I Will Not Fake My Way Through Life

De fiecare data cand ma simt mai abatut, ma indrept catre omagiul lui Amy S. Palladino catre filmele proaste din anii ‘40 si parodia filmelor studentilor de arta. Da, vorbesc despre a film by kirk, also known as Kirk’s finest moment (lasand la o parte toate scenele abolut delicioase cu el, care in 90% din cazuri sunt “surreal”).

Cum sufar de plictiseala cronica, o sa enumar cateva din momentele geniale ale lui Kirk, care-l fac sa fie… Kirk.

(more…)

I’d like to start off by saying screw you Firefox!, care s-a blocat exact cand am vrut sa dau save la draftul imens de la postul acesta, pe care a trebuit sa-l scriu din nou.

Cu sare sau cu caramel? or The fun adventures of a wiseguy in jobland!

Initial, eu trebuia sa incep munca de la 1 iulie alaturi de un prieten la o pizzerie din Mamaia. Totusi, saturat de conditiile mizere de anul acesta, fata de cele de anul trecut, a demisionat, asa ca eu a trebuit sa ma reorientez. Cu ajutorul altui prieten, am intrat ca ajutor de ospatar la un restaurant de 3 stele in Mamaia, unde am vazut the ins and outs of inns. Adica faptul ca, ajutor de ospatar fiind, trebuie sa cureti si alte chestii decat sala de masa, trebuie sa cureti bucataria, toaleta, trebuie sa muti mobilier, trebuie sa faci curat afara etc. Da, trebuie sa devii lacheul lor pentru 5 milioane amarate. Nici n-am asteptat sfarsitul zilei ca am demisionat.

Duminica seara, in timp ce savuram un bol de popcorn si The French Connection, ma suna o prietena sa ma intrebe daca vreau sa lucrez la Aqua Magic, sa fac popcorn. Conditiile sunau bine : zi de zi, 5mil, stai la o terasa si vinzi popcorn. Sure, why not, ma gandeam eu. Am inceput de a doua zi. Cu ocazia asta am aflat ca nu trebuie doar sa stau la o toneta si sa fac/vand popcorn, ci trebuie sa ma plimb prin Aqua Magic si sa vand pe la sezlonguri & other. Toata ziua. Pe o canicula insuportabila. Seara, dupa ce am terminat cele 8 ore de lucru, am mai stat o ora si ceva curatand aparatele (4 oameni fiind, curatand 2 aparate). Si de parca nu era de ajuns, vine sefu’ si anunta ca, de fapt, el nu are nevoie decat de 2 oameni pentru treaba asta, asa ca sa ne gandim ce vrem sa facem in continuare. Deoarece, ca sa ramanem toti, trebuie sa acceptam salarii de 3mil. Chiar fara sa procesez toate informatiile, creierul meu a generat un raspuns spontan si din gura mi-au iesit cuvintele ce aveau sa iasa chiar si dupa 15min de gandire : No fucking way. Demisionez. Asa ca au ramas cei 3 cu salarii de 4mil. Ceea ce sefu’ nu stie e ca tipa care m-a bagat, care si ea a ramas, pleaca lunea viitoare, dupa ce ia salariul. Totusi, cat statusem ziua pe acolo, mai vorbisem cu sefu despre una-alta. Si nu, nu vorbeam ca ceilalti, care se gudurau pe langa el (I think I have a problem with authority :), vorbeam liber. Si asa am ajuns sa-i spun ca o sa-i fac laptopul a doua zi.

Cum sunt un om de cuvant, am venit sa i-l fac. Am stat vreo 2 ore si ceva, i l-am facut de la 0. La sfarsit… in loc de bonificatie, m-a informat ca numele meu o sa fie lasat la Sunay (aka Luca Brasi al Aqua Magic-ului) si o sa pot veni chiar zi de zi daca vreau la Aqua Magic, gratis. Ceea ce face lucrul asta interesant e faptul ca n-o sa vin. I mean, daca ies din casa, peste 10min sunt deja in apa si prosopul e intins pe nisipul fierbinte. Deci, da, poti spune ca mi-am trait copilaria pe plaja/la mare. Sute de zile petrecute pe plaja, mii de ore petrecute in apa. De la 6 ani am posedat o obsesie pentru plaja si pot sa spun ca aproape in fiecare zi am fost la o baie. Baie fiind termenul pentru drumul la plaja cu prietenii si statul in apa cate 1-4 ore si iesitul afara mov fiind, cu degetele incretite de la apa si eu tremurand ca varga. Da, amintiri nespus de placute :) Dar in ultimul timp (aka ultimu an) mi-a cam trecut si m-am plictisit de mare. Nu mai am niciun chef sa ma duc sa ma scald in sarata, murdara si calda apa a marii.

In alta ordine de idei, ma topesc. Am tot glumit despre asta, cand ma plimbam cu Corina si Alice prin AM, spunand ca simt cum pleaca intunericul din sufletul meu, cum simt ca ma topesc si am nevoie de umbra, dar acum e serios. Ma topesc. 4 dusuri reci astazi, 1,5 L de Sprite rece de gheata, 2 Tuborg scoase din congelator (hei, calul de dar nu se cauta la dinti!) si muuulte servetele. Si totusi inca mor de cald. Sa nu mai zic de cumplita migrena de mai devreme. I hate summer. I hate heat. Me wants rain, snow, autumn and winter. Pie wouldn’t hurt either.

ps: am mancat popcorn cu sare si cu caramel cat as fi mancat la cinemateca acasa intr-o luna. And trust you me, that is something!

ps2: the mostly harmless Jen s-a mutat, in sfarsit, la casuta ei. Drop by, won’t you?

ps3: la fel si Fry care, probabil chiar si in acest moment, sta la un icetea pe noua sa veranda. Eu, care nu am mai cumparat un dvd de 2 luni, astept vremuri mai bune pana-mi cumpar un domeniu. Cheers!

~ Zack Snyder (aka pustiul excelent care a refacut Dawn of the dead si a re-trezit interesul lumii pentru zombii) dupa ce termina lucrul la 300 (ce pare sa fie unul din cele mai bestiale filme de razboi vreodata, curtesy of the comic books from Frank Miller), se apuca de Watchmen (aka the only graphic novel to appear on Time magazine’s list of “100 best novels from 1923 to present), realizat de acelasi tip care a facut benzile desenate From Hell si V For Vendetta. Guess what, urmatorul lui proiect este Rainbow Six. He hit it big!
~ Iese o noua super-mega-extra-uber-interesanta versiune la Lord of the Rings, care o sa cuprinda versiunile teatrale, extinse, comentarii de la cast & crew, kg de suplimente de data trecuta plus un nou material de peste 300 minute, realizat de Costas Botes, un prieten de-al lui Jackson, in care o sa aflam cat de grea a fost transpunerea cartii in film. De parca nu am fi aflat asta din zecile de ore din suplimentele de la celelalte versiuni :)
~ Da, stiu, cu totii va amintiti de ilustrul, dar obscurul Dark City, care, daca nu ar fi fost un proiect asa de low key, ar fi depasit Matrix la box-office. Alex Proyas a anuntat zilele trecute ca o sa iasa o noua versiune pe dvd (in sfarsit poate vine una buna din dpdv al calitatii imaginii), si anume directors cut. Woo hoo. Si de parca nu ar fi fost de ajuns, a mai anuntat ca se gandeste sa realizeze un sequel, dar care nici el n-o sa fie mainstream.
~ Tot aud vorbinduse de Brick (a teenage loner pushes his way into the underworld of a high school crime ring to investigate the disappearance of his ex-girlfriend), who, and I quote film critic Roger Ebert on this : “is noir to its very bones”. My preciouss, I must have you!

Am vazut si multe balarii in ultimul timp, iar nimic nu merita mentionat inafara de A streetcar named Desire si On the waterfront, amandoua fiind foarte bune, cu scenarii solide si personaje bine definite. Ah, da, Elia Kazan le-a regizat, iar Marlon Brando exceleaza in ele. Ce bad-ass e in ASTD. Gotta love him. Stella, hey Stella! :D

O discutie despre momentele mele preferate din GG. Intrebarile via another fan.

1.a. Favorite Rory/Lorelai Moment?

Lor: Uh, so let’s get back to the party recap. Any little details you wanna tell Mommy?
Rory: Jess and Dean got into the fight.
Lor: Over you.
Rory: I was a contributing factor.
Lor: Was anyone hurt?
Rory: No.
Lor: And that’s why the cops came and broke up the party?
Rory: Yes.
Lor: So not only did you go to a cop-raided party but you started the raid?
Rory: Yes.
Lor: This fence is broken because of you, this crap is on the ground because of you.
Rory: What’s your point?
Lor: [sings] Did you ever know that you’re my hero?
Rory: Oh my God!
Lor: [sings] You’re everything I would like to be. And I could fly higher than an eagle, ’cause you are the wind beneath my wings.

b. Worst Rory/Lorelai Moment? Cearta aceea care s-a intins pe parcursul a doua sezoane.

2.a. Favorite Luke/Lorelai Moment? Primul lor sarut din episodul 4.22 – Raincoats And Recipes.

b. Favorite Chris/Lorelai Moment? Momentul acela utopic din mijlocul episodului 2.22, la nunta lui Sookie, cand Lor a urcat sus cu ciocolata si totul era perfect.

3. a. Favorite Season? Greu, greu, greu. 3, 2, 1, 5, 4, 6

b. Favorite Episode? In primul sezon Star-Crossed Lovers and Other Strangers a facut ravagii, desi Rory’s Dance si Love and War and Snow au momentele lor superbe. In al doilea sezon desi The Bracebridge Dinner, There’s the Rub si Lost And Found sunt excelente, Teach Me Tonight se departeaza ca fiind cel mai bun. Sezonul meu preferat, poate si cel mai bun, contine cele mai comice (A Deep-Fried Korean Thanksgiving), dramatice (Those Are Strings, Pinocchio) si bine scrise episoade vreodata, iar They Shoot Gilmores, Don’t They? se remarca ca fiind cel mai bun episod din GG vreodata. Emana gilmorism din toti porii. In sezonul 4 lucrurile incepe sa se clatine, iar relatiile sa se distanteze. Noroc cu Lor si Luke care salveaza situatia (self help books kick ass :)). Sezonul 5 e bun, prima jumatate e comica (la But Not as Cute as Pushkin am ras cu lacrimi), apoi devine din ce in ce mai dramatic, cu despartirea si reuniunea dintre Luke si Lor, Emily si Richard, si cearta colosala dintre fete. Sezonul 6 e cel mai offset, un episod e comic, altul dramatic, se schimba baricadele de pe o zi pe alta. Ep 8, 13 si 19 sunt geniale.

3. Best Story Arc? Rory/Jess.

d. Worst Story Arc? Luke/April.

4. a. Funniest Scene? Scena in care Jess coboara in restaurant, vede o femeie alaptand bebelusul ei, scoate un “ewwwww” din adancul sufletului si fuge inapoi sus.

b. Most Depressing Scene? A House is Not a Home, unde Lor se uita prim geam si vede pe Rory mutandu-se cu bunicii, dupa acea cearta oribila.

c. Most Romantic Scene? Prima intalnire oficiala intre Luke si Lor in Written in the Stars.

d. Most Memorable Argument? Cearta dintre Lor si Rory in Teach Me Tonight.

e. Most Memorable Kiss? Lor si Luke in Raincoats and Recipies.

f. Most Memorable Scene? Luke daramand zidul din apartamentul sau, apoi inmanandu-i lui Jess barosul si spunand “Finish up…we’ll hold hands and skip afterwards!”

5.a. Best Paris/Rory Moment? Criza pe care a facut-o Paris cand nu a intrat la Harvard.
b. Best Lane/Rory Moment? Sezonul 3 cand Lane isi vopseste parul.

6. a. Best Rory/Dean Scene? Donna Reed. Nuff said.

b. Best Rory/Jess Scene? Greu, greu, greu. Desi iubesc scenele din sezoanele 2 si 3, momentul in care Jess ii spune lui Rory sa-si faca ordine in viata, ca nimic nu mai are sens, e legendar.

c. Best Rory/Logan Scene? You Jump, I Jump, Jack.

7. a. Best Emily/Lorelai Scene? Apropierea din Driving Miss Gilmore. Si faza cu budinca. Oh, I love pudding. I worship it. I have a bowl up in the mantel at home with the Virgin Mary, a glass of wine, and a dollar bill next to it. Not to mention Oy with the poodles already!

b. Best Richard/Lorelai Scene? Scena din spital din Forgiveness and Stuff.

c. Favorite Luke/Jess Moment? In Swan Song cand incearca sa-i explice ce-a patit la ochi. Si momentul in care Luke il arunca pe Jess in lac. Priceless!

8.a. Favorite Place in Stars Hollow? Luke’s.

b. Favorite Occurrence in the diner? Scenele din fiecare episod in care Luke le sopteste cu drag la clienti ca o sa-i omoare consumul de cafea si carne de porc.

c. Best “Inn” Moment? Luke sarutand pe Lor.

9.a. Favorite Character in General? Lor/Jess.

b. Worst Character in General? (Anyone who has ever been a regular) Jason.

c. Most Loveable Character? Luke/Paris.

d. Favorite Towns member? Kirk, Taylor, Ms Kim.

10.a. If Not Lorelai, than who? Rachel, Nicole or Anna? Why? Rachel e cea care l-ar merita, fiind singura care chiar l-a iubit.

b. If Not Luke, than who? Chris, Max or Jason? Why? Max, de departe. Chiar trebuie sa explic de ce Chris si Jason sunt optiuni gresite?

O discutie despre momentele mele preferate din GG. Intrebarile via another fan. (more…)

GG related – David Sutcliffe (aka the richest bachelor in town – Christopher) talks a little about his career and character on the show (he’s really gotten into skin, may I say). Check it out here. Little/no spoilers ahoy.

Da, pe aici sunt filmele vazute pe perioada a 2 saptamani, don’t freak out.

Transporter 2 – genul de film la care trebuie sa-ti deconectezi creierul incepe de a incepe. Actiune este exploziva cap-coada, Jason Statham (pe care l-am savurat in mai toate filmele sale, in special cele ale lui Ritchie) pare a fi Batman pe steroizi, doar ca un pic mai bine imbracat, zboara singur, cu masina, pana si cu un scuter de apa .

Underworld: Evolution – chiar am vrut sa-l vad, nu ma intrebati de ce. Din pacate, am adormit dupa nici o ora. Oare de ce? Sa fii fost faptul ca deja Kate se batuse cu 100 de vampiri si se si dezbracase intre timp?

Donnie Brasco – oricat de mult l-as iubi eu pe Al Pacino, filmul este bun, dar nici de departe la fel de bun precum Goodfellas.

11:14 – o serie de accidente (oaresce stupide) ce se intersecteaza intre ele, vazute din perspectiva a mai multi tineri. Crash? Magnolia? Rashômon? Neah, un simplu si eficient thriller comic.

Once Upon a Time in Mexico – pana weekendul trecut am evitat sa-l vad, dar impins de niste comentarii care-l ridicau la cer si niste trivia, m-am gandit sa-l vad in sfarsit. Personaje mai bine dezvoltate, actiune ok, efecte ok, poveste subtire si incalcita. Macar am vazut studioul lui R.R., care e visul oricarui cineast. I miss Salma.

Get Rich or Die Tryin’ – chiar vroiam sa vad un filme despre un wannabe rapper, in care sa se spuna ca e bine sa vinzi droguri de cand esti copil, apoi sa incerci sa devii rapper, dupa care omori seful cartelului local (care este si tatal tau aka Eko pentru unii obsedati) si devii un erou local. Subscriu la cele zise de Samuel L. Jackson despre prestatia lui 50. Rofl.

The Langoliers – sci-fi thriller de la King. Un pic prea lung, un pic cam plictisitor, cu efecte de mana a 11 a, per total pur si simplu neslefuit. Mult sub Rose Red.

Fever Pitch – de obicei nu-mi plac comediile fratilor Farrelly, insa asta purtand semnatura lui Hornby (High Fidelity e genial), m-am gandit ca o sa merite, si nu am gresit, chiar daca e doar un remake previzibil. Drew Barrymore si Jimmy Fallon nu sunt actori.

The Great Raid – bun, bun, neasteptat de bun. Realist, cu atmosfera si cinematografie ok, pacat de miscastingul ala la greu.

Prime – amuzant, iar Uma Thurman inca arata superb la cei 36 de ani ai ei.

Adam and Eve – stupid, stupid, stupid, cretin si previzibil. Emmanuelle Chriqui insa este o Tina in toata valoarea cuvantului.

Goal! – previzibil, ca orice alt film despre sport vazut vreodata. Marcel Iures joaca excelent, iar Anna Friel e one fine piece of ass.

Night Watch si Day Watch. In 1998 Sergei Lukyanenko isi lansa prima carte din seria Watch – Night Watch, ce avea sa devina un SF foarte bine vandut, creator de cult. 6 ani mai tarziu (dupa ce intreaga serie fusese tiparita), Timur Bekmambetov a venit cu o viziune proprie si a transformat prima carte intr-un veritabil blockbuster. Pornind cu un buget de 4.2 mil $ (unii mari actori hollywoodieni iau de 4 ori mai mult doar salariul), a reusit sa adune actori europeni cu adevarat talent si o echipa de filmare incredibila alaturi de o poveste neobisnuita, si a creat cel mai bine vandut blockbuster rusesc (numai in Rusia a avut vanzari de peste 16 mil $ la cinema, chiar mai mult decat LotR). Avand in vedere bugetul minimal, a facut o treaba excelenta, a creat o poveste interesanta pe care a imbunatatit-o cu efecte vizuale ce-ti iau respiratia, o atmosfera intunecata a la Tim Burton, ost si cinematografii bune.