Bones S2E17: The Priest in the Churchyard
Friday, March 30th, 2007 | Cristi | Tags: bones | No Comments »
Dupa o inundatie in cimitir, Bones e trimisa sa redea identitatea cadavrelor. Problema este ca desi conform actelor, ultima persoana ingropata acolo a murit in 1951, unul dintre cadavre are doar 3 ani de la data expirarii. Totul devine si mai ciudat atunci cand afla ca acela este un preot care a lucrat la parohia de langa cimitir cu zile inainte de plecarea la alta parohie. Cat despre Booth, acesta o taraste pe Bones la o sedinta cu psihologul sau (interpretat superb de Stephen Fry) si are parte de o confruntare neasteptata. V-am captivat atentia?
Ei bine, iar au facut o treaba de mantuiala cu cazul saptamanii, naibii, le suflam cine e criminalul dupa primele 10min. Dar drama personala din acest episod a fost fenomenala! Stephen Fry are iarasi un cameo bestial si reuseste sa rezolve tensiunea dintre Booth si Bones, care erau convinsi ca ea n-a plecat cu Sully deoarece il iubea pe Booth, si problema Angelei in legatura cu propunerea lui Hodgins de a se muta impreuna.
Totusi, deoarece cazul era despre religie, am avut ocazia sa-i vedem in actiune pe Tempe si Zach, de-o parte, ateistii convinsi, si Booth, agentul federal crescut catolic, care are nevoie de credinta ca exista o forta atotputernica in Univers si lucrurile nu sunt asa de frackate in lume precum par. Si sunt. De la parodiile Sfiintei Treimi, apei sfintite, abilitatilor Atotputernicului si referintele la Thor si Zeus, Brennan a reusit sa-i intoarca pe dos stomacul lui Booth, care la fiecare minut o ruga sa taca si sa nu mai faca misto de credintele altora. Ceea ce ea nu putea. Genial! Un episod al naibii de amuzant!
Iar telenovela dintre personaje este si ea superba, discutiile cu psihologul lui Booth fiind fenomenale, discutia finala dintre acesta si Angela luand cireasa de pe tort. Discutia acida, de la egal la egal, dintre cei doi despre adevarul din spatele tensiunii duoului serialului nostru adorat, incheindu-se cu citatul Angelei, original rostit la prima sedinta dintre cei trei, da o simetrie serialului si, iarasi, lasa in aer ideea ca cei doi, intr-adevar, se iubesc.
Ce pot sa zic, iarasi avem parte de un episod misto (lunch at that egyptian place so rulz) de Bones. Pana data viitoare, cand sper ca iarasi vor fi referinte la Monty Python, va spun adio.
Ge-ni-al! Unul din cele mai bune episoade ale sezonului. Un episod binevenit intre doua pauze de trei saptamani. Fox sunt tampiti cand vine vorba de planificarea episoadelor, lase niste pauze prea mari intre episoade, naibii, doar patru episoade in 3 luni (ianuarie, februarie, martie). Episodul a inceput pe cat se poate de normal – un savant a avut o criza in timpul unui concert de pian si, in urma reputatiei spitalului, a ajuns pe mana lui House. Awe-some! Trecuse prea multa vreme de cand l-am ascultat pe Greg cantand ceva. Mai ales alaturi de cineva atat de genial precum Dave Matthews. Intreg episodul echipa se chinuie sa-i trateze conditia actuala a artistului (fusese lovit de-un autobuz in urma cu 25 ani si de atunci a ramas cu un retard mental, dar si un har in ceea ce priveste pianul), iar Greg incercand sa-i trateze retardul si sa-i redea vechea viata. Chiar daca asta e cazul saptamanii, intreg episodul s-a invartit in jurul aflarii marelui secret al lui House – are cancer la creier. Sau cel putin asta cred toti. De cand am auzit marele mister am tot asteptam twistul, era imposibil ca asta sa fie adevarat. Pe cand eu ma gandeam ca face asta doar ca sa vada cum reactioneaza ceilalti la aflarea faptului ca este pe moarte, se pare ca el a facut-o (a furat fisa unui pacient dintr-o alta aripa a spitalului si s-a inscris intr-un program experimental in Boston in care va fi supus unor droguri mai puternice decat Vidonul sau Ecstasyul sau iubit, substante direct injectate in creier) pentru a savura maxime de placere cu ajutorul unor droguri.
