I Will Not Fake My Way Through Life

Vineri a fost o zi deosebit de plictisitoare, lasand deoparte faptul ca mi-a adus lucrarea la fizica, si, sperand sa iau macar 6, am luat 8, deci am inceput sa sar in sus de bucurie, si faptul ca un coleg era cat pe ce sa mute maxilarul unei colege in alta clasa si i-au fost scazute 3 puncte la purtare. Si cum era sa uit, inainte de ultima ora au evacuat scoala deoarece primisera un anunt anomim cum ca ar fi o bomba ascunsa intr-o clasa. Needless to say, in 5min deja venisera 3 dube ale politiei si toata scoala era evacuata.

Am terminat si cursurile de italiana, mai am cursurile de engleza tehnica si de cultura italiana. Intre timp am recitit Ferma Animalelor, am revazut Brazil si am recitit 1984. Still great. Peste o saptamana la ora asta, o sa fiu in avion, not having a care in the world. Azi e ziua tatalui meu… happy birthday, old man!

Se anunta Paul Newman night vineri : Cool Hand Luke ( genial, great prison movie, merita sa castige la toate Oscarurile la care a fost nominalizat ) + The Sting. Ar muri Lorelai de invidie :D

Just 12 more days of pain and agony until my release… macar cursurile de italiana merg foarte bine (Cristina rulz, cea mai de gasca profesoara din liceu, glumim, radem, ne distram, dar si invatam cu ea… ce amintiri placute am de anul trecut cand chiuleam cu nesimtire de la ore si ma duceam si jucam table cu mishu la cabinetul ei de psihologie :D), ca in rest totul e messed up. Azi l-am mituit pe mishu cu dvduri, si o sa-mi ia GG si Sopranos cat timp o sa fiu plecat… Acum tre’ s-o-ntind, ca mi se raceste cafeaua si am nevoie de ea, ca maine am 2 lucrari uber-nasoale si de predat un portofoliu la romana. Si ce noroc am avut azi cand ne-a controlat la un alt portofoliu pe care doar eu si inca 2 din clasa l-am facut, eu gasindu-l aseara din greseala in caiet si scriindu-l la 9 seara. Ultimele 3 teme nu le aveam, dar le-am copiat scris acum :D
Sper sa iau de acolo postere (big ones, cinema style, ca in Romania e…) de la Nuovo Cinema Paradiso, colectia Nasul, poate chiar si de la filmele lui Sergio Leone, daca gasesc :)

Una din acele comedii negre care chiar te distreaza. Punctul de plecare e faptul ca John Cusack si Billy Bob Thornton, portretizand niste roluri deja tipizate pentru ei in ultimul timp, fura mai bine de 2 mil $ de la seful mafiei din Kansas in ajunul Craciunului. Asta a fost partea usoara. Pe urmele lor se afla un vanator de recompensa, o femeie fatala, un sef suparat, o familie nevrotica si localnici ciudati. In multe locuri parodiaza filmele noir, si se aseamana pe ici, pe colo cu Fargo. Printre altii avem ca scenaristi castigatorul Oscarului Robert Benton si castigatorul Pulitzerului Richard Russo, totul in regia lui Harold Ramis,care a mai scos Caddyshack, Ghostbusters, Analyze this si Groundhog Day. Actorii sunt de buna calitate, povestea e amuzanta si deloc plictisitoare, chiar daca are momentele ei previzibile…

Bogart si Bacall in unul din cele mai celebre si mai complexe noiruri vreodata. O poveste super buna in jurul careia cu greu iti poti infasura capul, despre un detectiv particular care descopera un lant de tradari si inselaciuni intr-o familie bogata, cu un tata senil si doua fiice – femei fatale. Omoruri, santaje, dublu si chiar triple inselari, personaje foarte bine definite, atmosfera perfecta de noir, actori de mana intai si un regizor pe cinste. What more could you ask for? :D

O incursiune in lumea matematicii, in care suntem introdusi prin prisma constiintei lui Catherine (Gwyneth Paltrow), care incearca sa gaseasca realitatea, deoarece prezumtiv sufera si ea de nebunia de care a dat dovada ilustrul ei tata (Anthony Hopkins), un matematician remarcabil. Matematica e folosita doar ca subplot, deci sa nu va asteptati la A beautiful mind. Tema principala a filmului este relatia tata-fiica, dramele familiale, si cel mai important – realizarea propriilor idealuri si sacrificarea lor din necesitate. Distributia este de nota 10, Hopkins si Paltrow au prestatii uimitoare, iar John Madden da o directie buna, povestea desfasurandu-se prin numeroase flashbackuri care alterneaza cu momente din prezent …

Taram pam pam. 18 zile. Incep sa nu mai am rabdare si nici chef de aberatia de ore de la liceu… maine incepem cursurile de italiana, cate doua ore/zi pana plecam. Era sa lovesc vreo doi colegi azi care ma tot sacaiau ca de ce nu sunt in the mood, si cu cine petrec in seara asta. To hell with mishu care ma oprea de fiecare data.

Chiar ma gandeam cum naiba se poate ca CSI sa devina mai bun… si apoi a inceput sezonul 5, in care fiecare incepe sa lucreze mai bine individual, Greg incepe in sfarsit sa lucreze pe teren (he cracks me up )

Am terminat Friends. Toate 10 sezoanele. Chiar simt un gol pe undeva… nu stiu, e destul de ciudat sentimentul ca nu mai am nici un episod din Friends la care sa ma uit. A fost un sitcom genial, plin de energie si umor, la care radeam in hohote la fiecare episod… chiar daca in sezoanele 8,9 si 10 incepusera sa ma calce pe nervi unele tabieturi ale scriitorilor de a-i face excesiv de cretini pe Ross si Rachel. Sezonul preferat? 6, de departe! Personajul preferat? cel cu care ma identific – Chandler. Au fost niste 6 luni de neuitat. Anyway, rest in peace Friends!

Poate cea mai celebra si tragica aventura cinematografica, acum este reimaginata de catre Peter Jackson (care a adus la viata trilogia The Lord of The Rings ), o poveste veche intr-o haina noua, stralucitoare si foarte atractiva. Iara, Peter a reusit sa creeze un univers magic si incitant.

S-o luam de la inceput. Carl Denham (Jack Black), care este un producator egocentric si pasionat de succes, are o disputa cu finantatorii ultimului sau film si ii sunt taiate toate fondurile, asa ca decide sa ia echipa de filmare si sa plece pe o insula misterioasa, unde spera ca-si va termina filmul si va gasi o lume noua, de pe urma caruia va face un profit nebun. Jack Driscoll (Adrien Brody) este un binescunoscut dramaturg, dar si scenaristul filmului lui Carl, care se va indragosti de foarte frumoasa Ann Darrow (Naomi Watts), o actrita de teatru in cautarea marei oportunitati, tanara, frumoasa si inocenta, care este convinsa de Carl sa joace in film (si de mai bine de o luna stationeaza foarte comod pe desktopul meu).

Una-alta si ajung pe insula misterioasa, situata aproape de Sumatra, unde gasesc tot ceea ce sperau, ba chiar si mult mai mult – o lume inghitita de timp, unde inca salasluiesc creaturi mitice, precum dinozauri, mamifere si insecte gigantice. Cam asta se intampla in prima ora – introducerea piesajului si atmosferei melancolice din New York din 1933 (care este si anul lansarii primul film King Kong). In ceea ce urmeaza – doua ore si 7 minute de bataie, aventura, eroism, dar si egoism, si in final o tristete ce te aduce la lacrimi. Printre altele vedem pe Jack batand insula in lung si-n lat ajutat de echipa de pe vas in cautarea Annei, care este rapita de King Kong, dar pentru a o ucide, ci pentru a avea un prieten alaturi.

Totul arata minunat, de la cladirile, costumele, decorurile, atmosfera si tot ce avea de oferit New York in anii ‘30, pana la lumea mitica cu creaturile ei magice si privelistile naucitoare. Stie Peter ce face. Peste tot in film se gasesc omagii la filmul vechi, dar nu atat de mult incat sa-l strice, ca-n War of the worlds. Actorii sunt de mana intai, asta sigur va fi rolul vietii lui Watts, Brody nu dezamageste si, contrar temerilor mele, Black face un rol memorabil si credibil.

Un film excelent, din toate punctele de vedere, chiar daca scenariul nu e de Oscar, ce merita vazut alaturi de o sticla de suc, un bol imens de chipsuri si un sistem de sunet excelent. Ca sa inchei, King Kong a reusit sa fie singurul film din 2005 produs de un regizor mare care nu a dezamagit!