun rezumat nu poate ridica materialul la nivelul la care merita, orice formulare suna ca si cum ar fi o carte de Dean Koontz. Incercati trailerul, imaginati-va cel mai bun followup. Apoi urmariti-l, asa e.
  • Top of the Lake (miniserie) - Elisabeth Moss are o interpretare fantastica a lui Helen Mirren in Prime suspect, rezolvand o disparitie tragica ce mocneste la foc incet sapte episoade intr-o zona muntoasa izolata din Middle-Earth Noua Zeelanda. Settingul superb, personajele dubioase Twin Peaks-iene, accentele dragute si distributia excelente ridica materialul mult deasupra unei serii politiste tipice. De vazut.
  • Broadchurch (S1) – moartea tragica a unui copil, de data asta pe coaste britanice. David Tennant si Olivia Colman incearca sa descalceasca itele povestii, insa e cam greu cand absolut fiecare personaj din serie are cate ceva de ascuns. Te tine in priza si nu devine stupid sau repetitiv. Sincer sa fiu as fi preferat sa se termine dupa primul sezon, dar de ce ar face cineva asta cand mai pot trage bani dintr-un sequel si-un remake?
  • The Americans (S1) - Matthew Rhys si Keri Russell sunt un cuplu de spioni rusi ce incearca sa saboteze SUA in timpul administratiei Reagan. Yup, pare inspirat de Alias 4×05 “Welcome to Liberty Village”, dar e mult mai bun decat am crezut si desi pare ciudat sa “root for the fall of the US”, e o vizionare placuta. Abia astept sezonul doi la sfarsitul lunii.

Posted in posted Tagged , , , , , , , , , , , ,

The Walking Dead

Atentie, urmeaza un rant asemanator cu cel despre Sons of Anarchy de acum cativa ani. In fictiune sunt multe greseli de scriitor pe care le scuz, dar fortand personajele sa fie idioate, actionand impotriva actiunilor lor din ultimii ani, mentinand personajele artificial in viata doar pentru ca le plac prea mult, deci cosand vizibil cu ata alba, asta nu pot suporta. Cand ajungi sa tipi la televizor de 20 de ori pe episod “de ce naiba ai face asta? n-are sens, era evitabil”, e clar ca e o problema cu serialul (si tu esti ultra-rational si practic, dar asta e partea a doua).

Citind comics-urile cu mare placere, aveam mari asteptari de la acel grup eclectic de supravietuitori, dar o sa evit comparatiile cu comics-urile, analizand serialul pentru ceea ce este, nu ceea ce nu este.

Primul sezon Continue reading

Posted in posted Tagged

Year in Review

Si-a mai trecut o luna, cu ocazia asta inca un an cu totul. Un an notabil mai  linistit si mai bun.

De la inceputul anului incoace am tot alergat incercand sa demonstrez ce pot, din fericire cu sorti de izbanda. Anul asta n-am schimbat jobul decat o data si de data asta chiar as vrea sa il mai am (vedem ce se intampla la final de martie cand teoretic expira contractul si tipa pe care am inlocuit-o ar trebui sa se intoarca din concediul de maternitate). Nu e ce ma  asteptam, habar nu aveam ca toata ziua avea sa fie PowerPoint, BrainShark si SFDC, dar e destul de rasplatitor, cu mici scapari pe alocuri.

Unul din marile bonusuri ale noului post a fost posibilitatea de a munci de acasa din Octombrie incoace. S-ar putea chiar ca efectul sa fi fost mai placut decat marirea salariala. In octombrie am devorat peste 50 de filme horror recente si vreo 8 sezoane de TV, iar in noiembrie a fost o situatie similara. Decembrie l-am petrecut devorand 13 sezoane de TV si Dead Island, Dead Island Riptide, Dishonored si mai multe din jocurile de mai jos. De-as putea munci de acasa mereu…

Spre deosebire de anul trecut, anul asta insa am reusit sa calatorim, savurand peste doua saptamani de relaxare in Paris si Amsterdam (si finala Europa League). Anul viitor se preconizeaza si mai generos, deja avand rezervate concedii in Barcelona (vizitam Girona si Montserrat) si Munich (vizitam Dachau si Salzburg). Daca mai sunt zile si bani, poate o alta escapada in Lisabona. Daca nu, poate totusi reusim un weekend in Praga.

Revenind, anul in recenzie. Cele mai bune seriale si jocuri ale anului, in ordine descrescatoare:

  • Breaking Bad, Bron/Broen, Borgen, Game of Thrones, Orphan Black, Top of the Lake, House of Cards, Broadchurch, The Hour, Black Mirror, Forbrydelsen, Orange is the New Black, Äkta Människor, The Fall, The Americans, A Young Doctor’s Notebook. Astea din sfera cable/miniseries, un rasfat de bunatati daca stai sa te gandesti.
  • Bunheads (nu s-a apropiat de nivelul Gilmore Girls, dar tot a distrat enorm si-a fost foarte fermecator), Hannibal (Bryan Fuller a transformat ceva dead on arrival in intr-o surpriza foarte placuta), Parks & Rec (Leslie & Ben ftw, jucam The Cones Of Dunshire?), The Good Wife (sezonul 5 a revigorat serialul)Arrow (mult peste asteptari, cel mai bun superhero  tv series imho, mult peste Smallville), Castle (Disciple a aratat cat de epic poate sa fie, in timp ce The Good, the Bad & the Baby a fost light-hearted perfection), 30 Rock. Din aditiile noi, Brooklyn 99 si Trophy Wife s-au facut remarcate, intr-un mod bun, distributiile fiind cvasi-perfecte.
  • The Last Of Us (gameplay excellent, worldbuilding genial si poate cea mai bine dezvoltata poveste dintr-un joc), Bioshock Infinite (Elizabeth si rail-system ftw), Tomb Raider (mult peste asteptari), GTA V (nu l-am terminat, dar parea excelent din cat am stat cu el), DMC Devil May Cry (remarcabil, foarte mult peste asteptari), Brothers A Tale of Two Sons (poate cel mai interesant gameplay XBLA, worldbuilding foarte interesant), Injustice, Mass Effect: Citadel (dlc), Reaper (mobile, excelenta clona Diablo)
  • House of Leaves (cadou de Craciun, abia inceputa, dar e deja geniala), Finch, 20th Century Ghosts, Alone With The Horrors, Steelheart cat si comics exceptionale – Habibi, The Walking Dead, Arkham Asylum - acum urmand sa savurez cadourile de Craciun – Bone si Blankets.

beast

Posted in posted Tagged

Dailies #117

  • Silent House – found footage uruguyan despre o casa presupusa bantuita. Filmata (ca sa apara) in timp real. Interesanta, provocatoare, o atmosfera excelenta. Pacat ca finalul arunca complet cu mucii in fasole.
  • Apartment 1303 - by-the-numbers japanese haunting in care Kei Oishi foloseste reteta care i-a mers la Ju-On. Aproape decent, desi se tampeste pe final. Remake-ul cu Mischa Barton este absolut penal.
  • Flying Guillotine I, Flying Guillotine IIMaster of the Flying Guillotine - epice, folosirea ghilotinei zburatoare o poveste o inovatie surprinzatoare. Poveste interesanta, in special in Master care e sequel la One Armed Boxer – fiind nevoie sa razbune cei doi calugari decimati de Jimmy, batai superb coregrafiate, trucuri foarte interesante de editare (zoomuri, incadrare perfecta, filmare inversata) si foarte multe referinte. Master are parte si de un comentariu ilar de la Wade Major si Andy Klein care diseca fiecare scena si istoria din spatele ei. De vazut.

Posted in posted Tagged , , , , , , , , , ,

Dailies #116

  • Äkta Människor (Real Humans) (S1) – Swedish sci-fi series about a near/alternate future in which androids (hubots (human bots)) are ubiquous, used mainly for basic needs (cooking, cleaning, sex etc). The focus is on the exploits of an nuclear family as well as the hubot closely connected to them. The hubot is part of a group of renegade droids that are lead by the hybrid-droid son of their creator whose plan is to create a ownerless/free-thinking future for them, in which they’re accepted for who they are. Part family drama, part ’50s sci-fi, part Philip K. Dick-ian philosophical discussion about what it means to be human. The entire first season was a slow-burn of ethical and moral ramifications, but not even the finale managed to stir things up, reducing some characters’ journeys to wandering aimlessly for an entire season with no apparent resolve. Fun, interesting & extremely watchable, but hopefully season two will shake things up.
  • Bron (The Bridge) (S1) – serie politista danez/suedeza despre un ucigas in serie care prin crimele sale dezvaluie niste probleme sociale scandinave si ingreuneaza investigatia fortand cele doua tari sa colaboreze. Personajele principale excelente – interesante si inteligente, detectivi cu capul pe umeri, care au intuitie si investigheaza la sange inainte sa sara cu capul inainte, la care nu simti nevoia sa tipi la fiecare episod. Da, The Killing, m-ai lasat cu sechele. Revenind – plottingul e foarte bine pus la punct, totul e inteligent orchestrat, povestea deseori surprinde, iar distributia este geniala - Sofia Helin si Kim Bodnia facand niste roluri perfecte. Abia astept sezonul doi.

Posted in posted Tagged , , ,

BWB #5

Daca tot a venit salariul si aveam 111 100 ron la indemana, am dat iama in Better World Books pentru o recolta monumentala:

Posted in posted Tagged ,