June 29th, 2006 Deckard
De fiecare data cand ma simt mai abatut, ma indrept catre omagiul lui Amy S. Palladino catre filmele proaste din anii ‘40 si parodia filmelor studentilor de arta. Da, vorbesc despre a film by kirk, also known as Kirk’s finest moment (lasand la o parte toate scenele abolut delicioase cu el, care in 90% din cazuri sunt “surreal”).
Cum sufar de plictiseala cronica, o sa enumar cateva din momentele geniale ale lui Kirk, care-l fac sa fie… Kirk.
Read the rest of this entry »
Tags: gilmore girls, personal
Print
| No Comments »
June 27th, 2006 Deckard
I’d like to start off by saying screw you Firefox!, care s-a blocat exact cand am vrut sa dau save la draftul imens de la postul acesta, pe care a trebuit sa-l scriu din nou.
Cu sare sau cu caramel? or The fun adventures of a wiseguy in jobland!
Initial, eu trebuia sa incep munca de la 1 iulie alaturi de un prieten la o pizzerie din Mamaia. Totusi, saturat de conditiile mizere de anul acesta, fata de cele de anul trecut, a demisionat, asa ca eu a trebuit sa ma reorientez. Cu ajutorul altui prieten, am intrat ca ajutor de ospatar la un restaurant de 3 stele in Mamaia, unde am vazut the ins and outs of inns. Adica faptul ca, ajutor de ospatar fiind, trebuie sa cureti si alte chestii decat sala de masa, trebuie sa cureti bucataria, toaleta, trebuie sa muti mobilier, trebuie sa faci curat afara etc. Da, trebuie sa devii lacheul lor pentru 5 milioane amarate. Nici n-am asteptat sfarsitul zilei ca am demisionat.
Duminica seara, in timp ce savuram un bol de popcorn si The French Connection, ma suna o prietena sa ma intrebe daca vreau sa lucrez la Aqua Magic, sa fac popcorn. Conditiile sunau bine : zi de zi, 5mil, stai la o terasa si vinzi popcorn. Sure, why not, ma gandeam eu. Am inceput de a doua zi. Cu ocazia asta am aflat ca nu trebuie doar sa stau la o toneta si sa fac/vand popcorn, ci trebuie sa ma plimb prin Aqua Magic si sa vand pe la sezlonguri & other. Toata ziua. Pe o canicula insuportabila. Seara, dupa ce am terminat cele 8 ore de lucru, am mai stat o ora si ceva curatand aparatele (4 oameni fiind, curatand 2 aparate). Si de parca nu era de ajuns, vine sefu’ si anunta ca, de fapt, el nu are nevoie decat de 2 oameni pentru treaba asta, asa ca sa ne gandim ce vrem sa facem in continuare. Deoarece, ca sa ramanem toti, trebuie sa acceptam salarii de 3mil. Chiar fara sa procesez toate informatiile, creierul meu a generat un raspuns spontan si din gura mi-au iesit cuvintele ce aveau sa iasa chiar si dupa 15min de gandire : No fucking way. Demisionez. Asa ca au ramas cei 3 cu salarii de 4mil. Ceea ce sefu’ nu stie e ca tipa care m-a bagat, care si ea a ramas, pleaca lunea viitoare, dupa ce ia salariul. Totusi, cat statusem ziua pe acolo, mai vorbisem cu sefu despre una-alta. Si nu, nu vorbeam ca ceilalti, care se gudurau pe langa el (I think I have a problem with authority :), vorbeam liber. Si asa am ajuns sa-i spun ca o sa-i fac laptopul a doua zi.
Cum sunt un om de cuvant, am venit sa i-l fac. Am stat vreo 2 ore si ceva, i l-am facut de la 0. La sfarsit… in loc de bonificatie, m-a informat ca numele meu o sa fie lasat la Sunay (aka Luca Brasi al Aqua Magic-ului) si o sa pot veni chiar zi de zi daca vreau la Aqua Magic, gratis. Ceea ce face lucrul asta interesant e faptul ca n-o sa vin. I mean, daca ies din casa, peste 10min sunt deja in apa si prosopul e intins pe nisipul fierbinte. Deci, da, poti spune ca mi-am trait copilaria pe plaja/la mare. Sute de zile petrecute pe plaja, mii de ore petrecute in apa. De la 6 ani am posedat o obsesie pentru plaja si pot sa spun ca aproape in fiecare zi am fost la o baie. Baie fiind termenul pentru drumul la plaja cu prietenii si statul in apa cate 1-4 ore si iesitul afara mov fiind, cu degetele incretite de la apa si eu tremurand ca varga. Da, amintiri nespus de placute :) Dar in ultimul timp (aka ultimu an) mi-a cam trecut si m-am plictisit de mare. Nu mai am niciun chef sa ma duc sa ma scald in sarata, murdara si calda apa a marii.
In alta ordine de idei, ma topesc. Am tot glumit despre asta, cand ma plimbam cu Corina si Alice prin AM, spunand ca simt cum pleaca intunericul din sufletul meu, cum simt ca ma topesc si am nevoie de umbra, dar acum e serios. Ma topesc. 4 dusuri reci astazi, 1,5 L de Sprite rece de gheata, 2 Tuborg scoase din congelator (hei, calul de dar nu se cauta la dinti!) si muuulte servetele. Si totusi inca mor de cald. Sa nu mai zic de cumplita migrena de mai devreme. I hate summer. I hate heat. Me wants rain, snow, autumn and winter. Pie wouldn’t hurt either.
ps: am mancat popcorn cu sare si cu caramel cat as fi mancat la cinemateca acasa intr-o luna. And trust you me, that is something!
ps2: the mostly harmless Jen s-a mutat, in sfarsit, la casuta ei. Drop by, won’t you?
ps3: la fel si Fry care, probabil chiar si in acest moment, sta la un icetea pe noua sa veranda. Eu, care nu am mai cumparat un dvd de 2 luni, astept vremuri mai bune pana-mi cumpar un domeniu. Cheers!
Tags: coal-mining, personal
Print
| No Comments »
June 25th, 2006 Deckard
~ Zack Snyder (aka pustiul excelent care a refacut Dawn of the dead si a re-trezit interesul lumii pentru zombii) dupa ce termina lucrul la 300 (ce pare sa fie unul din cele mai bestiale filme de razboi vreodata, curtesy of the comic books from Frank Miller), se apuca de Watchmen (aka the only graphic novel to appear on Time magazine’s list of “100 best novels from 1923 to present), realizat de acelasi tip care a facut benzile desenate From Hell si V For Vendetta. Guess what, urmatorul lui proiect este Rainbow Six. He hit it big!
~ Iese o noua super-mega-extra-uber-interesanta versiune la Lord of the Rings, care o sa cuprinda versiunile teatrale, extinse, comentarii de la cast & crew, kg de suplimente de data trecuta plus un nou material de peste 300 minute, realizat de Costas Botes, un prieten de-al lui Jackson, in care o sa aflam cat de grea a fost transpunerea cartii in film. De parca nu am fi aflat asta din zecile de ore din suplimentele de la celelalte versiuni :)
~ Da, stiu, cu totii va amintiti de ilustrul, dar obscurul Dark City, care, daca nu ar fi fost un proiect asa de low key, ar fi depasit Matrix la box-office. Alex Proyas a anuntat zilele trecute ca o sa iasa o noua versiune pe dvd (in sfarsit poate vine una buna din dpdv al calitatii imaginii), si anume directors cut. Woo hoo. Si de parca nu ar fi fost de ajuns, a mai anuntat ca se gandeste sa realizeze un sequel, dar care nici el n-o sa fie mainstream.
~ Tot aud vorbinduse de Brick (a teenage loner pushes his way into the underworld of a high school crime ring to investigate the disappearance of his ex-girlfriend), who, and I quote film critic Roger Ebert on this : “is noir to its very bones”. My preciouss, I must have you!
Am vazut si multe balarii in ultimul timp, iar nimic nu merita mentionat inafara de A streetcar named Desire si On the waterfront, amandoua fiind foarte bune, cu scenarii solide si personaje bine definite. Ah, da, Elia Kazan le-a regizat, iar Marlon Brando exceleaza in ele. Ce bad-ass e in ASTD. Gotta love him. Stella, hey Stella! :D
Tags: movies
Print
| No Comments »
June 22nd, 2006 Deckard
O discutie despre momentele mele preferate din GG. Intrebarile via another fan.
1.a. Favorite Rory/Lorelai Moment?
Lor: Uh, so let’s get back to the party recap. Any little details you wanna tell Mommy?
Rory: Jess and Dean got into the fight.
Lor: Over you.
Rory: I was a contributing factor.
Lor: Was anyone hurt?
Rory: No.
Lor: And that’s why the cops came and broke up the party?
Rory: Yes.
Lor: So not only did you go to a cop-raided party but you started the raid?
Rory: Yes.
Lor: This fence is broken because of you, this crap is on the ground because of you.
Rory: What’s your point?
Lor: [sings] Did you ever know that you’re my hero?
Rory: Oh my God!
Lor: [sings] You’re everything I would like to be. And I could fly higher than an eagle, ’cause you are the wind beneath my wings.
b. Worst Rory/Lorelai Moment? Cearta aceea care s-a intins pe parcursul a doua sezoane.
2.a. Favorite Luke/Lorelai Moment? Primul lor sarut din episodul 4.22 – Raincoats And Recipes.
b. Favorite Chris/Lorelai Moment? Momentul acela utopic din mijlocul episodului 2.22, la nunta lui Sookie, cand Lor a urcat sus cu ciocolata si totul era perfect.
3. a. Favorite Season? Greu, greu, greu. 3, 2, 1, 5, 4, 6
b. Favorite Episode? In primul sezon Star-Crossed Lovers and Other Strangers a facut ravagii, desi Rory’s Dance si Love and War and Snow au momentele lor superbe. In al doilea sezon desi The Bracebridge Dinner, There’s the Rub si Lost And Found sunt excelente, Teach Me Tonight se departeaza ca fiind cel mai bun. Sezonul meu preferat, poate si cel mai bun, contine cele mai comice (A Deep-Fried Korean Thanksgiving), dramatice (Those Are Strings, Pinocchio) si bine scrise episoade vreodata, iar They Shoot Gilmores, Don’t They? se remarca ca fiind cel mai bun episod din GG vreodata. Emana gilmorism din toti porii. In sezonul 4 lucrurile incepe sa se clatine, iar relatiile sa se distanteze. Noroc cu Lor si Luke care salveaza situatia (self help books kick ass :)). Sezonul 5 e bun, prima jumatate e comica (la But Not as Cute as Pushkin am ras cu lacrimi), apoi devine din ce in ce mai dramatic, cu despartirea si reuniunea dintre Luke si Lor, Emily si Richard, si cearta colosala dintre fete. Sezonul 6 e cel mai offset, un episod e comic, altul dramatic, se schimba baricadele de pe o zi pe alta. Ep 8, 13 si 19 sunt geniale.
3. Best Story Arc? Rory/Jess.
d. Worst Story Arc? Luke/April.
4. a. Funniest Scene? Scena in care Jess coboara in restaurant, vede o femeie alaptand bebelusul ei, scoate un “ewwwww” din adancul sufletului si fuge inapoi sus.
b. Most Depressing Scene? A House is Not a Home, unde Lor se uita prim geam si vede pe Rory mutandu-se cu bunicii, dupa acea cearta oribila.
c. Most Romantic Scene? Prima intalnire oficiala intre Luke si Lor in Written in the Stars.
d. Most Memorable Argument? Cearta dintre Lor si Rory in Teach Me Tonight.
e. Most Memorable Kiss? Lor si Luke in Raincoats and Recipies.
f. Most Memorable Scene? Luke daramand zidul din apartamentul sau, apoi inmanandu-i lui Jess barosul si spunand “Finish up…we’ll hold hands and skip afterwards!”
5.a. Best Paris/Rory Moment? Criza pe care a facut-o Paris cand nu a intrat la Harvard.
b. Best Lane/Rory Moment? Sezonul 3 cand Lane isi vopseste parul.
6. a. Best Rory/Dean Scene? Donna Reed. Nuff said.
b. Best Rory/Jess Scene? Greu, greu, greu. Desi iubesc scenele din sezoanele 2 si 3, momentul in care Jess ii spune lui Rory sa-si faca ordine in viata, ca nimic nu mai are sens, e legendar.
c. Best Rory/Logan Scene? You Jump, I Jump, Jack.
7. a. Best Emily/Lorelai Scene? Apropierea din Driving Miss Gilmore. Si faza cu budinca. Oh, I love pudding. I worship it. I have a bowl up in the mantel at home with the Virgin Mary, a glass of wine, and a dollar bill next to it. Not to mention Oy with the poodles already!
b. Best Richard/Lorelai Scene? Scena din spital din Forgiveness and Stuff.
c. Favorite Luke/Jess Moment? In Swan Song cand incearca sa-i explice ce-a patit la ochi. Si momentul in care Luke il arunca pe Jess in lac. Priceless!
8.a. Favorite Place in Stars Hollow? Luke’s.
b. Favorite Occurrence in the diner? Scenele din fiecare episod in care Luke le sopteste cu drag la clienti ca o sa-i omoare consumul de cafea si carne de porc.
c. Best “Inn” Moment? Luke sarutand pe Lor.
9.a. Favorite Character in General? Lor/Jess.
b. Worst Character in General? (Anyone who has ever been a regular) Jason.
c. Most Loveable Character? Luke/Paris.
d. Favorite Towns member? Kirk, Taylor, Ms Kim.
10.a. If Not Lorelai, than who? Rachel, Nicole or Anna? Why? Rachel e cea care l-ar merita, fiind singura care chiar l-a iubit.
b. If Not Luke, than who? Chris, Max or Jason? Why? Max, de departe. Chiar trebuie sa explic de ce Chris si Jason sunt optiuni gresite?
Tags: gilmore girls, personal
Print
| No Comments »
June 16th, 2006 Deckard
The show focuses on the professional and personal lives of several characters working at Sacred Heart, a fictional hospital in an unspecified city. Its use of first-person narration, unusually verbose characters, abrupt segues between subplots, breakneck pace, and surreal escapism (usually presented as the thoughts and reveries of the main characters), counterpointed by poignant scenes where the characters address how doctors deal with death and issues in their personal lives distinguishes it from other series.
Ok, am terminat si cu Scrubs. Clar, este cel mai tare sitcom vazut vreodata. Bate de departe (in opinia mea umila) Married with children, Friends, Cheers, Seinfeld, Arrested Development, That ‘70s Show si alti pretendenti. Personajele sunt fenomenale de ciudate si bine creionate, cu timpul chiar se dezvolta si se maturizeaza, ceea ce este o adevarata premiera in lumea sitcomului. Adica, Arrested Development e bazat pe asta, ca nu se maturizeaza personajele, Friends si Joey la fel, ce? ati vazut vreun personaj din Friends sa fie diferit in ultimul sezon fata de primul? sa nu mai zic de Seinfeld, care incepe si se termina cu aceeasi discutie dintre Jerry si George despre camasa lui si la cati nasturi trebuie inchisa.
5 sezoane de Scrubs, unul mai amuzant decat celalalt. Iubesc faptul ca poate trece de la o scena la care razi cu lacrimi la o scena in care ti se rupe sufletul de durere in mai putin de 3 secunde fara sa para exagerat. Totusi, trebuie sa recunosc ca a inceput sa scada din calitatea sa, si-a atins apogeul in sezoanele 2 si 3, in 4 si 5 deja se forteaza la anumite capitole (nu chiar atat de mult ca-n Friends, unde in ultimele sezoane imi venea sa ma dau cu capul de pereti la cat de cretini erau facute unele personaje). Remarc o tendinta puternica de a face referinte la Friends, deoarece si aici s-a incercat o situatie Ross-Rachel (aratata cu degetul chiar si de Janitor), cu will-they or will-they-not, dar bine ca s-au lasat de sportul asta prin sezonul 4.
Personajele sunt atat de ciudate incat nu poti sa te abtii sa nu izbucnesti in hohote de ras la fiecare interactie dintre Turk si JD, sunt atat de anormali si de legati unul de celalalt incat nu poti sa nu-i iubesti. Si se mai si uita si regularitate la Gilmore Girls, pare care-l iubesc si apoi il dezbat la o cafea. Genius. Dr. Jan Itor (cracks me up!!) este unul dintre cele mai comice personaje vreodata, poate chiar mai aiurit decat Kirk. Iubesc obsesia lui pentru a-l tortura pe JD, pasiunea cu care a iubit-o pe Elliot, prietenia dintre el si Cox, si nu in ultimul rand, ura pentru Kelso. Sa mai zic de obsesiile sale pentru animale impaiate? Squirl army attack! Si cine ar fi ghicit ca el a fost un personaj imaginar in primul sezon, deoarece nu se stia daca serialul va continua, asa ca era un plot twist imens faptul ca doar JD il vedea.
De JD si Turk nu pot sa ma iau, ca sunt mult prea multe de zis, e pur si simplu cel mai tare duet comic. Dr. Acula and Floating Head Doctor rule! Carla si Elliot au inceput insa sa ma calce pe nervi, s-au maturizat mult prea rapid si mult prea mult. Elliot dintr-o rezidenta fricoasa a ajuns o doctorita cu talent, calma si cu determinare intr-un singur sezon? Gimme a break! Si ma enerveaza deoarece tot timpul da cu bata-n balta.
In definitiv, Cox este cel mai determinat, inteligent, comic si altruist personaj vreodata, chiar daca nu o arata. Iubesc fatada lui de munca, cand face misto de toata lumea, in special de JD si Kelso, fatada cu care nu suporta pe nimeni, nici macar sotia, este unul dintre cele mai bine creionate personaje din serial. Depresia lui din sezonul 5 a fost monumentala, un stalp in evolutia serialului. Si faptul ca la bar i-a multumit lui JD, ba chiar i-a spus si pe nume si i-a pus mana pe umar, arata ca pana si el s-a maturizat. Si copilul sau, Jack, l-a schimbat cu mult in bine.
Intotdeauna ajuta sa ai trubaduri, personaje sinucigase, interni tampiti, grupulete etnice care comploteaza, pacienti recurenti, animale impaiate, costume si puteri de supererou, sotii nevrotice si multe altele. Mai mentionez si cameourile geniale, facute exact pentru fiecare personaj in parte, de la Larry Thomas (Soup Nazi din Seinfeld), Barry Bostwick, Christopher Meloni, Erik Estrada, Brendan Frasier, Bernie Kopell, Colin Farell, Tara Reid, Thomas Cavanagh, Matthew Perry, Mandy Moore, Cheryl Hines, George Takei si Maureen McCormick.
Serialul este un geniu comic si o drama de mana intai. Are ratinguri bune. Scenaristii sunt de nota zece. Si totusi, NBC in fiecare an da emotii fanilor, nestiind daca sa-l mai ia un an. CEO’s suck. De ce inca mai stati pe aici? Plecati odata si faceti rost de Scrubs! Credeti-ma, nu o sa regretati :)
Tags: scrubs
Print
| No Comments »
June 14th, 2006 Deckard
O discutie despre momentele mele preferate din GG. Intrebarile via another fan. Read the rest of this entry »
Tags: gilmore girls, personal
Print
| No Comments »
June 13th, 2006 Deckard
I don’t know how I do it, but each time I’m extremely tired and sleep naked, I have some disturbingly weird dreams. For example, last night I dreamt I was kept captive inside a fortress alongside 30 friends, while the terrorists keeping us were discussing with the governor about our ransom. I escaped (Clint and Steve are little babies compared to the mission impossible I pulled) with a few friends and started to fight those ruffians (who just wouldn’t die). This felt longer than The Lord Lord Of The Rings Special Extended Edition, if it even were possible. I woke up severely confused at the horribly loud ring of my alarm clock, needing at least 4 minutes of staring at my room to recover. At least I’m not as disturbed as Kirk, though. Reminds me of :
a) the period last year I had some problems with logic after sleeping at noon.
b) the repetitive dreams I have about immortal mummies who are chasing me, and the ones where I’m an allied pow.
At school I was pretty out of it, starting with the fact that I only brought the books I had to return to the library and some discs, nothing else, not even a pen. Three hours, a couple of deliveries and a grandious speech delivered by our teacher slash assistant principal about higher education and our goal in life later, I got really bored and skipped the rest of the day. Later I found out that everyone left before our last two periods. What can I say, when it’s about ditching classes, we stand united :)
With this I mark my first post in english. Hip hip hoorah.
Tags: personal, weird dreams
Print
| No Comments »
June 13th, 2006 Deckard
GG related – David Sutcliffe (aka the richest bachelor in town – Christopher) talks a little about his career and character on the show (he’s really gotten into skin, may I say). Check it out here. Little/no spoilers ahoy.
Tags: gilmore girls
Print
| No Comments »
June 12th, 2006 Deckard
Da, pe aici sunt filmele vazute pe perioada a 2 saptamani, don’t freak out.
Transporter 2 – genul de film la care trebuie sa-ti deconectezi creierul incepe de a incepe. Actiune este exploziva cap-coada, Jason Statham (pe care l-am savurat in mai toate filmele sale, in special cele ale lui Ritchie) pare a fi Batman pe steroizi, doar ca un pic mai bine imbracat, zboara singur, cu masina, pana si cu un scuter de apa .
Underworld: Evolution – chiar am vrut sa-l vad, nu ma intrebati de ce. Din pacate, am adormit dupa nici o ora. Oare de ce? Sa fii fost faptul ca deja Kate se batuse cu 100 de vampiri si se si dezbracase intre timp?
Donnie Brasco – oricat de mult l-as iubi eu pe Al Pacino, filmul este bun, dar nici de departe la fel de bun precum Goodfellas.
11:14 – o serie de accidente (oaresce stupide) ce se intersecteaza intre ele, vazute din perspectiva a mai multi tineri. Crash? Magnolia? Rashômon? Neah, un simplu si eficient thriller comic.
Once Upon a Time in Mexico – pana weekendul trecut am evitat sa-l vad, dar impins de niste comentarii care-l ridicau la cer si niste trivia, m-am gandit sa-l vad in sfarsit. Personaje mai bine dezvoltate, actiune ok, efecte ok, poveste subtire si incalcita. Macar am vazut studioul lui R.R., care e visul oricarui cineast. I miss Salma.
Get Rich or Die Tryin’ – chiar vroiam sa vad un filme despre un wannabe rapper, in care sa se spuna ca e bine sa vinzi droguri de cand esti copil, apoi sa incerci sa devii rapper, dupa care omori seful cartelului local (care este si tatal tau aka Eko pentru unii obsedati) si devii un erou local. Subscriu la cele zise de Samuel L. Jackson despre prestatia lui 50. Rofl.
The Langoliers – sci-fi thriller de la King. Un pic prea lung, un pic cam plictisitor, cu efecte de mana a 11 a, per total pur si simplu neslefuit. Mult sub Rose Red.
Fever Pitch – de obicei nu-mi plac comediile fratilor Farrelly, insa asta purtand semnatura lui Hornby (High Fidelity e genial), m-am gandit ca o sa merite, si nu am gresit, chiar daca e doar un remake previzibil. Drew Barrymore si Jimmy Fallon nu sunt actori.
The Great Raid – bun, bun, neasteptat de bun. Realist, cu atmosfera si cinematografie ok, pacat de miscastingul ala la greu.
Prime – amuzant, iar Uma Thurman inca arata superb la cei 36 de ani ai ei.
Adam and Eve – stupid, stupid, stupid, cretin si previzibil. Emmanuelle Chriqui insa este o Tina in toata valoarea cuvantului.
Goal! – previzibil, ca orice alt film despre sport vazut vreodata. Marcel Iures joaca excelent, iar Anna Friel e one fine piece of ass.
Night Watch si Day Watch. In 1998 Sergei Lukyanenko isi lansa prima carte din seria Watch – Night Watch, ce avea sa devina un SF foarte bine vandut, creator de cult. 6 ani mai tarziu (dupa ce intreaga serie fusese tiparita), Timur Bekmambetov a venit cu o viziune proprie si a transformat prima carte intr-un veritabil blockbuster. Pornind cu un buget de 4.2 mil $ (unii mari actori hollywoodieni iau de 4 ori mai mult doar salariul), a reusit sa adune actori europeni cu adevarat talent si o echipa de filmare incredibila alaturi de o poveste neobisnuita, si a creat cel mai bine vandut blockbuster rusesc (numai in Rusia a avut vanzari de peste 16 mil $ la cinema, chiar mai mult decat LotR). Avand in vedere bugetul minimal, a facut o treaba excelenta, a creat o poveste interesanta pe care a imbunatatit-o cu efecte vizuale ce-ti iau respiratia, o atmosfera intunecata a la Tim Burton, ost si cinematografii bune.
Tags: movies
Print
| No Comments »
June 11th, 2006 Deckard
Episode Number: 14 Season Num: 3
Sau cel mai bine scris episod din Scrubs. Vreodata. Desi il iubesc pentru glumele irezistibile, personajele care se maturizeaza din ce in mai mult, relatiile geniale dintre ele, modul cum suporta ei stresul si problemele vietii de doctor, episodul asta este cel mai bun intalnit pana acum, chiar daca este cel mai atipic si mai melodramatic. Folosind un plot twist de zile mari, a reusit sa ma surprinda chiar si pe mine, desi sunt atent la cele mai mici detalii.
Jordan’s brother and sister return but Dr. Cox learns his brother-in-law Ben hasn’t visited a doctor about his cancer in the 2 years he has been gone traveling the world.
JD, Dr Cox si Ben sunt la spital, iar Dr Cox il roaga pe JD sa aibe grija de Ben, deoarece el trebuie sa se duca sa plateasca ceva la politie, chiar daca JD ii spune ca are prea multi pacienti, si cel cu care era acum avea probleme cu inima, si din teste nu stia de ce. Cand Dr Cox se intoarce, afla ca pacientul a murit, asa ca da vina pe JD si ii ia toti pacientii, cu speranta sa nu se mai intample asa ceva vreodata (childish, but still). Muncind fara oprire timp de 60 si ceva de ore, intreg episodul vedem cum il tachineaza mult mai mult decat de obicei pe JD, dar apoi isi cere scuze de la el. La sfarsitul episodului vedem cum ei toti sunt in parc, iar Dr Cox glumeste cu Ben. JD il intreaba pe Dr Cox unde crede ca se afla, asa ca acesta se uita bine in jur. Ben dispare, iar apoi vedem ca de fapt el murise imediat dupa ce plecase Cox, si nu pacientul batran al lui JD. Cox realizeaza ca se afla la inmormantarea sa, si, chiar daca este cel stabil psihic personaj din serial, cel mai bun doctor si cel mai amuzant personaj fictiv pe care l-am intalnit, incepe sa lacrimeze, apoi sa planga mai ceva decat surorile lui Ben. Plot twist a la The Sixth sense/The Others foarte bine construit, nici nu realizezi ca jumatate din episod Dr Cox doar si-l imagina pe Ben alaturi. Scenariu impecabil, performante actoricesti nemaipomenite, nici nu stii ce te loveste. Now that’s drama!
Tags: scrubs
Print
| No Comments »
June 10th, 2006 Deckard
[Turk] - Hey! So, did you break up with her?
[JD] I was going to last night, but then I looked in her eyes, and I realized how rare… it is to meet someone who’s actually willing to have sex with me.
[Carla] How did you have sex with the woman you’re about to break up with?
[JD] Okay, you know how the, uh, couch in the living room has those high arms?
[Turk] Babe, you gotta understand, a guy will sleep with any woman he finds attractive, no matter how he feels about her. If Tyra Banks drove her car over my mom and then offered to have sex with me? I’d have to dial 9-1-1 in the nude because my pants would already be off!
[Carla] That’s sweet! While your mother lays there dying!
[Turk] - Tell her.
[JD] - His mom doesn’t die. Tyra uses her connections in the supermodel world to get… government scientists to put Turk’s mom’s brain into Heidi Klum’s body. She falls in love with me, we all move in together. It’d be awkward at first, but I’d make it work…
[Turk] ‘Cause I love my mom.
[JD] Mm, and I would love her, too.
[Carla] New low.
I just love ‘em quirky characters :D
Tags: scrubs
Print
| No Comments »
June 8th, 2006 Deckard
Totul a inceput aseara, pe cand nu stiu de ce, dar s-ar putea sa fii avut legatura cu momentul in care proful de mate a anuntat ca s-ar putea sa mai dam o lucrare zilele astea, din asimptote, grafice and crap like that, m-am apucat sa fac exercitii. Nu a durat mai mult de 15min pana cand a venit mummy dearest cu 3 beri, ca eu, ea si big bro’ sa sarbatorim aniversarea ei de vineri. A trebuit sa iau pauza, si deoarece berea era rece si buna (tampitii astia din cartier au proasta idee de a nu lasa frigiderele in priza, deseori), a trebuit sa fac popcorn si sa ma asez la un film bun. Cum tot vroiam sa-l vad de un car de ani, statea pe dvd player de 6 luni si au vorbit fara oprire de el pe making of-urile de la Rear Window si North by Northwest, am ales filmul numit de catre Hitchcock insusi capodopera muncii sale : Shadow of a Doubt. O ora si 47 de min mai tarziu m-am gasit meditand asupra preferintei sale. E foarte bine facut filmul, are poveste, atmosfera, e un noir excelent, tocmai bun de pus in colectie, dar nu mi se pare de loc cel mai bun film al sau. Psycho, The Birds, Vertigo le-as pune pe un podium, thrillere cu accente comice precum The Lady Vanishes, The Man Who Knew Too Much si North by Northwest merita si ele un premiu. Si asta doar din putinele filme pe care le-am vazut de la maestrul suspansului.
Revenind la subiect, de dimineata m-am trezit devreme ca sa mai fac niste exercitii la mate. Rupt de somn, m-am oprit dupa vreo 20min. La prima ora de mate profu era destul de vesel, asa cum devine el inainte sa ne dea o lucrare, cand se uita cu candoare la cum toti din clasa ne uitam unii la altii si nu stim sa rezolvam. Asa ca dupa ce in a doua ora m-am apucat de amintiri din copilarie si am mai vorbit despre al doilea razboi mondial si razboiul rece (ce-mi aminteam din multe filme despre WW2) ca sa-mi rezolv conditia, ca mai aveam nevoie de un 10 pentru a-mi iesi 10, la ora de dirigentie, m-am dus cu Vicii la d-na administratoare sa vorbim ceva, iar pe drum ne-a vazut d-nul director si a spus sa vina cineva din clasa la el ca sa-l trimita undeva. A fost o ocazie perfecta sa plec cu Mishu si sa scap de mate, analogica si romana. Am mers la Primarie sa livram o invitatie prefectului, am fost sa-mi scot alocatia, i-am cumparat mamei De ce iubim femeile de Cartarescu (mi-a spus mai demult ca vrea s-o citeasca, a citit recenzii bune despre ea) si apoi ne-am oprit la Papa-Bun, unde am remarcat ca mi-am pierdut 7 RON, probabil in buzunarul altcuiva in tramvai. Am mancat pe buzunarul lui, asa ca mi-am facut alta datorie (urasc sa imprumut bani, dar nu aveam incotro). Am raportat directorului ce-am facut si-am tulit-o acasa. Just perfect, one of those days. Stau si incerc sa ma relaxez…
No stop signs, speedin’ limit
Nobody’s gonna slow me down
Tags: personal, teaching mr creakle
Print
| No Comments »
June 6th, 2006 Deckard
Pregatit sufleteste pentru a intra la ora de engleza dupa o lunga perioada in care am evitat asta, deoarece am prostul obicei sa fac glume 24/7 si profa nu suporta asta, si de obicei ma taxeaza (si in plus, mai o poveste incalcita si destul de neplacuta cu un eseu), am decis sa o fac. Si am picat la o lectie tocmai pe cinste – humanity, aliens and saving our planet. Au urmat multe referinte la filme de clasa B despre
little grey men and other strangers, pana cand a anuntat ca nu ma mai suporta si ma trimite in consiliu profesoral. M-am oprit un pic pana mi-a cerut opinia in legatura cu un text scris de Greenpeace, despre care am spus cu un ton relaxat :
Uh, Greenpeace ads. They just want to make you feel guilty about destroying your planet, in order to force you into giving 50$/year and having a clean conscience about yourself. Si inainte sa apuc sa aberez altceva, am fost salvat de clopotel. Au urmat orele de mee si mate, unde iara am creat valuri de rasete. A venit Gaby si a avut loc urmatoarea discutie :
- Hai ma acasa, ca nu mai am chef sa stau. Ce ora ai? – Erm… (ma uit nedumerit catre colegii mei dragi care jucau/se uitau la meciul de table) ce ora avem? Din spate se aude o voce groasa spunand Info. (imi mut privirea spre Gaby si raspund) Info. De ce? Unde vrei sa mergem? – Nu stiu, gasim noi… hai ca fac cinste. – Eh, se descurca scoala fara mine cateva ore (dupa care imi caut cele 2 caiete cu care am venit, le-am pus alaturi de dvdurile din mapa si-am plecat).
Dupa ce stau la un suc cu Gaby, ma indrept spre UP, de unde iau in sfarsit mult asteptatul sezon 7 de la Marius. Inainte sa plec, iau si un catalog. Urmatoare oprire a fost casuta matusii, unde am gasit-o tare entuziasmata. Cum apar pe usa, ma roaga sa-i fac o lista de piese, ca in sfarsit isi ia computer. Avand ultimul catalogul UP, i-am facut rapid o configuratie, dupa care am fost sa dau comanda si sa fac un contract de net. Peste 2 ore am fost sa-l iau (mersi M c-ai pus bunatatile alea, m-ai scutit de o munca!), dupa care i-am facut ultimele retusuri. Peste alta ora, deja era echipat cu toate cele necesare + internet.
Termin cu cele mentionate mai sus, trec pe acasa si mananc o felie de tort si niste fursecuri (happy b’day mummy!), incerc sa ma uit la un episod sau doua din Scrubs, cand ma suna Gaby sa mergem la o plimbare. 3 ore, 18min si cativa litri de benzina mai tarziu, ma intorc (nenumarate ture de oras, Corbu, Lumina si Mamaia). S-ar putea sa ma duc cu el pan’ la Otopeni. Dar nu e sigur. Mai tarziu am aflat ca la scoala s-a spus ca eu am fost la consiliul elevilor yatta-yatta-yatta din nou cu mishu, si nu am luat absente. Mwhahaha :D
Tags: personal, teaching mr creakle
Print
| No Comments »
June 1st, 2006 Deckard
Ziua a inceput bine, am mers la liceu cu Victor (care a promis ca-mi da Justice League Unlimited si X Men Evolution :)) si apoi am incalecat pe-o sa la ora de mate, si-am sarit in sus cand am vazut numele meu pe ultima lucrare la analiza (sper!) de anul asta alaturi de nota 8. Din pacate, media tot 7 iese. Apoi am mers in laborator la dirigentie, unde am vazut ce surpriza ne-au facut fetele : ne-au luat tuturor baietilor (21, fata de 9 fete) un pliculet pe care era scris la multi ani in cateva zeci de limbi, in care se aflau : 1. o masinuta de formula 1 de ciocolata. 2. a party-thingy (chestiile alea de la americani folosite la aniversari, in care suflii si scot un zgomot enervant al nabii). 3. tubulete d-alea cu detergent, in care sulfii si ies balonase, de diferite forme + balonul atasat de plic, pe care scria Te iubim. Colegele tale si pe celalalta parte numele sau porecla. Fun. S-au gandit si ele sa ne faca o supriza, avand in vedere ca noi cu orice ocazie facem ceva deosebit.
Apoi am plecat cu totii de la ultimele 2 ore, iar clasa + diriginta s-au dus (ca de obicei) in Mamaia, la o plimbare + pizza + suc. Dar eu si Iulia nu am fost cu ei, noi a trebuit sa mergem cu profa de romana la Palatul Copiilor la festivalul de premiere al revistelor scolare si al creatiilor literare. Eu deja incepusem sa fac caterinca de confortul si eleganta locului, deoarece stateam cu totii in picioare intr-un semicerc intr-o sala micuta. Vine Dunareanu (organizatorul) si incepe spectacolul. Yatta yatta yatta, liceul meu (tehnic) ia 7 premii, iar revista la care eu am lucrat a luat locul 3. Moment in care mi-am facut draci.
Apoi a citit o profesoara din juriu o scrisoare de la un elev de 14 ani din Balti. Incepea el sa povesteasca firul vietii sale si radacinile familiei, moment in care ii soptesc profesoarei mele de rom ca el e viitorul Dickens, dar apoi zice ca ii place arta, muzica, dansul, gospodaria, punct in care spun ca e mai degraba Oscar Wilde, iar profa tuseste ca sa nu izbucneasca in ras. Imi da un ghiont sa termin, asa ca o las moale. Apoi a urmat o sceneta de la Lic Decebal. The End.
Cat poate sa ma enerveze directorul liceului meu… la sedinte si la intruniri se bate in piept, ca el are baza materiala performanta, si la la la, si la la la, sa le fie elevilor cat mai bine. Dar de fapt computerele sunt vechi de 4-5 ani, baraca in care facem practica arata ca un grajd, bancile din clasa sunt vechi de 6-7 ani, iar podeaua e vai de capul ei. Bine ca el fura, dar anunta ca ne face noua bine. Si mai comenteaza ca noi cateodata nu stam pe la cursuri deoarece lucram la revista, desi am venit si in weekenduri si in vacanta, sa nu mai zic de cat am lucrat acasa. De asemenea, lucram pe un harb de P2, vai de capul lui. Cand a venit timpul sa tiparim, a zis ca cel mai important e pretul. Asa ca ne-a taiat din articole, ca sa economiseasca spatiul. Articole la care unii au trudit. Intreg anul, el nu a scos decat un singur exemplar din fiecare revista lucrata de noi, nici macar un exemplar pentru cabinetul de romana nu este, nici macar pentru cei care am lucrat la revista nu este, nici macar sa se vanda in liceu, cum se facea in anii trecuti, nu este. Incet, incet, ne-a sabotat intreaga munca. Toti comenteaza ca stam si muncim, nu ne dau resurse, dar cand vine vorba de laude le place sa le culeaga. Si eu cu ce am ramas dupa un an de truda la revista? dupa zeci de articole publicate? cu ce? nimic. Satisfactia personala, si nimic mai mult. Nici nu aveam nevoie de mai mult, dar totusi…
Tags: personal, teaching mr creakle
Print
| No Comments »
