Monthly Archives: February 2006

Movie Blabber

The Weather Man – o drama a crizei varstei a doua in care Nicholas Cage joaca rolul unui prezentator de meteo (care n-are diploma in meteorologie) cu o familie problematica – sotia il uraste deoarece e un dobitoc care o ignora, nu o asculta niciodata si nu se poate opri din a spune fuck o data la 10 minute, fiica sa este obeza, fumeaza si se imbraca cu haine inadecvate, fiul are si el probleme lui, si colac pe pupaza este hartuit sexual de un instructor, iar tatal sau, magicul Michael Caine, castigator al premiului Pulitzer pentru literatura, il crede un ratat. N-am inteles de ce criticii aclama acest film, mi s-a parut banal si enervant, iar personajul principal este un cretin deoarece a permis ca viata sa ajunga intr-un astfel de punct, in care isi uraste slujba si toate problemele familiale. Se vrea un fel de American Beauty, dar fara un final.

Saw 2 – continuarea povestii macabre din Saw, un rip off la Se7en, dar cu un final stupid. Aici nici macar nu mai avem personaje bine dezvoltate, pe care le simtim, ca-n prima parte, ci doar o expozitie a unor morti, una mai macabra decat cealalta, la fel ca-n (cum bine a zis zoso) Cube. For fans only.

Domino – Tony Scott a inceput sa se prosteasca, a fost mult prea atent cu detaliile regizorale, de efect (foarte calumea, de altfel) si prea putin atent cu povestea subtire. Keira nu pare deloc potrivita pentru acest rol, I mean, c’mon, ea, o englezoaica frumoasa si plapanda, cu o voce suava, ce se potriveste mai degraba in filme precum Love Actually si Pride & Prejudice, devine o tough ass mercenary… not convincing. Dezamagirea cea mai mare? Scenariul e scris de Richard Kelly.

Se anunta un duo noir night saptamana viitoare: The Big Sleep, The Maltese Falcon, Shadow of a doubt, Fargo si The Man who wasn’t There. Bogart so kicks ass.

Posted in posted Tagged

Friends

Am terminat Friends. Toate 10 sezoanele. Chiar simt un gol pe undeva… nu stiu, e destul de ciudat sentimentul ca nu mai am nici un episod din Friends la care sa ma uit. A fost un sitcom genial, plin de energie si umor, la care radeam in hohote la fiecare episod… chiar daca in sezoanele 8,9 si 10 incepusera sa ma calce pe nervi unele tabieturi ale scriitorilor de a-i face excesiv de cretini pe Ross si Rachel. Sezonul preferat? 6, de departe! Personajul preferat? cel cu care ma identific – Chandler. Au fost niste 6 luni de neuitat. Anyway, rest in peace Friends!

Posted in posted Tagged

King Kong

Poate cea mai celebra si tragica aventura cinematografica, acum este reimaginata de catre Peter Jackson (care a adus la viata trilogia The Lord of The Rings ), o poveste veche intr-o haina noua, stralucitoare si foarte atractiva. Iara, Peter a reusit sa creeze un univers magic si incitant.

S-o luam de la inceput. Carl Denham (Jack Black), care este un producator egocentric si pasionat de succes, are o disputa cu finantatorii ultimului sau film si ii sunt taiate toate fondurile, asa ca decide sa ia echipa de filmare si sa plece pe o insula misterioasa, unde spera ca-si va termina filmul si va gasi o lume noua, de pe urma caruia va face un profit nebun. Jack Driscoll (Adrien Brody) este un binescunoscut dramaturg, dar si scenaristul filmului lui Carl, care se va indragosti de foarte frumoasa Ann Darrow (Naomi Watts), o actrita de teatru in cautarea marei oportunitati, tanara, frumoasa si inocenta, care este convinsa de Carl sa joace in film (si de mai bine de o luna stationeaza foarte comod pe desktopul meu).

Una-alta si ajung pe insula misterioasa, situata aproape de Sumatra, unde gasesc tot ceea ce sperau, ba chiar si mult mai mult – o lume inghitita de timp, unde inca salasluiesc creaturi mitice, precum dinozauri, mamifere si insecte gigantice. Cam asta se intampla in prima ora – introducerea piesajului si atmosferei melancolice din New York din 1933 (care este si anul lansarii primul film King Kong). In ceea ce urmeaza – doua ore si 7 minute de bataie, aventura, eroism, dar si egoism, si in final o tristete ce te aduce la lacrimi. Printre altele vedem pe Jack batand insula in lung si-n lat ajutat de echipa de pe vas in cautarea Annei, care este rapita de King Kong, dar pentru a o ucide, ci pentru a avea un prieten alaturi.

Totul arata minunat, de la cladirile, costumele, decorurile, atmosfera si tot ce avea de oferit New York in anii ‘30, pana la lumea mitica cu creaturile ei magice si privelistile naucitoare. Stie Peter ce face. Peste tot in film se gasesc omagii la filmul vechi, dar nu atat de mult incat sa-l strice, ca-n War of the worlds. Actorii sunt de mana intai, asta sigur va fi rolul vietii lui Watts, Brody nu dezamageste si, contrar temerilor mele, Black face un rol memorabil si credibil.

Un film excelent, din toate punctele de vedere, chiar daca scenariul nu e de Oscar, ce merita vazut alaturi de o sticla de suc, un bol imens de chipsuri si un sistem de sunet excelent. Ca sa inchei, King Kong a reusit sa fie singurul film din 2005 produs de un regizor mare care nu a dezamagit!

Posted in posted Tagged

Elizabethtown

Povestea – un proiectant de adidasi (Bloom) produce pagube de 1 miliard de $ la firma sa si decide sa-si ia viata. In momentul in care vrea s-o faca ii suna telefonul si de la celalalt capat afla ca a decedat tatal sau si trebuie sa se intoarca acasa, in Oregon, sa se ocupe de funeralii. Incepe aventura. Aceeasi poveste cu familia fucked-up, dar totusi este-a mea si deci o iubesc, concluzie la care a ajuns dupa o intalnire oportuna cu o stewardersa (Dunst), care-i arata valorile vietii si ca esecul este doar momentan, si ca you complete me, totul pe o muzica foarte bine aleasa de Crowe (doar e celebru pentru asta). Actorii sunt jenanti, Bloom n-a reusit sa intre in pielea personajului si urata Dunst joaca rolul fetei din orasul natal al tatalui lui Bloom, frumoasa, desteapta, romantica si dezamagita in dragoste, dar care gaseste iubirea vietii ei odata cu el. Nimic interesant, nou, original. Huge disapointment, great music!

Posted in posted Tagged

Grave Danger

Am terminat sezonul 5 din CSI si nu mai am la ce sa ma uit din el, doar sa astept pana iese packul prin mai-iunie cu sezonul 6 (deci minim 4 luni nu o sa mai auziti nimic despre acest subiect ). Oricum, asta e, fara indoiala, cel mai bun sezon din CSI. Invatam despre trecutul lui Sara, despre viata lui Grissom, Catherine, Nick, Warrick si Brass, despre grijile si pasiunile lor… sunt niste episoade criminale in pachet, incepand cu episodul 4×4, scris si regizat Tarantino-esc, foarte calumea, chiar daca fara ajutorul lui, episodul Hollywood Brass in care mai invatam cate ceva despre el si fiica lui, si faptul ca el e un adevarat Serpico, si culminand cu episodul Grave Danger Volume 1 & 2, scris si regizat de catre ilustrul geeky-csi-fan Tarantino, unde avem parte de omagii de la Kill Bill la Sin City, si in care vedem cat de mult tin membrii echipei unul la celalalt. Un sezon exuberant ce nu trebuie ratat de nici un fan, uber good!

N-am mai zis ca nu mai are rost nici un rost, se subintelege doar ca tehnicile si perceptiile criminalistilor in rezolvarea cazurilor sunt fenomenale, nu?

Posted in posted Tagged

Life

– Inca nu am idee unde vreau sa dau mai departe, dar macar stiu ca batalia finala se va da intre : jurnalistica, management si turism… who knows where in the world I’ll end up?

– Tocmai mi-am terminat cana de vin fiert si am citit ceva interesant aici, efect care nu ma mira deloc… Mai am putin si o sa ajung la dublul-episod din CSI, cel vizionat de 40mil de fani si regizat de catre maestrul Quentin Tarantino. Woot!

– Am vazut in sfarsit GG 6×13 si pot spune ca e un episod criminal, poate cel mai freaky, twisted si dezordonat vreodata… Amy Palladino incearca in continuare sa ne arate ca Logan e un baiat bun, Luke are nevoie de spatiu pentru April si Rory se poate descurca mai bine ca Paris la ziar… totul literalmente culmineaza cu prima cearta intre membrii familiei Gilmore, in care toate problemele deranjante sunt puse pe masa, evidentiata prin nenumarate izbucniri emotionale si efecte de film indie, camera tinuta pe umar, close-up foarte dur pe cel care vorbeste, cadre lungi intre certuri si un final ce te lasa ceva de genul “wtf?”. Don’t miss i.

Posted in posted Tagged , , ,

TV

Ma gandeam azi la serialele de care am auzit, dar pe care nu le-am vazut niciodata, desi as vrea:

Battlestar Galactica (2003), Invasion, Treshold, 24, Numbers, Criminal Minds, Prison Break, Surface, Supernatural, Without a trace, Alias, Angel, My name is Earl, Deadwood, Empire, Charlie Jade, poate chiar si Everwood si One Tree hill.

Regret ca n-am prins Twin Peaks.

LE: Intre timp, pana astazi, 06.11.2008, le-am vazut si revazut pe toate de numeroase ori.

Posted in posted Tagged