Monthly Archives: October 2006

26/10/2006
18:22
by: Cristi

Love and slash Hate

GG se duce intr-o directie care nu este deloc pe gustul meu.

De la capat: Logan ii face o surpriza lui Rory venind in oras, chiar daca este pentru afaceri. Ei petrec o seara foarte romantica, iar el dimineata ia un mic dejun de afaceri. Seara, ca sa sarbatoreasca o afacere incheiata cu succes, o invita la cina. Ceea ce Rory nu stie, in timp ce isi elibereaza programul, lasand pe Paris sefa la ziar, este ca cina nu este doar intre ei doi, ci alaturi de 3 parteneri de servici, dintre care unul care nu are marul lui Adam, este absolut adorabil si are picioare incredibile. Sa nu mai zic de accent, chiar daca are nevoie disperata de un dictionar cu sinonime. Evident, vorbesc despre o blonda superba. Dupa cina cea plictisitoare si plina de afaceri, Rory ii critica faptul ca este prima oara in doua luni cand s-au vazut si nici macar nu pot sa ia o cina impreuna. El, evident invatand afaceri de la tatal sau, reuseste sa intoarca situatia astfel incat ea sa recunoasca ca este geloasa si supra-reactioneaza.

In cealalta parte a lumii GG-esti, aflam ca Sherry vrea sa o cunoasca pe Gigi. S-a lasat de munca excesiva, s-a apucat de yoga si are un nou iubit. Dar ii este dor de fiica ei, asa ca schiteaza o scrisoare de 15 pagini, din care 14 sunt pline de Imi pare rau! si una cu noua ei situatia de viata si i-o trimite lui Chris. Chris, evident simtindu-se ca in situatia de acum 22 de ani, ii spune bine, ca o sa i-o trimita pe Gigi. Chiar daca ce a facut el, respectand decizia lui Lor de a creste copilul singura, nu este nici pe departe in aceeasi liga cu o mama in varsta de 30 de ani care-si paraseste bebelusul fara sa stea pe ganduri, lasandu-l cu tatal sau, doar pentru a promova in cariera si a nu mai da un semn de viata in 2 ani. La o adica, eu i-as fi luat toate drepturile parentale acelei nenorocite si nu as mai fi lasat-o vreodata sa-si vada legatura biologica.

La inceput, Lor tace, gandindu-se din nou la situatia care a pornit cearta cu Luke, ea bagandu-se intre relatia tata-fiica, dar, dupa o discutie cu Sookie, se razgandeste si vorbeste cu el. Nu imediat, evident. Vorbeste cu el in timpul cinei la casei Gilmore, acolo unde Emily si Richard abereaza despre niste prostii monotone. Discutand despre situatia Chris-Gigi-Sherry, Lor si Chris se impaca si decid sa petreaca un weekend-sau-mai-mult la Paris, atunci cand o s-o lase pe Gigi la legatura ei biologica.

Ca sa rezum: povestea este icky-poo, Logan se transforma dintr-un iubit romantic intr-un alt ticalos in doar cateva nanosecunde, Chris trece peste tot ce-a facut Sherry in doar 2 zile de gandire, fetele Gilmore incearca sa treaca peste situatiile de zi cu zi, iar noi suntem nevoiti sa rezistam la un intreg episod plictisitor fara Luke, Kirk sau Patty. Michel si Sookie apar cateva secunde, Paul Anka ne distreaza si el pret de 60 de cadre, iar Paris este Paris.

Posted in posted Tagged

14/10/2006
11:02
by: Cristi

Revolutia

bscap005.jpg

Datorita concurentei imense – Grey’s Anatomy (pe care am continuat sa-l vad datorita unor episoade care mi-au placut la nebunie si al carui inceput de sezon nu este deloc rau) pentru CSI si The Nine pentru CSI NY-, producatorii serialelor au decis sa faca schimbari majore in povestile de anul acesta, gandindu-se ca cu ajutorul unor povesti uimitoare si niste criminali cu stiluri fascinante, fanii vor readuce ratingurile la valorile de altadata. Pana acum au iesit 4 episoade din fiecare si se simte diferenta! Se pune mult mai mult accentul pe cum decat de ce si rezultatul nu este rau. Pe rand:

CSI a debutat cu o poveste despre Catherine, Sam si intreprinzatori suparati arcuita pe 2 episoade care ne-a tinut captivati, iar apoi a continuat cu un episod (foarte subtil numit Toetags) in care vedem victimele discutand in morga, iar apoi mortile lor interconectate desfasurandu-se putin cate putin, fiecare poveste fiind despartita Kill Bill-esque, iar in cel mai recent episod vedem o sinteza a rapoartelor de politie din ultima vreme din oras – pusti care si-au gasit anturaje proaste si apoi si-au distrus viata, asta dupa ce au altoit fara motiv decat pura adrenalina a omorarii in bataie a unor oameni, printre care si dragul nostru eroul – Greg Sanders, care, din fericire, a supravietuit!

Si, evident, nu puteam sa nu zic de magicul moment in care Nick il pocneste pe un idiot, magic jucat de Kevin Federline, terminatul cunoscut de toata lumea ca fiind sotul unei parasu lui Britney Spears, un idiot care nu poate sa cante sau sa joace, dar crede ca poate sa le faca pe amandoua! Si am zis ca se mai crede de culoare? Un adevarat Fat-Frumos!

bscap004.jpg

CSI NY a debutat cu un episod subtire, care nu m-a impresionat, dar urmatoarele au devenit din ce in ce mai bune si originale, la cel mai recent episod construind un scenariu Criminal Minds-esque despre un frate pus pe razbunare, totul fiind suprasaturat de conotatii si referinte briliante mascate in tricouri plasate la locul crimei. In plus, incepem sa prindem din ce in ce mai multe momente cu Danny si Lindsay.

Chiar daca cum a inceput sa devina mai important decat de ce, debutul sezoanelor acestor doua favorite de-ale mele este foarte promitator, marcand ceea ce pot fi unele din cele mai bune serii ale lor.

Posted in posted Tagged ,

12/10/2006
19:55
by: Cristi

Concurs

My co-project, my contest, my text – so shut it with the ©

In colaborare cu sponsorul nostru oficial, MyMovie, noi, echipa TVBlog, o mana de tineri pasionati de seriale, pornim un concurs pe cat de interesant, pe atat de rasplatitor, in cautarea noilor talente: scriitorul celei mai bune recenzii la un serial la alegere (lasati imaginatia sa zburde, puteti vorbi de seriale de la The Outer Limits sau The Flintstones la seriale precum Gilmore Girls, Lost sau Battlestar Galactica, nimic nu este offtopic), recenzie de minim 1000 cuvinte, care trebuie sa contina un sinopsis si o descriere a personajelor, a serialului si a sezonului respectiv), va castiga nu numai prezenta in echipa TVBlog, cat si primul sezon dintr-un serial la alegere dintre Roma (glorioasa poveste a faimoasei lupte pentru putere), Deadwood (captivanta reimaginarea a unor povesti din Vestul Salbatic) sau Joey (haioasele aventuri ale vietii post-Friends ale zanatecului nostru favorit).

Concursul incepe pe 15 octombrie, iar castigatorul/castigatoarea va fi anuntat/a pe 20 decembrie, la timp ca un curier sa aduca premiul pentru a fi savurat de Craciun.

Marea majoritate a recenziilor vor fi publicate pe tvblog si locurile in echipa nu sunt limitate doar la castigator, oricine se dovedeste a fi pasionat de seriale putand sa ni se alature.

Nu exista un minim sau un maxim de varsta, studii sau imaginatie, toata lumea este invitata sa participe, deoarece sanse sunt destule, cine stie pe unde se ascunde urmatorul Roger Ebert. Toate recenziile trebuiesc trimise pana pe 10 decembrie la concurs@tvblog.ro, pentru ca echipa sa aibe timp sa verifice minutios textele primite. Succes!

Posted in posted Tagged

11/10/2006
19:54
by: Cristi

Lorelai’s First Cotillion – GG 7×03

Pana acum au iesit 2 episoade si nici unul nu m-a impresionat. Al treilea incepe cu un dialog tipic intre Lor si Rory la usa lui Emily – cautand o cale de scapare de la cina, iar cea mai buna idee e ca Rory sa intervina daca lucrurile devin urate spunand ca vrea sa se converteasca la iudaism.

Intra in casa si vad ca Emily are o servitoare – sau poate ca nu. O pustoaica de aproximativ 10 ani le ia hainele si este apoi prezentata ca fiind noul proiect al lui Emily, care poate fi numita intru totul Emily Post la faza asta. Cina e tipica – parintii sunt imposibili, pustoaica este ceea ce Lor ar fi trebuit sa fie, iar Lor face remarci haioase de parca nu ar mai fi ziua de maine, asta pana cand decide sa le spuna ca s-a despartit de Luke. Asa cum ne-am fi asteptat, cei doi nu schiteaza nici un gest, iar Lor se supara pentru asta (?!).

Luke isi schimba sapca, Lane aproape revine la forma sa normala, Paris tipa la toata lumea din jurul ei, iar Michel o tot enerveaza pe Lor, aducandu-i aminte de o promisiune veche de un an, acum dorind cu entuziasm sa mearga la Cotillionul organizat de Emily (versiunea mini pentru Coming Out Ball).

Problema mare insa – Chris o suna pe Rory si cei doi iau cina impreuna. Evident uitand sentimentele sale legate de ce au facut recent parintii ei, Rory are o cina misto cu tatal ei, cu care se intoarce acasa ca sa imparta restul delicateselor. Intre timp, ajunge si Lor acasa (aratand irezistibil intr-o rochie alba), tocmai la timp pentru o discutie cu Chris, care ii declara dragoste eterna. In timp ce eu si restul populatiei tipam You idiot! (© House). That ship has sailed long ago, you had your chances!, Lor este flatata si sa-l suna (incredibil modul cum a sters cu buretele ultimii 21 de ani), astfel incheindu-se un alt episod so-so, cu foarte multe closeupuri si un dialog care nu zgarie urechile la fel de mult ca precedentele.

Posted in posted Tagged

10/10/2006
18:23
by: Cristi

TV

– 30 Rock nu este amuzant. Scurt si la obiect – noul sitcom al lui Tina Fey despre viata in spatele unui sitcom nu este amuzant. Are un singur obiectiv – timp de douazeci de minute trebuie sa ne mentina razand constant, dar este un cliseu ambulant care nu mi-a smuls nici macar un zambet din doua episoade. Chiar daca e adorabil sa-l vezi pe Alec Baldwin fiind o jigodie, serialul nu merita vazut.

– Ratingurile la Studio 60 continua sa scada. Pur si simplu incredibil. Unul din cele mai bune noi seriale de pe piata si are ratinguri absolut deprimante, showuri precum CSI Miami sau The Bachelor depasind cu milioane de telespectatori fanii serialului tipic Sorkinian. Episodul de saptamana asta intra si mai mult in trecutul dintre Matt si Harriet atunci cand o reporterita cu acces total incearca sa gaseasca un subiect de barfa care sa-i dubleze numarul cititorilor. Umorul, drama, dialogul lui Sorkin, totul este excelent, nu inteleg de ce nu prinde (dar, da, a dat cu bata-n balta la faza din final, a stricat intreg momentul).

– Se pare ca nu sunt singurul care nu este deloc incantat de noul sezon din GG – Sara Stewart a scris un articol despre modul in care serialul si-a pierdut flacara. In episodul de azi, care are loc la 6 saptamani dupa actiunea din ultimul episod, ne este fortata pe gat relatia incredibila dintre Lor si Chris, care acum se intalnesc. Chris inchiriaza masina din Bullitt, un hambar unde proiecteaza Funny Face (Audrey so rulz!) si kilograme de junk-food, deci, in opinia lui Lor (care se saturase de cele 5 filme proaste din ultima saptamana pe care le-a vazut impreuna cu Chris), o intalnire excelenta. Chiar mai mult decat perfecta – este sunata de Emily, care o roaga sa vina s-o ia de la politie, deoarece s-a certat cu un politist care se luase de ea deoarece vorbea la telefon in timp ce conducea. Rory isi face noi prietene in lipsa lui Logan si Paris, iar April incearca sa-l cupleze pe Luke cu profesoara ei de biologie. Atmosfera este absolut deprimanta la Luke’s, nici macar Kirk vorbind despre problemele sale cu mama lui si Lulu, si Patty discutand natura agresiva a balerinelor nu salveaza situatia. Poor Luke.

– Indiciile spun ca Nick s-ar putea sa plece din echipa CSI. Incepe sa fie din ce in ce mai frustat de slujba sa si modul cretin in care localnicii din Las Vegas isi duc viata (si, sincer sa fiu, nu-l blamez).

– Chiar daca l-am prins tarziu, Dexter a inceput sa fie din ce in ce mai bun. Un investigator criminalist care aplica justitia strazii criminalilor care au scapat datorita sistemului de rahat. Un inadaptat social care incearca sa faca dreptate, in timp ce duce o lupta cu un criminal briliant care-i stie secretul. Umor negru, actiune, drama, si suficient de putine clisee. Promitator!

Posted in posted Tagged , ,

09/10/2006
11:13
by: Cristi

Studio 60 on the Sunset Strip S1E04: The West Coast Delay

Studio 60 on the Sunset Strip a fost unul din marii 3 favoriti pentru cel mai bun serial al noului an – alaturi de Heroes si The Nine. Avand una din cele mai bune distributii posibile – Matthew Perry, Bradley Whitford si Timothy Busfield (pe care ii iubeam din The West Wing), Amanda Peet si Sarah Paulson (de ici-colo, care nu deranjeaza planului vizual) si Steven Weber (da, stiu, nu puteti punctul pe i de unde-l cunoasteti, mi-a luat si mie cateva minute, ma rog, pana cand a inceput sa tipe, ca atunci l-am recunoscut – Johnny din Stephen King’s The Shining) si poate cel mai bun scriitor de TV (si nu doar) vreodata – Aaron Sorkin. Imbina un umor de inalta calitate si drama din spatele unui serial prin cuvintele potrivite (am analizat prea mult Arghezi) ale lui Sorkin.

 

(more…)

Posted in posted Tagged ,

07/10/2006
19:53
by: Cristi

Town Tagged

Andressa (yes, our very own and lovely Jack Kerouac) tagged me (in reply to my tagging her a couple of months ago about life) about my town, so I should say a couple of things about it : what I love, what I hate, what are the best and worst neighborhoods and what outsiders wouldn’t understand. I’m having a little trouble with this, mainly because my town is about 70 km² and holds about 31.000 locals, thus making it the center of space-time continuom boredom.

It’s a very small town, you can actually walk a lap around the town in around 20-30 minutes, so there are no places to love or to hate, there are no good or bad neighborhoods, there aren’t any defining characteristics to my town that once was a fishing village built during the communist regime.

Sorry I couldn’t fulfill your expectations, but my town isn’t Stars Hollow or Everwood, there isn’t a small and friendly community, there isn’t a great place to hang out at, there’s nothing worth mentioning about except the beach that’s 10minutes away from here (on foot).

I hope now you can understand why I want to break out of this world…

Posted in posted Tagged