Totul a inceput aseara, pe cand nu stiu de ce, dar s-ar putea sa fii avut legatura cu momentul in care proful de mate a anuntat ca s-ar putea sa mai dam o lucrare zilele astea, din asimptote, grafice and crap like that, m-am apucat sa fac exercitii. Nu a durat mai mult de 15min pana cand a venit mummy dearest cu 3 beri, ca eu, ea si big bro’ sa sarbatorim aniversarea ei de vineri. A trebuit sa iau pauza, si deoarece berea era rece si buna (tampitii astia din cartier au proasta idee de a nu lasa frigiderele in priza, deseori), a trebuit sa fac popcorn si sa ma asez la un film bun. Cum tot vroiam sa-l vad de un car de ani, statea pe dvd player de 6 luni si au vorbit fara oprire de el pe making of-urile de la Rear Window si North by Northwest, am ales filmul numit de catre Hitchcock insusi capodopera muncii sale : Shadow of a Doubt. O ora si 47 de min mai tarziu m-am gasit meditand asupra preferintei sale. E foarte bine facut filmul, are poveste, atmosfera, e un noir excelent, tocmai bun de pus in colectie, dar nu mi se pare de loc cel mai bun film al sau. Psycho, The Birds, Vertigo le-as pune pe un podium, thrillere cu accente comice precum The Lady Vanishes, The Man Who Knew Too Much si North by Northwest merita si ele un premiu. Si asta doar din putinele filme pe care le-am vazut de la maestrul suspansului.
Revenind la subiect, de dimineata m-am trezit devreme ca sa mai fac niste exercitii la mate. Rupt de somn, m-am oprit dupa vreo 20min. La prima ora de mate profu era destul de vesel, asa cum devine el inainte sa ne dea o lucrare, cand se uita cu candoare la cum toti din clasa ne uitam unii la altii si nu stim sa rezolvam. Asa ca dupa ce in a doua ora m-am apucat de amintiri din copilarie si am mai vorbit despre al doilea razboi mondial si razboiul rece (ce-mi aminteam din multe filme despre WW2) ca sa-mi rezolv conditia, ca mai aveam nevoie de un 10 pentru a-mi iesi 10, la ora de dirigentie, m-am dus cu Vicii la d-na administratoare sa vorbim ceva, iar pe drum ne-a vazut d-nul director si a spus sa vina cineva din clasa la el ca sa-l trimita undeva. A fost o ocazie perfecta sa plec cu Mishu si sa scap de mate, analogica si romana. Am mers la Primarie sa livram o invitatie prefectului, am fost sa-mi scot alocatia, i-am cumparat mamei De ce iubim femeile de Cartarescu (mi-a spus mai demult ca vrea s-o citeasca, a citit recenzii bune despre ea) si apoi ne-am oprit la Papa-Bun, unde am remarcat ca mi-am pierdut 7 RON, probabil in buzunarul altcuiva in tramvai. Am mancat pe buzunarul lui, asa ca mi-am facut alta datorie (urasc sa imprumut bani, dar nu aveam incotro). Am raportat directorului ce-am facut si-am tulit-o acasa. Just perfect, one of those days. Stau si incerc sa ma relaxez…
No stop signs, speedin’ limit
Nobody’s gonna slow me down