– Trezirea la 6 pentru a ma duce la scoala… nu chiar modul in care ma imaginam nu demult incepand o zi de sambata. Bine macar ca am fost de servici pe liceu, deci am mai avut timp sa ma mai pun la punct cu lecturile facultative; jumatate de liceu si cativa profesori incepusera sa se uite ciudat la mine dupa cam patru ore de citit, apoi incepand mistourile si inevitabila, dar cretina intrebare: Ce faci, ma? avand in vedere ca eram cu nasul in carte, era tare greu de ghicit.
– A urmat a treia sedinta pentru proiect, s-au spus numai idiotenii, dar, in final, a fost bine. S-a semnat, s-au dat banii (440€, o parte rambursabila mai incolo). Concluzia: pe 6 martie plec in Palermo: avion, trei saptamani la un hotel ***, doua mese/zi, cursuri de italiana si informatica = 6h/zi si multa Sicilia. Viitorul suna bine.
– Si… da, sunt constient de faptul ca nu va mai exista Moş Crăciun, Moş Nicolae, sarbatoare, zi de nastere sau onomastica pentru mine cel putin doi ani. Totusi, oare care sunt sansele sa-l intalnesc pe Bertolucci sau pe Argento?
– In alta ordine de idei – ultimele zile au fost incredibil de epuizante, prea multa trezire devreme, somn putin, mancare putina, multa alergatura, mult invatat. Need more coffee. Nici n-am mai vazut un film de aproape o saptamana :(