Cum as putea oare sa descriu in cateva cuvinte magia celor 9 sezoane petrecute alaturi de Mulder, Scully, Skinner, de Lone Gunmeni, magia celor 202 episoade fenomenale de care nu am putut sa ma dezlipesc? Magia povestii captivante cu acele personaje pe care ajunsesem sa le iubesc? Emotia cu care am urmarit lupta pentru adevar? Oare as putea sa descriu fascinatia pentru necunoscut, pentru supranatural, pentru incredibil, pentru inexplicabil? Oare as putea sa explic cat de mult m-am atasat de Mulder si de Scully, de povestea lor de dragoste care in ultimele 2 sezoane a devenit mai importanta decat lupta pentru adevar? Oare as putea sa explic empatia simtita la inmormantarea grupului Lone Gunmen, la care am devenit mai melancolic decat la inmormantarea lui Mulder? Dar povestile incredibile cu monstrul saptamanii? Dar faimoasa conspiratie pe care au incercat cu totii s-o dezvaluie?
Nu, clar ca nu pot, asa ca o sa zic doar ca a fost un rollercoaster de emotie, ca am trecut prin bune si prin rele alaturi de Mulder, Scully, Skinner, Lone Gunmeni, Doggett, Reyes, Harrison si toti ceilalti care au ajutat in lupta pentru adevar. Nu, aici nu vorbesc despre Krycek, Rohle, Maria, Cancer-man, Brad si toti ceilalti dobitoci care le-au pus bete-n roate, si pe care i-as fi eliminat cand as fi avut ocazia. Da, toti baietii buni au prostul obicei sa astepte si sa se roage frumos de ala rau pana hotaraste sa ajute sau sa atace. Si ce naiba nu impuscau niciodata in picior sau in umar infractorii arestati care fugeau de ei? Sau cand pleca o masina din fata lor de ce nu trageau in cauciucuri? Da, sa spunem ca au fost si multe chestii care m-au calcat pe nervi. Faptul ca Scully a inceput sa aibe incredere in Mulder abia in sezonul 7, faptul ca ceilalti au inceput sa aiba incredere unii in ceilalti abia in sezonul 9 a fost aiurea, sa nu mai zic de gogosi peste gogosi, turnate in lupta pentru adevar contra conspiratiei. Da, ma zapacisera prin sezonul 7, nici nu mai stiam cine de ce parte era. Se schimba lumea de pe o parte pe alta din episod in episod, aflau chestii care apoi se dovedeau a fi minciuni, dar tot aveau incredere in sursa. Era data peste cap intrega treaba. M-a calcat enorm pe nervi faptul ca, desi vazusera dovezi irefutabile asupra existentei multor chestii, totusi refuzau sa accepte adevarul.
Primele 5 au fost mirobolante. De la povestile inspaimantatoare, conspiratia care incepea sa se dezvaluie putin cate putin, adevarul despre sora lui Mulder, rapirea lui Scully, copilul lui Scully, totul foarte bine orchestrat. Apoi a urmat un haios sezon 6 si un ciudat si serios sezon 7 care s-a terminat cu disparitia lui Mulder si cu Scully ramanand insarcinata. Sezoanele 8 si 9 au fost mai slabe decat precedentele, in mare parte deoarece lipseste Mulder. David Duchovny a plecat la sfarsitul sezonului 8 (in care a aparut in atat de multe episoade incat le pot numara pe degete) pentru ca voia mai multi bani si nu-l mai interesa proiectul. Finalul serialului ne-a lasat cu ochii in soare, cu o aparenta iminenta invazie planuita in decembrie 2012 si atat. Foarte multi agenti ucisi, multi colaboratori urmand sa fie ucisi, iar cuplul fericit, acum ramas fara William, cedat total aiurea unui centru de adoptie, visand la un viitor mai bun.
De mentionat ca dupa ce au lucrat la X-Files, multi dintre scenaristi au plecat la alte seriale de succes: Lost, CSI, Star Trek sau Supernatural. Btw, actorii care-i joaca pe Locke si Henry Gale din Lost au aparut in ultimul sezon din serial. Da, in mare pot spune ca a fost o experienta extraordinara, ca am vazut niste chestii interesante, care, alaturi de alte milioane de persoane, m-au facut sa-mi pun intrebari. In loc de incheiere, ca se citez un critic : the actors, the director, the writers, the visual effects, the creepy Mark Snow music, the innovative ideas, the “mutant of the week”, the Morley cigarettes, the story itself and its implications. That is what I loved in this show and that is what made me an avid X-Files fan!