Movie blabber
Da, pe aici sunt filmele vazute pe perioada a 2 saptamani, don’t freak out.
Transporter 2 – genul de film la care trebuie sa-ti deconectezi creierul incepe de a incepe. Actiune este exploziva cap-coada, Jason Statham (pe care l-am savurat in mai toate filmele sale, in special cele ale lui Ritchie) pare a fi Batman pe steroizi, doar ca un pic mai bine imbracat, zboara singur, cu masina, pana si cu un scuter de apa .
Underworld: Evolution – chiar am vrut sa-l vad, nu ma intrebati de ce. Din pacate, am adormit dupa nici o ora. Oare de ce? Sa fii fost faptul ca deja Kate se batuse cu 100 de vampiri si se si dezbracase intre timp?
Donnie Brasco – oricat de mult l-as iubi eu pe Al Pacino, filmul este bun, dar nici de departe la fel de bun precum Goodfellas.
11:14 – o serie de accidente (oaresce stupide) ce se intersecteaza intre ele, vazute din perspectiva a mai multi tineri. Crash? Magnolia? Rashômon? Neah, un simplu si eficient thriller comic.
Once Upon a Time in Mexico – pana weekendul trecut am evitat sa-l vad, dar impins de niste comentarii care-l ridicau la cer si niste trivia, m-am gandit sa-l vad in sfarsit. Personaje mai bine dezvoltate, actiune ok, efecte ok, poveste subtire si incalcita. Macar am vazut studioul lui R.R., care e visul oricarui cineast. I miss Salma.
Get Rich or Die Tryin’ – chiar vroiam sa vad un filme despre un wannabe rapper, in care sa se spuna ca e bine sa vinzi droguri de cand esti copil, apoi sa incerci sa devii rapper, dupa care omori seful cartelului local (care este si tatal tau aka Eko pentru unii obsedati) si devii un erou local. Subscriu la cele zise de Samuel L. Jackson despre prestatia lui 50. Rofl.
The Langoliers – sci-fi thriller de la King. Un pic prea lung, un pic cam plictisitor, cu efecte de mana a 11 a, per total pur si simplu neslefuit. Mult sub Rose Red.
Fever Pitch – de obicei nu-mi plac comediile fratilor Farrelly, insa asta purtand semnatura lui Hornby (High Fidelity e genial), m-am gandit ca o sa merite, si nu am gresit, chiar daca e doar un remake previzibil. Drew Barrymore si Jimmy Fallon nu sunt actori.
The Great Raid – bun, bun, neasteptat de bun. Realist, cu atmosfera si cinematografie ok, pacat de miscastingul ala la greu.
Prime – amuzant, iar Uma Thurman inca arata superb la cei 36 de ani ai ei.
Adam and Eve – stupid, stupid, stupid, cretin si previzibil. Emmanuelle Chriqui insa este o Tina in toata valoarea cuvantului.
Goal! – previzibil, ca orice alt film despre sport vazut vreodata. Marcel Iures joaca excelent, iar Anna Friel e one fine piece of ass.
Night Watch si Day Watch. In 1998 Sergei Lukyanenko isi lansa prima carte din seria Watch – Night Watch, ce avea sa devina un SF foarte bine vandut, creator de cult. 6 ani mai tarziu (dupa ce intreaga serie fusese tiparita), Timur Bekmambetov a venit cu o viziune proprie si a transformat prima carte intr-un veritabil blockbuster. Pornind cu un buget de 4.2 mil $ (unii mari actori hollywoodieni iau de 4 ori mai mult doar salariul), a reusit sa adune actori europeni cu adevarat talent si o echipa de filmare incredibila alaturi de o poveste neobisnuita, si a creat cel mai bine vandut blockbuster rusesc (numai in Rusia a avut vanzari de peste 16 mil $ la cinema, chiar mai mult decat LotR). Avand in vedere bugetul minimal, a facut o treaba excelenta, a creat o poveste interesanta pe care a imbunatatit-o cu efecte vizuale ce-ti iau respiratia, o atmosfera intunecata a la Tim Burton, ost si cinematografii bune.
