Pana acum au iesit 2 episoade si nici unul nu m-a impresionat. Al treilea incepe cu un dialog tipic intre Lor si Rory la usa lui Emily – cautand o cale de scapare de la cina, iar cea mai buna idee e ca Rory sa intervina daca lucrurile devin urate spunand ca vrea sa se converteasca la iudaism.
Intra in casa si vad ca Emily are o servitoare – sau poate ca nu. O pustoaica de aproximativ 10 ani le ia hainele si este apoi prezentata ca fiind noul proiect al lui Emily, care poate fi numita intru totul Emily Post la faza asta. Cina e tipica – parintii sunt imposibili, pustoaica este ceea ce Lor ar fi trebuit sa fie, iar Lor face remarci haioase de parca nu ar mai fi ziua de maine, asta pana cand decide sa le spuna ca s-a despartit de Luke. Asa cum ne-am fi asteptat, cei doi nu schiteaza nici un gest, iar Lor se supara pentru asta (?!).
Luke isi schimba sapca, Lane aproape revine la forma sa normala, Paris tipa la toata lumea din jurul ei, iar Michel o tot enerveaza pe Lor, aducandu-i aminte de o promisiune veche de un an, acum dorind cu entuziasm sa mearga la Cotillionul organizat de Emily (versiunea mini pentru Coming Out Ball).
Problema mare insa – Chris o suna pe Rory si cei doi iau cina impreuna. Evident uitand sentimentele sale legate de ce au facut recent parintii ei, Rory are o cina misto cu tatal ei, cu care se intoarce acasa ca sa imparta restul delicateselor. Intre timp, ajunge si Lor acasa (aratand irezistibil intr-o rochie alba), tocmai la timp pentru o discutie cu Chris, care ii declara dragoste eterna. In timp ce eu si restul populatiei tipam You idiot! (© House). That ship has sailed long ago, you had your chances!, Lor este flatata si sa-l suna (incredibil modul cum a sters cu buretele ultimii 21 de ani), astfel incheindu-se un alt episod so-so, cu foarte multe closeupuri si un dialog care nu zgarie urechile la fel de mult ca precedentele.