Monthly Archives: June 2006

David Sutcliffe Interview

GG related – David Sutcliffe (aka the richest bachelor in town – Christopher) talks a little about his career and character on the show (he’s really gotten into skin, may I say). Check it out here. Little/no spoilers ahoy.

Posted in posted Tagged

Movie blabber

Da, pe aici sunt filmele vazute pe perioada a 2 saptamani, don’t freak out.

Transporter 2 – genul de film la care trebuie sa-ti deconectezi creierul incepe de a incepe. Actiune este exploziva cap-coada, Jason Statham (pe care l-am savurat in mai toate filmele sale, in special cele ale lui Ritchie) pare a fi Batman pe steroizi, doar ca un pic mai bine imbracat, zboara singur, cu masina, pana si cu un scuter de apa.

Underworld 3 – chiar am vrut sa-l vad, nu ma intrebati de ce. Din pacate, am adormit dupa nici o ora. Oare de ce? Sa fii fost faptul ca deja Kate se batuse cu 100 de vampiri si se si dezbracase intre timp?

Donnie Brasco – oricat de mult l-as iubi eu pe Al Pacino, filmul este bun, dar nici de departe la fel de bun precum Goodfellas.

11:14 – o serie de accidente (oaresce stupide) ce se intersecteaza intre ele, vazute din perspectiva a mai multi tineri. Crash? Magnolia? Rashômon? Neah, un simplu si eficient thriller comic.

Once Upon a Time in Mexico – pana weekendul trecut am evitat sa-l vad, dar impins de niste comentarii care-l ridicau la cer si niste trivia, m-am gandit sa-l vad in sfarsit. Personaje mai bine dezvoltate, actiune ok, efecte ok, poveste subtire si incalcita. Macar am vazut studioul lui R.R., care e visul oricarui cineast. I miss Salma.

Get Rich or Die Tryin’ – chiar vroiam sa vad un filme despre un wannabe rapper, in care sa se spuna ca e bine sa vinzi droguri de cand esti copil, apoi sa incerci sa devii rapper, dupa care omori seful cartelului local (care este si tatal tau aka Eko pentru unii obsedati) si devii un erou local. Subscriu la cele zise de Samuel L. Jackson despre prestatia lui 50. Rofl.

The Langoliers – sci-fi thriller de la King. Un pic prea lung, un pic cam plictisitor, cu efecte de mana a 11 a, per total pur si simplu neslefuit. Mult sub Rose Red.

Fever Pitch – de obicei nu-mi plac comediile fratilor Farrelly, insa asta purtand semnatura lui Hornby (High Fidelity e genial), m-am gandit ca o sa merite, si nu am gresit, chiar daca e doar un remake previzibil. Drew Barrymore si Jimmy Fallon nu sunt actori.

The Great Raid – bun, bun, neasteptat de bun. Realist, cu atmosfera si cinematografie ok, pacat de miscastingul ala la greu.

Prime – amuzant, iar Uma Thurman inca arata superb la cei 36 de ani ai ei.

Adam and Eve – stupid, stupid, stupid, cretin si previzibil. Emmanuelle Chriqui insa este o Tina in toata valoarea cuvantului.

Goal! – previzibil, ca orice alt film despre sport vazut vreodata. Marcel Iures joaca excelent, iar Anna Friel e one fine piece of ass.

Night Watch si Day Watch. In 1998 Sergei Lukyanenko isi lansa prima carte din seria Watch – Night Watch, ce avea sa devina un SF foarte bine vandut, creator de cult. 6 ani mai tarziu (dupa ce intreaga serie fusese tiparita), Timur Bekmambetov a venit cu o viziune proprie si a transformat prima carte intr-un veritabil blockbuster. Pornind cu un buget de 4.2 mil $ (unii mari actori hollywoodieni iau de 4 ori mai mult doar salariul), a reusit sa adune actori europeni cu adevarat talent si o echipa de filmare incredibila alaturi de o poveste neobisnuita, si a creat cel mai bine vandut blockbuster rusesc (numai in Rusia a avut vanzari de peste 16 mil $ la cinema, chiar mai mult decat LotR). Avand in vedere bugetul minimal, a facut o treaba excelenta, a creat o poveste interesanta pe care a imbunatatit-o cu efecte vizuale ce-ti iau respiratia, o atmosfera intunecata a la Tim Burton, ost si cinematografii bune.

Posted in posted Tagged

My Screw-Up

Episode Number: 14 Season Num: 3

Sau cel mai bine scris episod din Scrubs. Vreodata. Desi il iubesc pentru glumele irezistibile, personajele care se maturizeaza din ce in mai mult, relatiile geniale dintre ele, modul cum suporta ei stresul si problemele vietii de doctor, episodul asta este cel mai bun intalnit pana acum, chiar daca este cel mai atipic si mai melodramatic. Folosind un plot twist de zile mari, a reusit sa ma surprinda chiar si pe mine, desi sunt atent la cele mai mici detalii.

Jordan’s brother and sister return but Dr. Cox learns his brother-in-law Ben hasn’t visited a doctor about his cancer in the 2 years he has been gone traveling the world.

JD, Dr Cox si Ben sunt la spital, iar Dr Cox il roaga pe JD sa aibe grija de Ben, deoarece el trebuie sa se duca sa plateasca ceva la politie, chiar daca JD ii spune ca are prea multi pacienti, si cel cu care era acum avea probleme cu inima, si din teste nu stia de ce. Cand Dr Cox se intoarce, afla ca pacientul a murit, asa ca da vina pe JD si ii ia toti pacientii, cu speranta sa nu se mai intample asa ceva vreodata (childish, but still). Muncind fara oprire timp de 60 si ceva de ore, intreg episodul vedem cum il tachineaza mult mai mult decat de obicei pe JD, dar apoi isi cere scuze de la el. La sfarsitul episodului vedem cum ei toti sunt in parc, iar Dr Cox glumeste cu Ben. JD il intreaba pe Dr Cox unde crede ca se afla, asa ca acesta se uita bine in jur. Ben dispare, iar apoi vedem ca de fapt el murise imediat dupa ce plecase Cox, si nu pacientul batran al lui JD. Cox realizeaza ca se afla la inmormantarea sa, si, chiar daca este cel stabil psihic personaj din serial, cel mai bun doctor si cel mai amuzant personaj fictiv pe care l-am intalnit, incepe sa lacrimeze, apoi sa planga mai ceva decat surorile lui Ben. Plot twist a la The Sixth sense/The Others foarte bine construit, nici nu realizezi ca jumatate din episod Dr Cox doar si-l imagina pe Ben alaturi. Scenariu impecabil, performante actoricesti nemaipomenite, nici nu stii ce te loveste. Now that’s drama!

Posted in posted Tagged

Paging Newbie

[Turk] - Hey! So, did you break up with her?
[JD] I was going to last night, but then I looked in her eyes, and I realized how rare… it is to meet someone who’s actually willing to have sex with me.
[Carla] How did you have sex with the woman you’re about to break up with?
[JD] Okay, you know how the, uh, couch in the living room has those high arms?
[Turk] Babe, you gotta understand, a guy will sleep with any woman he finds attractive, no matter how he feels about her. If Tyra Banks drove her car over my mom and then offered to have sex with me? I’d have to dial 9-1-1 in the nude because my pants would already be off!
[Carla] That’s sweet! While your mother lays there dying!
[Turk] - Tell her.
[JD] - His mom doesn’t die. Tyra uses her connections in the supermodel world to get… government scientists to put Turk’s mom’s brain into Heidi Klum’s body. She falls in love with me, we all move in together. It’d be awkward at first, but I’d make it work…
[Turk] ‘Cause I love my mom.
[JD] Mm, and I would love her, too.
[Carla] New low.

I just love ‘em quirky characters :D

Posted in posted Tagged

One Line

Totul a inceput aseara, pe cand nu stiu de ce, dar s-ar putea sa fii avut legatura cu momentul in care proful de mate a anuntat ca s-ar putea sa mai dam o lucrare zilele astea, din asimptote, grafice and crap like that, m-am apucat sa fac exercitii. Nu a durat mai mult de 15min pana cand a venit mummy dearest cu 3 beri, ca eu, ea si big bro’ sa sarbatorim aniversarea ei de vineri. A trebuit sa iau pauza, si deoarece berea era rece si buna (tampitii astia din cartier au proasta idee de a nu lasa frigiderele in priza, deseori), a trebuit sa fac popcorn si sa ma asez la un film bun. Cum tot vroiam sa-l vad de un car de ani, statea pe dvd player de 6 luni si au vorbit fara oprire de el pe making of-urile de la Rear Window si North by Northwest, am ales filmul numit de catre Hitchcock insusi capodopera muncii sale : Shadow of a Doubt. O ora si 47 de min mai tarziu m-am gasit meditand asupra preferintei sale. E foarte bine facut filmul, are poveste, atmosfera, e un noir excelent, tocmai bun de pus in colectie, dar nu mi se pare de loc cel mai bun film al sau. Psycho, The Birds, Vertigo le-as pune pe un podium, thrillere cu accente comice precum The Lady Vanishes, The Man Who Knew Too Much si North by Northwest merita si ele un premiu. Si asta doar din putinele filme pe care le-am vazut de la maestrul suspansului.

Revenind la subiect, de dimineata m-am trezit devreme ca sa mai fac niste exercitii la mate. Rupt de somn, m-am oprit dupa vreo 20min. La prima ora de mate profu era destul de vesel, asa cum devine el inainte sa ne dea o lucrare, cand se uita cu candoare la cum toti din clasa ne uitam unii la altii si nu stim sa rezolvam. Asa ca dupa ce in a doua ora m-am apucat de amintiri din copilarie si am mai vorbit despre al doilea razboi mondial si razboiul rece (ce-mi aminteam din multe filme despre WW2) ca sa-mi rezolv conditia, ca mai aveam nevoie de un 10 pentru a-mi iesi 10, la ora de dirigentie, m-am dus cu Vicii la d-na administratoare sa vorbim ceva, iar pe drum ne-a vazut d-nul director si a spus sa vina cineva din clasa la el ca sa-l trimita undeva. A fost o ocazie perfecta sa plec cu Mishu si sa scap de mate, analogica si romana. Am mers la Primarie sa livram o invitatie prefectului, am fost sa-mi scot alocatia, i-am cumparat mamei De ce iubim femeile de Cartarescu (mi-a spus mai demult ca vrea s-o citeasca, a citit recenzii bune despre ea) si apoi ne-am oprit la Papa-Bun, unde am remarcat ca mi-am pierdut 7 RON, probabil in buzunarul altcuiva in tramvai. Am mancat pe buzunarul lui, asa ca mi-am facut alta datorie (urasc sa imprumut bani, dar nu aveam incotro). Am raportat directorului ce-am facut si-am tulit-o acasa. Just perfect, one of those days. Stau si incerc sa ma relaxez…

No stop signs, speedin’ limit
Nobody’s gonna slow me down

Posted in posted Tagged ,

In the end

Pregatit sufleteste pentru a intra la ora de engleza dupa o lunga perioada in care am evitat asta, deoarece am prostul obicei sa fac glume 24/7 si profa nu suporta asta, si de obicei ma taxeaza (si in plus, mai o poveste incalcita si destul de neplacuta cu un eseu), am decis sa o fac. Si am picat la o lectie tocmai pe cinste – humanity, aliens and saving our planet. Au urmat multe referinte la filme de clasa B despre little grey men and other strangers, pana cand a anuntat ca nu ma mai suporta si ma trimite in consiliu profesoral. M-am oprit un pic pana mi-a cerut opinia in legatura cu un text scris de Greenpeace, despre care am spus cu un ton relaxat : Uh, Greenpeace ads. They just want to make you feel guilty about destroying your planet, in order to force you into giving 50$/year and having a clean conscience about yourself. Si inainte sa apuc sa aberez altceva, am fost salvat de clopotel. Au urmat orele de mee si mate, unde iara am creat valuri de rasete. A venit Gabi si a avut loc urmatoarea discutie :

- Hai ma acasa, ca nu mai am chef sa stau. Ce ora ai? – Erm… (ma uit nedumerit catre colegii mei dragi care jucau/se uitau la meciul de table) ce ora avem? Din spate se aude o voce groasa spunand Info. (imi mut privirea spre Gabi si raspund) Info. De ce? Unde vrei sa mergem? – Nu stiu, gasim noi… hai ca fac cinste. – Eh, se descurca scoala fara mine cateva ore (dupa care imi caut cele 2 caiete cu care am venit, le-am pus alaturi de dvdurile din mapa si-am plecat).

Dupa ce stau la un suc cu Gabi, ma indrept spre UP, de unde iau in sfarsit mult asteptatul sezon 7 de la Marius. Inainte sa plec, iau si un catalog. Urmatoare oprire a fost casuta matusii, unde am gasit-o tare entuziasmata. Cum apar pe usa, ma roaga sa-i fac o lista de piese, ca in sfarsit isi ia computer. Avand ultimul catalogul UP, i-am facut rapid o configuratie, dupa care am fost sa dau comanda si sa fac un contract de net. Peste 2 ore am fost sa-l iau (mersi M c-ai pus bunatatile alea, m-ai scutit de o munca!), dupa care i-am facut ultimele retusuri. Peste alta ora, deja era echipat cu toate cele necesare + internet.

Termin cu cele mentionate mai sus, trec pe acasa si mananc o felie de tort si niste fursecuri (happy b’day mummy!), incerc sa ma uit la un episod sau doua din Scrubs, cand ma suna Gabi sa mergem la o plimbare. 3 ore, 18min si cativa litri de benzina mai tarziu, ma intorc (nenumarate ture de oras, Corbu, Lumina si Mamaia). S-ar putea sa ma duc cu el pan’ la Otopeni. Dar nu e sigur. Mai tarziu am aflat ca la scoala s-a spus ca eu am fost la consiliul elevilor yatta-yatta-yatta din nou cu Mishu, si nu am luat absente. Mwhahaha :D

Posted in posted Tagged ,

Happy b… oh wait, I guess not

Ziua a inceput bine, am mers la liceu cu Victor (care a promis ca-mi da Justice League Unlimited si X Men Evolution :)) si apoi am incalecat pe-o sa la ora de mate, si-am sarit in sus cand am vazut numele meu pe ultima lucrare la analiza (sper!) de anul asta alaturi de nota 8. Din pacate, media tot 7 iese. Apoi am mers in laborator la dirigentie, unde am vazut ce surpriza ne-au facut fetele : ne-au luat tuturor baietilor (21, fata de 9 fete) un pliculet pe care era scris la multi ani in cateva zeci de limbi, in care se aflau : 1. o masinuta de formula 1 de ciocolata. 2. a party-thingy (chestiile alea de la americani folosite la aniversari, in care suflii si scot un zgomot enervant al nabii). 3. tubulete d-alea cu detergent, in care sulfii si ies balonase, de diferite forme + balonul atasat de plic, pe care scria Te iubim. Colegele tale si pe celalalta parte numele sau porecla. Fun. S-au gandit si ele sa ne faca o supriza, avand in vedere ca noi cu orice ocazie facem ceva deosebit.

Apoi am plecat cu totii de la ultimele 2 ore, iar clasa + diriginta s-au dus (ca de obicei) in Mamaia, la o plimbare + pizza + suc. Dar eu si Iulia nu am fost cu ei, noi a trebuit sa mergem cu profa de romana la Palatul Copiilor la festivalul de premiere al revistelor scolare si al creatiilor literare. Eu deja incepusem sa fac caterinca de confortul si eleganta locului, deoarece stateam cu totii in picioare intr-un semicerc intr-o sala micuta. Vine Dunareanu (organizatorul) si incepe spectacolul. Yatta yatta yatta, liceul meu (tehnic) ia 7 premii, iar revista la care eu am lucrat a luat locul 3. Moment in care mi-am facut draci.

Apoi a citit o profesoara din juriu o scrisoare de la un elev de 14 ani din Balti. Incepea el sa povesteasca firul vietii sale si radacinile familiei, moment in care ii soptesc profesoarei mele de rom ca el e viitorul Dickens, dar apoi zice ca ii place arta, muzica, dansul, gospodaria, punct in care spun ca e mai degraba Oscar Wilde, iar profa tuseste ca sa nu izbucneasca in ras. Imi da un ghiont sa termin, asa ca o las moale. Apoi a urmat o sceneta de la Lic Decebal. The End.

Cat poate sa ma enerveze directorul liceului meu… la sedinte si la intruniri se bate in piept, ca el are baza materiala performanta, si la la la, si la la la, sa le fie elevilor cat mai bine. Dar de fapt computerele sunt vechi de 4-5 ani, baraca in care facem practica arata ca un grajd, bancile din clasa sunt vechi de 6-7 ani, iar podeaua e vai de capul ei. Bine ca el fura, dar anunta ca ne face noua bine. Si mai comenteaza ca noi cateodata nu stam pe la cursuri deoarece lucram la revista, desi am venit si in weekenduri si in vacanta, sa nu mai zic de cat am lucrat acasa. De asemenea, lucram pe un harb de P2, vai de capul lui. Cand a venit timpul sa tiparim, a zis ca cel mai important e pretul. Asa ca ne-a taiat din articole, ca sa economiseasca spatiul. Articole la care unii au trudit. Intreg anul, el nu a scos decat un singur exemplar din fiecare revista lucrata de noi, nici macar un exemplar pentru cabinetul de romana nu este, nici macar pentru cei care am lucrat la revista nu este, nici macar sa se vanda in liceu, cum se facea in anii trecuti, nu este. Incet, incet, ne-a sabotat intreaga munca. Toti comenteaza ca stam si muncim, nu ne dau resurse, dar cand vine vorba de laude le place sa le culeaga. Si eu cu ce am ramas dupa un an de truda la revista? dupa zeci de articole publicate? cu ce? nimic. Satisfactia personala, si nimic mai mult. Nici nu aveam nevoie de mai mult, dar totusi…

Posted in posted Tagged ,