Am asteptat foarte multa vreme pana sa ma uit serios la ideea unui serial despre o mama tipic suburbana (big house, white picket fence, great kids, pta meetings & co) care dupa moartea sotului ei s-ar apuca sa vanda droguri pentru a-si tine familia in picioare. Pur si simplu imi venea foarte greu sa cred ca asa ceva chiar putea iesi bun, credibil si real (a se vedea Method & Red pentru a se vedea de ce aveam dubii). Vazand ca recent a primit recenzii foarte bune de la surse de incredere, mi-am lasat temerile deoparte si am luat primul sezon. Si trebuie sa spun ca a fost cea mai buna decizie a acelei saptamani.
Creatoarea serialului este Jenji Kohan (da, cea care a creionat primul sarut si prima intalnire reala dintre Rory si Dean intr-un episod foarte haios si emotionant din GG), iar distributia include nume precum absolut superba Mary-Louise Parker, simpatica Elizabeth Perkins sau Jeffrey Dean Morgan (adorabilul Denny din Grey’s Anatomy).
S-o iau de la capat : o mama tipic suburbana ramane vaduva dupa ce sotul ei moare in urma unui brusc infarct miocardic (na, sa nu mai ziceti ca mi-am pierdut timpul degeaba prin ER) si lasa in urma numeroase datorii si facturi si 2 pusti care au nevoie de foarte multa atentie. Cum nu vede nicio scapare reala (tu, ala de o adori pe Julia Roberts, nu mai ranji), superba vaduva decide sa vanda droguri ca sa poata sa-si intretina familia. Acele 10 episoade cat a durat primul sezon au fost neobisnuit de bune si amuzante, depasindu-mi chiar si cele mai optimiste previziuni la acest proiect indie. Neconventional, deseori depasind limitele realitatii, serialul ne arata dedesubturile suburbiilor americane (care, hai sa recunoastem, dupa cum am vazut recent in Desperapte Housewives, Brick sau The Chumscrubber, sunt destul de intunecate) cu un umor neobisnuit, dar de calitate foarte buna (in genul Six Feet Under). Am ras cu lacrimi la fiecare episod, am plans la altele (don’t call me Shirley, you will too) si am evacuat bere pe nas la altele (I’m sorry. Ps : my maid thinks I fucked a smurf sau cand Isabella s-a sarutat cu Peggy). E o comedie neobisnuita, dar foarte buna, cu personaje haioase (I’m going to rabbi school!) si situatii remarcabile. Si am mentionat cat de adorabila si delicioasa este Mary-Louise Parker la cei 41 de ani ai sai?
Amen!