Good coffee is cheaper than Vicodin

In fiecare sezon exista un episod care se distanteaza foarte mult de celelalte, uneori prin iesirea din procedura tipica de rezolvare a cazului, dar de fiecare data prin pacientul saptamanii si influenta acestuia asupra lui House si modul in care aflam mai multe despre acesta. Evident, acele episoade au devenit favoritele mele si cele mai revazute din serie.

In primul sezon, acel episod a fost ‘Three Stories’, 1×21, cel cu superba narativa nonliniara in care aflam despre modul in care House a devenit infirm, totul printr-un procedeu deosebit de cinic si, concomitent, ilar. Episodul care a luat premiile Emmy in 2005 si Humanitas in 2006 la categoria ‘cel mai bun scenariu’. Chiar daca se indeparteaza de modul obisnuit in care se rezolva cazul, acest episod cu patru narative e preferatul meu din serie, iar Carmen Electra are un cameo grozav si Sela Ward isi incepe sederea.

In doilea sezon acel episod neobisnuit a fost ‘All In’, 2×17, cel care s-a petrecut in timpul evenimentului de caritate cu tema Casino. Un episod cu un caz nesteptat de important pentru Greg despre un pusti ce sufera de aceeasi boala ce-a ucis o pacienta draga lui, o boala ce nici dupa 12 ani n-a reusit s-o identifice. Iarasi, o introspectie asupra personalitatii lui House si motivatiile lui in viata, mai exact, dupa cum a punctat Wilson, cum sufera de complexul ‘Rubik’. Si Cameron arata absolut superb in acest episod, la fel si Laura Allen (na, trebuia zis).

In al treilea sezon au fost chiar doua astfel de episoade, primul, ‘One Day, One Room’, 3×15, si al doilea, ‘Top Secret’, 3×16. Primul a fost o simpla serie de discutii revelatoare cu o pacienta abuzata sexual in care aflam multe despre istoria lui Greg. Al doilea este ceva mai special – despre un soldat ce crede ca are sindromul razboiului din Golf, un episod in care aflam in sfarsit metoda prin care anti-eroul nostru reuseste sa dezlege misterele si infocarea cu care tine la persoanele apropiate, chiar daca n-ar recunoaste implicit.

In acest al patrulea sezon, cel brutalizat de greva scriitorilor (pe care inca o sustin!), au fost multe episoade misto, tema de ‘Survivor’ a avut rezultate adorabile, gasirea noii echipe ale lui House a fost un proces remarcabil de haios si inteligent. Chiar nu ma asteptam sa fie vreun episod ‘outstanding’ intre ele, dar iata, am fost suprins in mod placut. Dupa ce-am fost tratati cu o portie de Janel Moloney (Donna din West Wing (unul din serialele mele favorite, inimioare catre Sorkin)), a venit supriza sezonului – ‘Frozen’, 4×11, episodul cu Mira Sorvino (pe incare insa n-am mai vazut-o in nimic de la Replacement Killers incoace). Intriga? Personajul Mirei e un psiholog aflat intr-o misiune stiintifica la Polul Sud, momentan blocat acolo din cauza vanturilor puternice, care se simte rau, iar House e, indubitabil, singurul care-o poate salva… toata legatura doctor-pacient avand loc cu ajutorul webcamurilor. Un episod grozav (cu un rating de mai bine de 29 milioane (!!!) telespectatori) in care vedem pe Greg tratand, pentru prima oara, pe un pacient de la egal la egal. Un pacient superb si inteligent, cinic si sarcastic, cu opinii puternice pe care nu se fereste sa le exteriorizeze. Oare de cine ne aduce aminte? Un episod mucalit, foarte bine scris, in care vedem o noua fateta a lui House, care flirteaza destul de mult cu ea. Si, da, am ras cu lacrimi cand a pus Marvin Gaye – Let’s Get It On.

Acum a iesit si ultimul episod, foarte amuzant, foarte bine gandit, cu multe norme anticlerice. Astfel, deoarece nu s-a incheiat greva, s-a incheiat acest sezon de House, urmatorul episod putand fi urmarit abia in septembrie. Eu deja astept cu sufletul la gura.

Que sera, sera!