O comedie romantica regizata de catre Gary David Goldberg, un veteran al televiziunii. Rezumatul? Doua persoane incearca sa gaseasca dragostea cu ajutorului unui site de matrimoniale.
John Cusack, un actor cu un anume farmec ce te cucereste chiar daca nu e prea prea si nici foarte foarte, cu ceva experienta in roluri romantice, din tinerete cand era un pusti ce cauta dragostea, ajutat de replicile lui Cameron Crowe in Say Anything… pana la supra-romanticul-si-mult-prea-peste-cap Serendipity, unde a creat magie cu superba Kate Beckinsale. Pe cealalata parte avem pe inca-atractiva-chiar-daca-a-trecut-de-40-de-ani Diane Lane, actrita laudata de mica de cineasti de la Laurence Olivier la Francis Ford Coppola.
Povestea : el, innebunit dupa barci si Dr. Zhivago, recent divortat, este fortat sa inceapa sa se intalneasca cu femei ; ea, innebunita dupa caini, copii si Jane Austen, divortata de mai bine de 8 luni, este fortata de intreaga familie sa inceapa sa se intalneasca cu barbati. Amandoi aproape ajunsi in starea de disperare, ajung sa se intalneasca, cu ajutor din partea unor prieteni. Evident, nu e dragoste la prima vedere, dar e ceva sclipire, asa ca se mai intalnesc, el da dovada de mare creativitate, inteligenta si sinceritate si ea se sperie. Dupa ce fiecare trece prin mai multe alte relatii, ajung la concluzia ca erau potriviti unul pentru celalalt, ajutati si de povestea tatalui ei care, accidental, s-a intalnit cu el si a aflat de povestea sa. Nu e chiar asa de chick-flicky, merita vazut, chiar daca rezultatul e vizibil de la distanta.
Mi-a placut si cinematografia, cu folosirea culorilor calde, contrastul minim si montajul omogen. Cel mai bun punct al filmului : chiar daca scenele cu de karaoke cu familia si poezia lui Yeats au fost placute, cireasa o ia scena plina de sinceritate de la restaurantul armean. Cel mai prost punct al lui : scenele fortate, cel mai evident moment fiind cel cu barca de la sfarsit. O drama romantica pe care o vezi nu pentru structura complexa a povestii sau personaje bine dezvoltate, ci doar pentru a te bine dispune si a-ti da speranta in dragoste.
Povestea – un proiectant de adidasi (Bloom) produce pagube de 1 miliard de $ la firma sa si decide sa-si ia viata. In momentul in care vrea s-o faca ii suna telefonul si de la celalalt capat afla ca a decedat tatal sau si trebuie sa se intoarca acasa, in Oregon, sa se ocupe de funeralii. Incepe aventura. Aceeasi poveste cu familia fucked-up, dar totusi este-a mea si deci o iubesc, concluzie la care a ajuns dupa o intalnire oportuna cu o stewardersa (Dunst), care-i arata valorile vietii si ca esecul este doar momentan, si ca you complete me, totul pe o muzica foarte bine aleasa de Crowe (doar e celebru pentru asta). Actorii sunt jenanti, Bloom n-a reusit sa intre in pielea personajului si urata Dunst joaca rolul fetei din orasul natal al tatalui lui Bloom, frumoasa, desteapta, romantica si dezamagita in dragoste, dar care gaseste iubirea vietii ei odata cu el. Nimic interesant, nou, original. Huge disapointment, great music!