I Will Not Fake My Way Through Life

Au fost zile pline, mancare multa, musafiri berechet si desigur, nici uzina de vise nu a stat locului …

* am revazut primele 2 sezoane din CSI - un serial criminalistic exceptional, o cronica despre o echipa de investigatori criminalistici, al carui rol este de a vorbi cu dovezile, care nu mint niciodata. Echipa e formata nu din roboti care rezolva rezolva cazuri dupa algoritmi, ci din oameni inteligenti, cu multa imaginatie, care au calitatile si defectele lor. Povestile difera de la 3-4 crime pe episod pana la anchete ce se intind pe perioada a mai multe episoade. Ele provin de la cele mai macabre crime despre care citesti uneori in ziar dimineata, omucideri odioase care au facut istorie, pana la demonstrari ale unor legende urbane lugubre (totusi nu intotdeauna ancheta se finalizeaza cu un happy-end, cliseele hollywoodiene sunt lasate deoparte, multe crime nu sunt rezolvate, iar deseori esti lasat cu un gust amar in gura).

Scenariul este intotdeauna de nota zece, povestile sunt reale, dialogul rapid, inteligent si, uneori, haios. Personajele nu sunt tipizate, sunt bine definite si nu se bazeaza pe marturii ale martorilor, deci nu va asteptati sa vedeti vreun Poirot sau Columbo pe aici. Asta e genul de serial care astazi ar fi scris de Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle, daca ar mai fi in viata. Distributia este foarte bine aleasa – de nota 10 chiar (in sfarsit a facut si Bruckheimer ceva cum trebuie) . Un serial pe care-l recomand oricarei persoane ce a urmarit vreodata cu placere serialele criminalistice si nu numai.

Asadar odata ce ai auzit zgomotul elicopterului si acea melodie bine aleasa de la The Who, aventura o sa inceapa, asa ca umple-ti paharul cu suc, trage bolul cu chipsuri mai aproape si bucura-te de o iesire din lumea cotidianului ! (un an am asteptat sa-mi vina pachetul si l-am savurat pe tot in mai putin de 4 zile)

* am terminat de vizionat trilogia “Dollars” al lui Leone - Fistful of dollars, For a few dollars more si The good, the bad and the ugly … muzica, poveste, regie si actori de nota 10 – timeles classics.

De remarcat ca iara nu este nici un film bun la TV in perioada asta a sarbatorilor, numai reciclari ale unor filme neinteresante, din cele mentionate mai sus de mine doar 2 o sa fie date ( TCM continua ca intotdeauna sa ofere filme bune ), iar TVR1 continua avalansa de filme bune sic si soc – in seara aceasta Traffic, iar vinerea viitoare ne pregateste Cidade de Deus. E de admirat, vineri intotdeauna sunt filme bune, am prins aici de la clasice precum Raging Bull, The Exorcist sau Carrie pana la noutati ca Y tu mama tambien, Requiem for a dream si alte bunatati ; sa nu mai zic de Lost, si de Desperate Housewives … vineri seara, hai sa recunoastem, este a celor de la TVR1 :)

Nu stiu cum a putut, dar totusi dragul nostru domn director a reusit sa ne corecteze de ieri pana azi ( da, stiu, au fost si niste sedinte ieri, sedinte ce, in total, au cumulat 3 ore si 1/2, ok, maybe he’s Flash ) tezele la mate … and guess what I did? 8-er ! ( top 3 merit )
You got it, party on, drinks are on me

*chiar daca e cu 4 zile mai devreme, a venit Moşul si mi-a adus primele 2 sezoane din CSI, fierbinti, din Finlanda … multumiri Tzi, care se pare ca a fost ajutorul sau

*iar pentru nostalgici, TCM are un program bun in seara asta, proba aici

Rome este un serial produs de HBO si BBC, un proiect in valoare de peste 100 mil $ si in totalitate filmat in Italia. Totul este un joc politic, in serial se arata doar luptele pentru putere ce au loc intre patricieni si plebei, respectiv Cezar si Pompei. Povestea este intocmai cu realitatea in proportie de 90% (doar povestile cu Lucius Vorenus si Titus Pullo au fost fictiune, deci si intrepatrunderea povestii lor cu cea a lui Cezar a fost ireala), se arata foarte putine lupte propriu zise (totusi, culmineaza cu lupta brutala din arena din penuntilmul episod al primului sezon), dar mult dialog interesant si povesti fascinante ce pana acum nu au prezentate conform istoriei (poti uita ce stiai despre Roma Antica din filme precum Ben-Hur, Spartacus, Cleopatra sau Gladiatorul)). Decorurile, costumele si arhitetectura sunt toate superbe, ai la ce casca ochii. Actorii in mare parte sunt necunoscuti, dar fac o treaba minunata. Rome e un serial exceptional, ce respecta istoria (Petersen eat your heart out), cu actori buni, povesti interesante si elemente vizuale savuroase, iar eu il recomand atat cinefililor de rand, cat si impatimitilor istoriei.

Strategia filmului : iei membrii ai “frat-pack-ului”, le dai un scenariu foarte slab, ce nu se remarca prin nimic deosebit, cu o poveste tipizata, cu dialoguri ce tind a fi amuzante doar o data la 10 minute, sfarsit previzibil si stupid, fara concluzie, desi au loc mai multe discursuri, ce ai crede, ca au acest rol, de a-ti arata ceva, ca exista o morala, nu doar o enuntarea unei povesti, mai iei cateva actrite frumoase, in plina ascensiune (Rachel McAdams care e o zeita, arata incredibil si chiar stie sa joace (cine s-ar fi gandit ca pustoaica de anul trecut, din Mean Girls, peste un an avea sa devina un fenomen?), Isla Fisher care si ea, la prima vedere, are un aer candid, ce te cucereste) si desigur cativa veterani: Christopher Walken, omul caruia nu i se poate reprosa nimic, niciodata, in privinta prestatiei sale si Jane Seymour, care inca arata bine pentru o varsta ei, cateva melodii siropoase pe care le pui pe niste montaje cliseate si rezulta, ceea ce-ti asigura baietii de la marketing, o pelicula de succes. Nu si in cazul asta .

Am terminat azi cu scoala pe anul asta: gata lucrari, gata teze, gata totul!

Serenity – filmul de debut al veteranului de televiziune Joss Whedon. Trebuie sa incep spunand ca nu am urmarit serialul Firefly, cel care a precedat acest film, asadar Serenity este o experienta complet noua pentru mine.

Povestea nu este chiar noua, filmul avand elemente din filme precum Star Wars, Blade Runner, Total Recall, etc – n-am chef sa insir toate filmele de care mi-am amintit la anumite parti ale filmului. Dialogul nu este fantastic, e chiar stresant uneori, dar acceptabil per total; totusi e presarat deseori cu glume bune. Personajele nu sunt nici ele cele mai complexe, dar nu sunt nici simple arhetipuri. Distributia, nici ea, nu este cea mai omogena, dar e ok, intr-un final totul a iesit bine.

Editarea a fost excelenta, ritmul filmului e unul alert, te tine in suspans (scenele sterse sunt incredibil de inutile, 15 minute pline cu un dialog plicitisitor ce ar fi scazut din intensitatea momentului). Efectele vizuale sunt si ele foarte bune, ajuta mult filmul, sunt o parte integrala in poveste. Ca sa inchei : Serenity poate ca nu este cel mai original SF, poate ca nu este cel mai bun, dar merita vazut cel putin o data.

Priviti ce face lipsa de ocupatie din unii oameni : Forbes a creat o lista cu cele mai bogate 15 personaje de film vreodata :

1. Santa Claus
2. Oliver “Daddy” Warbucks
3. Richie Rich
4. Lex Luthor
5. C. Montgomery Burns
6. Scrooge McDuck
7. Jed Clampett
8. Bruce Wayne
9. Thurston Howell III
10. Willy Wonka
11. Arthur Bach
12. Ebenezer Scrooge
13. Lara Croft
14. Cruella De Vil
15. Lucius Malfoy

In mod surprinzator chiar a venit Moşul la mine. Aseara am avut un vis ciudat, se facea ca ninge (still waitin’) si eu eram cu doua persoane pe care nici acum nu ma dumiresc cine sunt, ne bateam cu zapada, dar intr-un mod asemanator cu cel al lui Christopher Walken in clipul Weapon of Choice … weird, indeed.

Azi am trecut pe la biblioteca liceului si mi-am luat un Melville, desi Cojocelul alb nu a fost pe gustul meu, in asta am mari sperante. Au cam inceput sa se adune pe birou titlurile, dar… asta e, astept cu nerabdare timpuri mai libere.

Si cum un lucru bun nu vine singur – azi am ascultat Highway to Hell in ora de religie, moment ce mi-a incantat ziua – se pare ca diriga pleaca din oras la Bucuresti cu treburi de pe 15, timp de o saptamana… si care este partea negativa in asta? O sa facem analiza in loc. Nu ma intelegeti gresit, chiar imi place matematica, de mic copil m-a atras si mai bine de 8 ani am fost foarte bun, in liceu insa, totul s-a complicat; am un prof care nu prea-si da interesul, faze de genul:

Copil : Nu mi-am facut tema, n-am intelesul exercitiul x …
Prof : Lasa, mai lucreaza-l tu acasa, sigur o sa-ti iasa !

Copil : Domn profesor – n-am inteles cum se face y, puteti sa … – apoi taiat scurt –
Prof : O sa intelegi tu!

…fiind la ordinea zilei, desi initial nu-mi placea Ganga, acum imi e de suflet, chiar intelegand dupa multe si multe ore de studiu.

Dupa nenumarate experimente inca nu am reusit sa realizez temperatura de 0 grade absolut … dar Einstein abia la 26 de ani a reusit sa doboare cateva legi ale fizicii, asa ca nu este nici o graba.

Azi am aflat ce s-a facut sambata la romana – s-a vorbit (da, profa a vorbit) doua ore despre literatura absurda, personaje care au vrut sa schimbe lumea si autori precum Sorescu, Dostoevsky, Ionesco samd. Pacat am ratat asta… totusi azi la ora s-a continuat si eu am ajuns sa discut cu profa despre literatura absurda, asemanarea dintre Rinocerii lui Sorescu Ionesco si Metamorfoza lui Kafka si insensibilitatea lumii, momente in care restul clasei se uita speriata la mine cu o privire de genul dude, omg, wtf?
Printre altele am dat si lucrare la digitala unde am facut o varza, desi stiam, ajungand la ultimul exercitiu sa-mi dea o rezolvare de patru randuri pe cand era de cateva ecuatii. Stiu ca-s praf, asta e. Si acum printre o rasfoire a caietului de fizica si a celui de economie, pregatindu-ma sufleteste pentru chinul de maine, mai scriu o vorba aici.

Cea mai buna veste a zilei : in Palermo – o sticla de Sprite PET 2L= 0.5 € si o sticla de Johnny Walker = 7€ (yay!)
Cea mai proasta veste a zilei: a anuntat proful de mate ca ne paste o alta lucrare la analiza, da, cred ca-mi statea prea bine cu 7 si 8 in catalog.

Trezirea la 6 pentru a ma duce la scoala… nu chiar modul in care ma imaginam nu demult incepand o zi de sambata. Bine macar ca am fost de servici pe liceu, deci am mai avut timp sa ma mai pun la punct cu lecturile facultative; jumatate de liceu si cativa profesori incepusera sa se uite ciudat la mine dupa cam patru ore de citit, apoi incepand mistourile si inevitabila, dar cretina intrebare: Ce faci, ma? avand in vedere ca eram cu nasul in carte, era tare greu de ghicit.

A urmat a treia sedinta pentru proiect, s-au spus numai idiotenii, dar in final a fost bine S-a semnat, s-au dat banii (440€, o parte rambursabila mai incolo). Concluzia: pe 6 martie plec in Palermo: avion, trei saptamani la un hotel ***, doua mese/zi, cursuri de italiana si informatica = 6h/zi si multa Sicilia. Viitorul suna bine.

Si… da, sunt constient de faptul ca nu va mai exista Moş Crăciun, Moş Nicolae, sarbatoare, zi de nastere sau onomastica pentru mine cel putin doi ani. Totusi, oare care sunt sansele sa-l intalnesc pe Bertolucci sau pe Argento?

In alta ordine de idei – ultimele zile au fost incredibil de epuizante, prea multa trezire devreme, somn putin, mancare putina, multa alergatura, mult invatat. Need more coffee. Nici n-am mai vazut un film de aproape o saptamana :(