Looking for something?
Extemporaneous
23. Brutally honest. Misanthrope, nihilist, hedonist. Lover of noir, giallo and wushu. Mad about Gilmore Girls, West Wing & The Wire, plus Sergio Leone, Quentin Tarantino & Groucho Marx. Living on AC/DC, Dream Theater, Sonic Youth, Helloween and Metallica.-
Recent Antics
Recent Rants
Blogs
The Long Haul
- May 2012 (5)
- April 2012 (6)
- March 2012 (11)
- February 2012 (5)
- January 2012 (2)
- December 2011 (2)
- November 2011 (3)
- October 2011 (7)
- September 2011 (9)
- August 2011 (20)
- July 2011 (17)
- June 2011 (12)
- May 2011 (3)
- April 2011 (11)
- March 2011 (11)
- February 2011 (5)
- January 2011 (5)
- December 2010 (12)
- November 2010 (4)
- October 2010 (7)
- September 2010 (14)
- August 2010 (15)
- July 2010 (14)
- June 2010 (18)
- May 2010 (20)
- April 2010 (8)
- March 2010 (18)
- February 2010 (26)
- January 2010 (8)
- December 2009 (3)
- November 2009 (4)
- October 2009 (2)
- September 2009 (5)
- August 2009 (17)
- July 2009 (11)
- June 2009 (31)
- May 2009 (6)
- April 2009 (4)
- March 2009 (22)
- February 2009 (6)
- January 2009 (8)
- December 2008 (11)
- November 2008 (17)
- October 2008 (6)
- September 2008 (7)
- August 2008 (7)
- July 2008 (2)
- June 2008 (7)
- May 2008 (5)
- April 2008 (4)
- March 2008 (14)
- February 2008 (15)
- January 2008 (25)
- December 2007 (19)
- July 2007 (1)
- March 2007 (5)
- February 2007 (2)
- January 2007 (5)
- December 2006 (1)
- November 2006 (3)
- October 2006 (12)
- September 2006 (13)
- August 2006 (15)
- July 2006 (8)
- June 2006 (14)
- May 2006 (12)
- April 2006 (12)
- March 2006 (5)
- February 2006 (18)
- January 2006 (7)
- December 2005 (10)
- November 2005 (4)
Tag cloud
buffy politica life northern exposure sorkin bsg no social life numb3rs west wing army outstanding ER paris teaching mr creakle gilmore girls gaming joss whedon stephen king Studio 60 24 scrubs lost bones horror angel x-files vienna bratislava rants tv personal hilarious best of movies sibiu frasier coal-mining psych sci-fi veronica mars the wire csi ATM made-my-day house
Monthly Archives: December 2007
The Dead Zone

Dupa ce au lucrat impreuna la Star Trek: The Next Generation, Michael Piller si fiul sau, Shawn, au inceput sa lucreze la un nou proiect, o reimaginare a cartii The Dead Zone a lui King intr-un serial tv (chiar daca filmul lui Cronenberg a fost foarte reusit, poate doar montajul a fost de mana a doua).
Johnny Smith (acum maturul Anthony Michael Hall, pe care nici nu-l recunoastem din forma sa adolescentina, cand a fost un geek la superlativ, gratie lui Hughes) este un profesor de biologie care are o viata utopica : studenti care-i iubesc metodele de predare, o familie perfecta ce include o mama iubitoare si foarte bogata, o logodnica inteligenta si superba, un copil pe drum si multe visuri. Dar destinul nu este de acord cu el, deoarece in seara in care el si Sarah isi anunta logodna, el are un accident de masina oribil care-l lasa intr-o coma din care doctorii spun ca nu-si va mai reveni niciodata. Trec 6 ani, Sarah se casatoreste cu altcineva (dupa ce 2 ani a suspinat dupa el, l-a vizitat zi de zi si a avut grija singura de copil), mama sa moare, iar el se trezeste din coma cu niste puteri precognitive (clairvoyance, si, da, stiu, m-am uitat prea mult la Minority Report). Toata viata sa este intoarsa pe dos, si de fiecare data cand atinge pe cineva are viziuni macabre cu viitoarele evenimente care-i pot pune in pericol viata persoanei respective. (more…)
Posted in posted
Tagged stephen king, the dead zone, tv
Jekyll

La recomandarea cuiva, am vazut Jekyll, o excelenta miniserie britanica din 2007, o drama cu influente horror (care are si destule momente comice), gandita ca o continuare la scurta povestire a lui Robert Louis Stevenson (cu ocazia caruia am recitit-o (unabridged, in engleza) si mi s-a parut ceva mai slaba decat imi aminteam). Distributia e foarte bine aleasa, scriitorul se descurca mirobolant in mentinerea suspansului (Steven Moffat, cel care-a adus la viata Press Gang, Joking Apart, Chalk si Coupling), iar twisturile nu se sfarsesc. Recomandat.
Life On Mars

De la creatorii serialului Hustle (adorabil! fanii filmului The Sting nu trebuie sa-l rateze) vine o alta revelatie – o drama despre un politist care calatoreste in trecut. Da, da, realizez ce spun. Dar e bun! Chiar e bun! Chiar daca e numit dupa o melodie de-a lui David Bowie. Sam Tyler (John Simm) este detectivul inspector sef din Manchesterul anului 2006. In mijlocul unei complicate anchete pentru prinderea unui criminal in serie, dupa ce prietena sa, si ea o politista implicata in caz, este rapita de criminal, Sam e lovit in plin de-o masina si lasat sa zaca pe asfaltul incins. Se trezeste confuz, imbracat cu alte haine, conducand o alta masina, intr-o parte diferita a orasului. Ajungand la biroul sau realizeaza ca, asemeni lui Dorothy, nu mai este acasa, ci in brutala realitate a anului 1973. Sau cum spune el: I’m not mad. I’m not. I had an accident. And I woke up 33 years in the past. Now, that either makes me a time-traveller or a lunatic, or I’m lying in a hospital bed in 2006 and none of this is real. (more…)
Posted in posted
Tagged life on mars, tv
ER

105 premii si 228 de nominalizari. Cea mai populara drama din ultimii 15 ani.
E.R. este unul din cele mai provocatoare seriale de pe piata, si la momentul lansarii la inceputul anilor ‘90, a fost un hit cum nu s-a mai vazut. O drama medicala (spre deosebire de comicele si incredibilele de bine facute Grey’s Anatomy, Scrubs sau Nip/Tuck) in care pacientii au rolul principal, fie ca e un mva sau un gsw (medical jargon is fun), toate cazurile au prioritate si incita publica la reactie, la compasiune, la empatie. In alte seriale medicale, cazurile nu sunt urgente si asta afecteaza foarte mult ritmul, deoarece sunt multe ronduri, sunt multe controale, totul este pasiv, pe cand la E.R. (dupa nume) vin doar urgente, toata lumea trebuie sa actioneze prompt si decisiv, fie ca sunt doctori, fie ca sunt asistente, trebuie sa fie pregatiti sa ia decizii pe moment, decizii care pot defini viata sau moartea unei persoane.
Deseori suntem impresionati de (more…)
Posted in posted
Tagged ER, outstanding, tv
Studio 60 On The Sunset Strip S1E16: 4A.M. Miracle

Si asa ne-am luat ramas bun de la Studio 60… asa, pe un ton melancolic, dar cu o licarire de speranta, asa cum ne-am obisnuit. Dramedia noastra non-medical-politista favorita a plecat dupa doar 16 episoade din care jumatate chiar au fost superbe – pilotul, episoadele din Nevada, cel de Craciun si ultimele (cina cu Hariett, cel cu flashbackuri si ultimul, cu procesul).
Faptul ca nu si-a gasit audienta desi este o comedie cu superbe momente de drama nu este deloc surprizator, naibii, Veronica Mars, M*A*S*H, Seinfeld, Cheers si Scrubs au fost pe punctul de a fi anulate in mijlocul primului sezon sau la finalul acestuia, dar au avut norocul de a fi gasit fani printre TPTB si astfel au avut o cariera impresionanta, fiecare fiind in momentul de fata seriale de cult. Faptul ca desi are fani si este iubit, dar nu are indeajuns spectatori (stiti doar vorba aceea – prosti, dar multi) pentru a fi pastrat indeajuns este iarasi o semnatura Sorkin – Sports Night a fost de doua ori numit de TV Guide Cel mai bun serial TV pe care nu-l urmaresti… dupa care a fost anulat; pana si mirobolantul The West Wing a fost cat pe ce sa fie anulat dupa primul sezon, dar apoi i se va acorda sansa si se va dovedi a fi cel mai bun serial de pe piata, adunand minim 10mil fani in fiecare saptamana si colectand premii Emmy an dupa an, atat in materie de actori impresionanti, directie excelenta, cat si scenarii de nota zece.
Dupa cum am mentionat mai sus, episodul de saptamana trecuta a fost unul nu doar bun, ci excelent. (more…)
Posted in posted
Tagged outstanding, sorkin, Studio 60, tv