I Will Not Fake My Way Through Life

I never saw her in the daytime. We seemed to live by night. What was left of the day went away like a pack of cigarettes you smoked. I didn’t know where she lived. I never followed her. All I ever had to go on was a place and time to see her again. I don’t know what we were waiting for. Maybe we thought the world would end.

Mentinand traditia creata anul cand, in trecerea dintre ani, am savurat un maraton Bogart, anul asta m-am tinut ocupat c-un maraton Mitchum. Luate in ordine pur cronologica, primul al serii a fost Out of the Past, cel mai bun si palpitant noir al carierei sale. Povestea a fost adaptata din cartea lui Mainwaring si retusata de catre Cain, aditiile fiind vizibile si tare, tare distractive. E un noir superb, ce urmeaza majoritatea elementelor esentiale: personaje cinice, lipsite de-a dreptul de scrupule (printre care irezistibila femeia fatala (de fapt, chiar avem doua – Jane Greer, in rolul principal, si Rhonda Fleming, intr-un rol secundar) si sarcasticul detectiv particular care nu stie in ce se baga, asta printr-un furt evident de la Dashiell Hammett si Raymond Chandler), dialog extrem de ingenios, o poveste foarte complicata cu numar ridicat de intorsaturi de situatii si tradari intre personajele, narativa non liniara prin folosirea ‘voice over’ului si flashbackurilor, atmosfera sumbra si, evident, finalul amar.

– We’ll be back, you keep the martinis dry. (more…)

Asa cum era de asteptat, listele cu ‘cele mai bune [..] din 2007′ au inceput sa apara peste tot. Cele despre filme sunt in marea majoritate identice, chiar daca aproape toti au uitat de Zodiac, si destul de veridice, dar mai apar si suprize. Cum ar fi ultimul loc din topul 10 al unui editor de la cinematical:

10. 12:08 East of Bucharest (Corneliu Porumboiu, Romania)
The most exciting cinema in the world at this moment is happening in Romania, with The Death of Mr. Lazarescu, the Palme d’Or winner 4 Months, 3 Weeks and 2 Days, and this amazing Christmas comedy about a small town talk show host trying to figure out whether or not the December 22, 1989 revolution actually came to their town. Astonishingly enough, the answer isn’t so important and the film manages to wind up on a note of hope.

De asemenea, si Ebert plaseaza ’4 luni, 3 saptamani si 2 zile’ in lista sa, numindu-l unul din cele mai bune filme straine ale anului. Lista mea arata cam asa (insa n-am apucat sa vad inca Juno, Sweeney Todd, There Will Be Blood, The Assassination of Jesse James, Into the Wild si The Savages): (more…)

Gust:– You’re no Thomas Jefferson either so call us even.”

Doua replici geniale, absolut candide, ce descriu perfect situatia in care se aflau cei doi patrioti infocati care vroiau sa aduca tirania ruseasca la un final sordid.

Acum de la capat: Afganistan, 25 decembrie 1979. Armata rusa invadeaza Kabul si astfel incepe un razboi ce avea sa tina noua ani si sa rezulte in moartea a mai bine de 1 milion de civili afgani si emigrarea a mai bine de 5 milioane. Presedinte american pe acea vreme, Jimmy Carter, un democrat care a facut doar mizerii in sederea sa la Casa Alba, a criticat miscarea ruseasca si a spus ca reprezinta cel mai serios atentat asupra pacii de la inceperea WW2… dar a decis ca tara sa sa stea cu mainile in san. Pe 6 aprilie 1980, ridicandu-si capul dintr-un jacuzzi fierbinte, in care se mai aflau doua dame de companie si un model Playboy, Charlie Wilson, eroul nostru, congresmanul ales al statului Texas, vede un material la televizor in care Dan Rather, purtand un turban, transmitea in direct din Afganistan, povestind despre atrocitatile din zona. Intrigat, incearca sa se puna la curent cu ce naiba se intampla. Asa incepe povestea noastra in care aflam despre modul in care un democrat, remarcabil de liberal, ce abuza de alcool, cocaina si ‘doamne ale noptii’, a ‘sponsorizat’ armata afgana si-a ajutat la naruirea URSS. (more…)

2007 a fost un an dificil pentru televiziune. Pe de-o parte, multe seriale au ajuns la, ceea ce putem presupune a fi, datorita calitatii remarcabile, apogeul lor: House (absolut fermecator acel sfarsit de sezon trei si incep de sezon patru, a fost o schimbare bine meritata si foarte rasplatitoare), Lost (dupa un dezamagitor sezon doi si acele sase episoade din toamna care n-au impresionat, al doilea val de episoade din sezonul trei au readus Lost pe acel piedestal pe care-l situasem la sfarsitul primului sezon), BSG (chiar daca sfarsitul sezonului trei m-a lasat c-un gust amar in gura, in situatia in care singurul personaj pe care nu-l uram era Tigh, drumul pana aici a fost unul extrem de palpitant), Weeds (venirea lui Matthew Modine in oras a dat nastere unor arcuri de poveste excelente, pacat ca, incet, incet, s-a dus comedia din serial si acum a ajuns o drama cu scapari periodice de ironii) si How I Met Your Mother (ce naiba mai e de zis? a doua parte a sezonului doi si prima parte a sezonului trei au format ceea ce as putea sa numesc cele mai amuzante 24 de episoade de la sfarsitul sezonului 6 din Friends). Tot in cadrul aspectelor pozitive intra si aditiile fermecatoare la lista de TV de calitate: Pushing Daisies (cel mai original si incitant serial de la Dead Like Me si Wonderfalls incoace… in mod miraculos, acestea sunt tot ale lui Fuller; un fel de Amélie cu diferentele ca e intr-adevar superb si nu e deloc dulceag), Mad Men (ge-ni-al), si, vazute strict ca satire, Dirty Sexy Money (povestile sunt absolut hilare, iar distributia face toti banii pe care-i am in buzunare) si Californication (Duchovny a revenit, in sfarsit, in televiziune, de data asta strlaucind si amuzandu-ne excesiv, episod dupa episod).

Pe de alta parte (more…)

Am aflat si eu ca nu se vor mai da alocatii de la 1 ianuarie celor de peste 18 ani, marind in acelasi timp alocatia la 32 RON. Idee excelenta a dejectiei de la conducerea guvernului. Vrem bani? La munca cu noi! Ce naiba, facem doar 6-7 ore la scoale si ne pregatim de 2 examene. Avem timp si pentru un job part-time.

Cel mai de kko guvern..

Controverse

Ba a murit in explozie, ba impuscata, ba fractura craniana. Acum mai aruncam si niste rapoarte de autopsie false si situatia e total clara, nu-i asa? Maine-poimaine ne trezim ca de fapt n-a murit si ca totul e conspiratie gen 24. Bleah..

Si acea presupusa scrisoare lasata de Bhutto in care anunta ca daca pateste ceva, Presedintele este vinovat, imi alimenteaza suspiciunile.

In disperare de cauza, The CW se pare ca vor transmite si ultimile 2 episoade pe care le mai au din Gossip Girl, urmatorul putand fi vizionat pe data de 2 ianuarie 2008.

Promo Clip1

Promo Clip2

Desi chiar si acum sunt de partea scenaristiilor, sper ca va veni repede momentul in care vor fi chemati din nou la negocieri de catre AMPTP. Altfel prevad un viitor plin de illiterate idiotic foolish made-for-frak-heads reality TV pe posturile americane. My bet is one more month. Tops!

Frets on Fire este o clona open-source a mult mai celebrului joc Guitar Hero. Modul de joc este foarte simplu: ai 5 butoane corespuzatoare freturilor de pe controllerul tip-chitara pe care trebuie sa le apesi in mod sincronizat cu notele ce apar pe ecran. Pentru a juca Frets on Fire te poti folosi de controllere originale Guitar Hero de PS2 sau Xbox 360 sau poti folosi chiar keyboardul (tastele F1-F5 pentru frets si inca o tasta pentru strumming) dupa cum sugereaza urmatoarea poza. De retinut ca jocul vine doar cu 3 melodii default create de autor. Ai posibilitatea de a-ti crea propriul set de note pentru o melodie custom (encodata ogg) sau chiar sa importi melodiile din jocurile Guitar Hero de pe console. A treia posibilitate, mai putin legala, intr-adevar, o reprezinta song packurile de pe torrenti (inclusiv cele din seria GH). Jocul dispune si de mod multiplayer (splitscreen) asemanator cu Guitar Battle din GH3. Fiind open source, jocul are o comunitate foarte puternica de modding si songmaking. Exista chiar si o lista de High-Scores numita World Charts.

Jocul este simplu, intuitiv si extrem de distractiv, fiind adresat deopotriva copiilor si adultilor. It makes a mean party game, mai ales pentru cei ce nu mai sunt “hardcore l33t gamerz”.

Zi de zi vad tot mai multe stiri cu acest subiect, unele mai absurde ca altele. Cred ca va mai aduceti aminte de stirea cu angajatii unui service auto din UK care aveau radioul deschis in timp ce lucrau, firma fiind data in judecata de Performing Rights Society. Sa nu ma intelegeti gresit, stiu si eu ca e ilegal sa downloadezi un album fara sa platesti pentru el, dar la un moment dat, RIAA depaseste o limita a bunului simt. Sa va dau si un exemplu:

Pariser believes in a very broad definition of stealing that is echoed by many supporters in the RIAA. She believes that users who buy songs are entitled to one, and only one copy. Burning CDs is just another name for stealing, in her mind. “When an individual makes a copy of a song for himself, I suppose we can say he stole a song.” Making “a copy” of a purchased song is just “a nice way of saying ‘steals just one copy’.”

Link

Unul din multele exemple de lucruri ilegale pe care le puteti face, conform 1976 Copyright Act, dar care in opinia omului obisnuit nu este necesar “gresit”. DailyTech au scris un articol ce evidentiaza foarte bine discrepanta dintre aceasta lege si realitatea din ziua de azi.

Ieri, pe Slashdot, a aparut o stire ce m-a uimit pur si simplu:

In a never-surpassed move, Egypt is working on legislation to extend copyright well above 3000 years — they are going to start claiming royalties for using likenesses of the Sphynx and the Pyramids.

Atentie, stirea nu este o facatura, ea putand fi gasita si pe BBC. Cu siguranta aceasta a fost dorinta faraonilor si a oamenilor care le-au construit.

Asadar “adio” mixed tapes/mixed cds conform RIAA. Se pare ca traim intr-o lume in care nu muzica/arta conteaza, ci doar centul in plus pe care-l incaseaza Sony BMG and co. Personal cred ca atat timp cat un guvern pro-RIAA ca cel al lui Bush este la putere, situatia nu se va schimba, la fel si cu liberalii si taxa de inmatriculare la noi. Trist..

Inspectorul Scolar General al Capitalei, Stelian Victor Fedorca, interzice profesorilor sa dea teme elevilor pentru aceasta vacanta. El sustine ca elevii au foarte mult de lucru in timpul anului scolar si ca temele suplimentare de vacanta ii obosesc. (Sursa: Realitatea TV)

Grozav. Exact de asta aveam nevoie. Nu conteaza ca aproape 23% din elevii de clasa a VII-a si peste 14% dintre elevii de clasa a VIII-a nu au promovat teza cu subiect unic la matematica. Asta in conditiile in care au aparut nenumarate jurnale la tv despre modul in care s-a copiat cu nerusinare la aceste examene. Sunt peste 77.000 de elevi care nu au reusit sa obtina nota de trecere la teze, dar asta nu conteaza, noi nu trebuie sa promovam un nivel ridicat de educatie, nu trebuie sa injumatatim responsabilitatile profesorilor (ca doar acestia sunt platiti sa predea materiile lor, bunule maniere, sa fie constant politist in clasa si, ocazional, si asistent medical, in caz de nevoie), noi chiar ar trebui sa mai reducem din stresul acordat elevilor, ca doar merita, ce naiba.

Acum, doar pentru fapt divers, hai sa comentez statisticile din raportul ‘ROMANIA EDUCATIEI, ROMANIA CERCETARII’ (Raportul Comisiei Prezidentiale pentru analiza si elaborarea politicilor din domeniile educatiei si cercetarii, prezentat la Bucuresti, 06 iulie 2007). Din cele 42 de tari participante la acest raport, Romania s-a situat pe locul 34. Media performantelor elevilor romani este de (more…)

Acum cateva saptamani am revazut The West Wing (doar primele 4 sezoane, evident, cele bune, cele perfecte, cele scrise de Sorkin). Mie imi plac traditiile. Pot spune chiar ca sunt dependent de ele. Una din ele este vizionarea MASH (doar primele 3-4 sezoane, atat pot sa rezist, pentru mine interactia Hawkeye/Trapper era factorul motivant, iar dupa ce-au iesit din scena Trapper si Henry, calitatea a inceput sa scada notabil) in perioada sarbatorilor. Neabatandu-ma de la traditie, aseara terminam maratonul si, evident, ’sufeream’ alaturi de Radar la auzul mortii lui Henry. Atunci am remarcat ca in ambele, la sfarsitul celui de-al treilea sezon, mor personaje cheie. In WW poate nu chiar asa de mult, dar moartea lui Simon tot a dat serios peste cap viata lui CJ, iubita acestuia si secretara de presa chintesentiala serialului nostru. Gandindu-ma ceva mai bine, am realizat ca acestea nu sunt cazuri unice. Hai sa vedem cate personaje cheie mor, sau pur si simplu dispar, la sfarsitul celui de-al treilea sezon in seriale dragi mie:

- in O.C., moare Marissa, o caricatura de personaj care-a trecut prin mai multe catastrofe decat etern-fascinantul Mark Green din ER (chiar daca aceeasi Hallelujah folosita de catre Jeff Buckley la moartea lui Simon in West Wing s-a folosit aici la sfarsitul primului sezon, acum s-a folosit un cover de Imogen Heap; de asemenea dispar definitiv si Dawn Atwood si Dean Kim);

- in Lost (more…)