Way To Go

Nu puteam sa ma abtin sa nu zic. Tocmai am terminat sezonul 6 din CSI, care din pacate nu este la fel de bun precum sezonul 5 (better cases there, more character development, edgyer stories). Episodul Rashomama (as in huge reference to Rashomon, Kurosawa’s masterpiece despre o crima vazuta din mai multe perspective, una mai diferita decat cealalta) e uber cool, vedem aceeasi faza prin ochii lui Grissom si Sara, care vad cinic, Nick, care vede lumea plin de optimism, si, my personal favorite, Greg (lab wiz-kid), care vede lumea ca o secventa din Sin City. Bestiala faza, nu puteam sa ma opresc din ras la ea. In rest cazuri misto, nazism, kid prodigies, 18 century weirdos and so on, not to mention the return of the lovely Lady Heather. Si in ultimul episod scenaristii ne dau emotii cand il pun pe Brass fata in fata cu moartea (in plus, vine in oras si Teal Redmann, fiica lui Brass, as in Louise din GG). Si acum spoilerul vietii, chiar daca eram sigur ca nu se va mai intampla, adica tot vedeam priviri si priviri si referinte, dar asta se intampla inca din sezonul 1 si eram sigur ca daca nu s-a intamplat sezonul trecut, n-o sa se mai intample – believe it or not – Grissom si Sara sunt un cuplu, aparent de ceva vreme!