2007 a fost un an dificil pentru televiziune. Pe de-o parte, multe seriale au ajuns la, ceea ce putem presupune a fi, datorita calitatii remarcabile, apogeul lor: House (absolut fermecator acel sfarsit de sezon trei si incep de sezon patru, a fost o schimbare bine meritata si foarte rasplatitoare), Lost (dupa un dezamagitor sezon doi si acele sase episoade din toamna care n-au impresionat, al doilea val de episoade din sezonul trei au readus Lost pe acel piedestal pe care-l situasem la sfarsitul primului sezon), BSG (chiar daca sfarsitul sezonului trei m-a lasat c-un gust amar in gura, in situatia in care singurul personaj pe care nu-l uram era Tigh, drumul pana aici a fost unul extrem de palpitant), Weeds (venirea lui Matthew Modine in oras a dat nastere unor arcuri de poveste excelente, pacat ca, incet, incet, s-a dus comedia din serial si acum a ajuns o drama cu scapari periodice de ironii) si How I Met Your Mother (ce naiba mai e de zis? a doua parte a sezonului doi si prima parte a sezonului trei au format ceea ce as putea sa numesc cele mai amuzante 24 de episoade de la sfarsitul sezonului 6 din Friends). Tot in cadrul aspectelor pozitive intra si aditiile fermecatoare la lista de TV de calitate: Pushing Daisies (cel mai original si incitant serial de la Dead Like Me si Wonderfalls incoace… in mod miraculos, acestea sunt tot ale lui Fuller; un fel de Amélie cu diferentele ca e intr-adevar superb si nu e deloc dulceag), Mad Men (ge-ni-al), si, vazute strict ca satire, Dirty Sexy Money (povestile sunt absolut hilare, iar distributia face toti banii pe care-i am in buzunare) si Californication (Duchovny a revenit, in sfarsit, in televiziune, de data asta strlaucind si amuzandu-ne excesiv, episod dupa episod).
Pe de alta parte
evident, asa cum se poate vedea si-n poza, am avut parte si de tragedii. Au fost anulate cateva seriale cu adevarat bune care inca mai aveau povesti de spus: Veronica Mars (intr-adevar, deoarece scenaristii au fost obligati sa renunte la un caz complex care sa tina intreg sezonul si sa foloseasca, in schimb, arcuri de poveste de doar cateva episoade, in speranta ca mai multe persoane vor deveni fani, in lipsa cunostiintei ‘back-story-ului’ povestii, sezonul trei a fost cel mai prost al seriei, o serie ale carei prime sezoane se pot descrie doar cautand sinonimele cuvantului ‘mirific’ in dictionar, o serie ce, alaturi de Brick, a redefinit complet sfera de influenta a genului noir, o serie de care nu ma pot plictisi de revazut), The O.C. (care, tre sa recunosc, a avut un excelent sezon final ce s-a ridicat la nivelul primului, doar scapasem de Marissa; nota – acesta e vazut ca o satira, a nu se lua ca propriu soap-opera, ca nu de-aia ma uitam la el), Studio 60 (‘my beloved’ Sorkin mai adusese pe micile noastre ecrane o dramedie fascinanta, pacat ca, asa cum s-a mai intamplat de doua ori, NBC i-a tras-o pe cat de mult a putut), Sopranos, Gilmore Girls (pe care-l iubesc cu infocare, dar, care, imho, trebuia oprit atunci cand a ajuns la magnum opusul sau, finalul sezonului trei, deoarece apoi nu putea decat sa fie mai prost…si a fost din ce in ce mai oribil apoi), Rome (HBO ne-a tras-o ca si atunci cand au anulat Deadwood… nu conteaza ca aceste serii erau formidabile, singurul lucru care a contat a fost pretul total pentru ei) si The Dead Zone (iarasi… ce naiba?).
Ei bine, vazand ce-am pierdut si ce-am castigat, spun cu inima deschisa ca anul 2008 va fi unul foarte, foarte trist in televiziune. Prea multe seriale anulate degeaba, prea mare obsesie pentru bani. Acum, ca ne apropiem de atingerea a doua luni de la inceputul grevei scenaristilor, e si mai clar ca anul 2008, fara serialele anulate anul acesta, va fi unul foarte, foarte slab. Nu se stie cand se va termina greva, si, astfel, e din ce in ce mai putin probabil ca unele seriale, cele noi, de exemplu, sa revina. Daca va mai tine inca o luna, e foarte posibil ca acest sezon de TV, 2007-2008, sa fi ajuns la finalul sau. Concluzia? Ceea ce spunea Wes in pilotul din Studio 60 pare sa aiba din ce in ce mai multa valoare:
Shows used to be cutting edge political and social satire, but they’ve gotten lobotomized by candy-ass broadcast networks hell-bent on doing nothing that might challenge their audience. We’re all being lobotomized by this country’s most influential industry that’s just throwing in the towel on any endeavor to do anything that doesn’t include the courting of 12 year old boys. And not even the smart 12 year olds. The stupid ones. The idiots. Which there are plenty, thanks in no small measure to this network (NBC), so why don’t you just change the channel? Turn off your TVs, do it right now, go ahead…. A struggle between art and commerce. Well, there’s always been a struggle between art and commerce. And now I’m telling you art is getting its ass kicked. And it’s making us mean, and it’s making us bitchy. It’s making us cheap punks. That’s not who we are! People are having contests to see how much they can be like Donald Trump?… We’re eating worms for money. Who wants to screw my sister? Guys are getting killed in a war that’s got theme music and a logo? That remote in your hand is a crack pipe. Oh yeah, every once in a while we pretend to be appalled…. Pornographers! It’s not even good pornography. They’re just this side of snuff films. And friends, that’s what’s next because that’s all that’s left. And the two things that make them scared gutless are the FCC and every psycho religious cult that gets positively horny at the very mention of a boycott. These are the people they’re afraid of – these prissy, feckless, off-the-charts, greed-filled whorehouses of networks.