Studio 60 on the Sunset Strip a fost unul din marii 3 favoriti pentru cel mai bun serial al noului an – alaturi de Heroes si The Nine. Avand una din cele mai bune distributii posibile – Matthew Perry, Bradley Whitford si Timothy Busfield (pe care ii iubeam din The West Wing), Amanda Peet si Sarah Paulson (de ici-colo, care nu deranjeaza planului vizual) si Steven Weber (da, stiu, nu puteti punctul pe i de unde-l cunoasteti, mi-a luat si mie cateva minute, ma rog, pana cand a inceput sa tipe, ca atunci l-am recunoscut – Johnny din Stephen King’s The Shining) si poate cel mai bun scriitor de TV (si nu doar) vreodata – Aaron Sorkin. Imbina un umor de inalta calitate si drama din spatele unui serial prin cuvintele potrivite (am analizat prea mult Arghezi) ale lui Sorkin.
Deja au trecut episoadele critice – primele 3, si acum putem analiza in voie cel de-al patrulea episod, care continua sa-mi mareasca interesul pentru serial. Episodul incepe cu 2 probleme pentru Matt: Harriet incearca sa-l faca gelos folosind o bata de baseball semnata (si pe care este lasat si nr de tel) de tipul cu care se intalneste ea, si faptul ca mai are de scris 12min de serial si nu reuseste, chiar daca le-a lasat 90 de secunde lui Rick & Ron.
Aproape intreg episodul se ocupa de cele doua probleme mentionate mai sus, fiecare cu urmarile sale – Matt incearca s-o faca si el pe Harriet geloasa, dar reuseste sa vada cat de pueril ar fi fost, iar apoi aflam ca gluma de inceput de la Rick & Ron este plagiata. Ritmul alert al dialogului (asemeni unui alt serial preferat de mine) captiveaza prin viteza, complexitate si subtilitati, iar ironia are momente superbe de gratie.
Per total, este un episod reusit, in care vedem personajele desfasurandu-se din ce in ce mai mult, unele mai mult decat altele, si in care suntem distrati de magia din spatele cortinei.
Ca incheiere, cum voi face saptamanal, tin sa blestem americanii si gusturile lor de 2 bani, deoarece prefera sa se uite la cretinitati precum Survivor, The Bachelor sau Ugly Betty decat la Studio 60.