I Will Not Fake My Way Through Life

Franciza CSI a fost deseori criticata pentru modul cum rareori condamna indeajuns criminalii si faptul ca munca de zi cu zi nu afecteaza personajele in masura in care ar trebui. Asta se poate spune cu siguranta despre CSI: Miami (cel putin primele doua dezamagitoare sezoane pe care m-am fortat sa le vad) si CSI NY deoarece personajele de aici nu par epuizate si dezgustate de crimele pe care le investigheaza zilnic. De ceva vreme insa, aici, cam de la mijlocul sezonului 6, personajele au inceput sa fie mai solitare si saturate de prostia umana. Datorita pauzei luate de Peterson (Grissom), CSI a avut nevoie un personaj temporar, iar Liev Schreiber a fost cel care i-a tinut locul. 4 din cele mai bune episoade ale sezonului au fost cele cu acesta, iar nu doar datorita prestatiei sale excelente si a cazurilor fenomenale, ci si personajului complex interpretat de Liev. Plecarea sa a fost marcata de moartea personajului dupa ce acesta a reusit sa dezvaluie identitatea adevaratului ucigas al logodnicei sale in conditiile in care totul era presarat cu ucigasi debili, parinti abuzivi si politisti corupti. Efectul mortii sale s-a resimtit cel mai mult in Catherine deoarece el a murit salvand-o… Episodul urmator ne-am aventurat mai mult in personalitatea ucigasului care facea miniaturi ale scenelor crimei, dar ne-am ales doar cu infundaturi si o politista ucigasa.

Episodul acesta, Fallen Idols (care are niste efecte regizorale destul de misto, felicitari Christopher Leitch), continua sa deprime personajele, dupa dezvaluirea adevarului in cazul mortii unui adolescent, in urma caruia o fata a murit, una s-a sinucis, alta a ramas paralizata pe viata si un alt adolescent a fost arestat, chiar daca nu fusese singurul vinovat, acestia incep sa-si chestioneze atat abilitatile, cat si rolul slujbei. In continuare cel mai afectat de slujba sa ramane Nick in ochii caruia se vede disperarea tacuta, faptul ca este pregatit sa demisioneze (avand in vedere ca in urma cu doi ani fusese ingropat de viu intr-un cosciug de plexiglas 4 metri sub pamant de catre un psihopat, are si motive), furia asupra cretinatatii oamenilor acumulandu-se de-a lungul timpului, o data fiind aproape de-a lovi o psiholoaga care molesta sexual un copil, altadata pocnind un baietas de cartier complice la bataia suferita de Greg si tot asa. Despre Sara si Greg, in schimb, n-am avut decat 4 cadre intreg sezonul, slava lui Dionysius, bomba de la sfarsitul anului trecut nefiind exploatata. Toti incep sa-si piarda controlul si sa fie mai mizantropi. Oare asta sa fie inceputul sfarsitului? Chiar vor pleca membri de-ai echipei? Avand in vedere omogenitatea echipei, dupa 7 ani de lucru impreuna, in care nu a avut loc nicio schimbare de casting, plecarea cuiva ar veni ca o lovitura grea. Avem totusi pauza o luna de la drama noastra judiciara favorita asa ca putem revedea episoadele aparute si decide daca niste schimbari de decor ar fi potrivite…

Un episod bun, haios, inteligent si care duce povestea intr-o directie adevarata. Ceva ce a lipsit cu desavarsire in ultimele saptamani. Se rezolva moartea antrenorului printr-o siretilic foarte inspirat, dar la care deja ma gandisem – antrenorul secund prea incerca sa-i explice lui Josh problemele prin care trecea tatal sau si faptul ca acesta avea Creutzfeld Jacob (ha! stiam ce e! sa mai ziceti voi ca House nu ajuta decat la a forma indivizi mizantropi si hedonisti (pe care reuseste cu succes) ce folosesc umorul ca o mecanism de aparare!) erau motive destule pentru a-ti truca sinuciderea (faptul ca saptamana asta am vazut un episod din s2 din Bones si unul din s1 din Without A Trace cu acelasi siretlic a ajutat, recunosc) ca familia sa-ti ia banii de pe asigurarea de viata. De asemenea, Wallace razbunandu-se pe Lamb pentru faza de acum doi ani a facut intreg episodul:

Lamb: I know you from somewhere.

Wallace: Yeah, you told to go see the Wizard and ask for some guts.

L:Well did you?

W:Yeah. He said to let you know that he considers you the only sheriff in America that’s a true friend of Dorothy. (gay bashing sau idiot bashing, pentru cei care nu s-au prins; oricare din ele se potriveste pentru adorabilul serif)

Subplotul episodului e faptul ca Logan a trecut peste despartirea de V si, dupa o haioasa noapte facand un Scavenger Hunt cu Parker, Mac si animal-dude-guy, e pregatit sa inceapa o alta relatie. In cazul de fata o relatie cu recent abuzata sexual Parker, in mare deoarece era un alt stres in a face o tipa special pentru Logan, dar si deoarece acesta cu cupleaza cu o prietena de-a lui V. Ciudata istorie, nu-i asa? V -> dusmana de moarte a lui V -> V -> prietena a lui V. Huh. Ai crede ca e un ciclu vicios pe aici pe undeva. De asemenea avem ocazia de-a vedea vechiul Logan in actiune – scena in care el si Parker trebuia sa ilustreze pozitia Vacii, iar cand sa faca Mac poza, acesta realizeaza ca de fapt era pozitia Despartirea unui Bambus… ah, cat de dor imi era de el, lipsit de tricoul pe care scria as-prefera-sa-stau-acasa-plangand si cu comentariile sarcastice bine gandite, citatele obscure si referintele haioase cu care ne-a obisnuit.

Ca sa compenseze pentru toate glumele din seara asta (atitudinea lui V cat timp a stat in celula a fost superba), scriitorii s-au gandit sa la putin umor morbid: l-au ucis pe Lamb (ale carui ultime cuvinte au fost o referinta la M*A*S*H), personajul nostru negativ preferat. Ca urmare, Keith a redevenit serif, iar cu ajutorul unei dovezi gasite de Weevil (unde naiba e sezonul asta? aduceti-l inapoi!), a adus moartea decanului O’Dell la o concluzie. Cu siguranta, moartea lui Lamb va schimba (din nou) ritmul vietii lui Keith si V, dar nu pentru mult timp, cred, Keith joaca prea mult pe Bogart ca sa stea in continuare serif. Acum si House, VM si Studio 60 au luat pauza pana in martie, aprilie si respectiv nedeterminat, deci nu mai am niciun favorit absolut (da, CSI, Grey’s si Rome sunt aproape) ceva vreme. Oare ce voi face pana atunci? Iar faptul ca VN mai are doar 6 episoade pana la sfarsitul sezonului si inca nu s-a anuntat daca va reveni anul urmator, dar ar fi o nebunie sa nu, nu face decat sa ma intristeze. Sa speram insa ca episoadele ramase vor fi (asa cum ne-am obisnuit la cele de final)… criminale.