105 premii si 228 de nominalizari. Cea mai populara drama din ultimii 15 ani.
E.R. este unul din cele mai provocatoare seriale de pe piata, si la momentul lansarii la inceputul anilor ‘90, a fost un hit cum nu s-a mai vazut. O drama medicala (spre deosebire de comicele si incredibilele de bine facute Grey’s Anatomy, Scrubs sau Nip/Tuck) in care pacientii au rolul principal, fie ca e un mva sau un gsw (medical jargon is fun), toate cazurile au prioritate si incita publica la reactie, la compasiune, la empatie. In alte seriale medicale, cazurile nu sunt urgente si asta afecteaza foarte mult ritmul, deoarece sunt multe ronduri, sunt multe controale, totul este pasiv, pe cand la E.R. (dupa nume) vin doar urgente, toata lumea trebuie sa actioneze prompt si decisiv, fie ca sunt doctori, fie ca sunt asistente, trebuie sa fie pregatiti sa ia decizii pe moment, decizii care pot defini viata sau moartea unei persoane.
Deseori suntem impresionati de cunostiintele medicilor si de modul cum rezista la stres, dar la spitalul de urgente este locul unde un student dovedeste ca poate fi un medic, ca poate lua decizii monumentale, decizii pe baza unei intuitii, decizii fara ezitare.
Abia am terminat primele 3 sezoane (din 13, la finalul caruia nu se mai afla niciun actor din distributia originala) si vreau sa spun ca a fost un montagne russe de emotii asa cum rar am mai vazut, deoarece deseori doar te lasa in suspans sau in dubii, pe cand aici esti mereu intr-o stare de anxietate si nu stii ce se va intampla mai departe. Distributia originala este excelenta, incredibil de bine selectata: superba Sherry Stringfield (care, din pacate, a plecat la inceputul sezonului 3, deoarece actrita vroia sa petreaca mai mult timp cu familia, scuza pe care o va folosi intreg echipajul ca sa plece din serial), electrizanta Julianna Margulies (care initial trebuia sa aiba doar un cameo, dar a avut priza la public si a devenit o cast-regular), Noah Wyle, Eriq La Salle, Anthony Edwards, George Clooney (motivul pentru care am tot amanat sa vad E.R.) si Laura Innes.
Pilotul este… ciudat, deoarece fusese scris cu 20 ani de ani (1971) inainte sa fie luat in seama de vreun producator si nu a suferit nicio schimbare la filmari. Primul sezon ne introduce in atmosfera incantatoare (de cele mai multe ori) din spitalul de urgenta si ne prezinta situatiile care pot aparea in tumultoasa viata a personalului medical. Primul sezon este foarte special deoarece aproape fiecare episod are o tema festiva – Halloween, Thanksgiving, Craciun, Revelion, Valentine’s Day, Ziua Mamei, ziua doctorilor si mai departe (I’m a sucker for snow).
In urmatoarele 2 sezoane vedem indeaproape vietile personajelor si modul cum pacientii le schimba. Sunt multe scene care nu mi-au picat tocmai bine, multe scene in care imi doream sa dea un tren peste cineva, dar si multe scene in care am vazut bunatatea din oameni si fericirea deplina.
E.R. este un serial genial (chiar si pentru cei ce nu adora dramele medicale) si merita vazut fara nicio ezitare (asta daca nu cumva si voua nu va pica bine la stomac George Clooney).