Este iarasi perioada aia minunata a anului – revenirea la radacini – sitcomuri. Anul trecut a fost foarte tumultuos – am revazut cap-coada Family Guy, Futurama, Freaks & Geeks, Friends, Married With Children, My Name Is Earl, Scrubs, Seinfeld, Two And A Half Men si Undeclared. De asemenea am (re)vazut MASH (1-4), Entourage (1-2), Dinosaurs (1-3), Roseanne (1-2), Dharma & Greg (1-2), Blackadder (1-2), Jeeves & Wooster (1-2) si The Office (UK; 1).
Acum am vazut:
Back To You – Kelsey Grammer si Patricia Heaton. Pur si simplu excelent, atat am de spus.
Big Bang Theory - Johnny Galecki (David Healy din Roseanne), Jim Parsons si Kaley Cuoco fac sa mearga aceasta parodie despre diferentele dintre geeks si, ei bine… oameni. Chiar nu ma asteptam sa fie bun, credeam c-o sa fie un serial tampit cu glume crude, dar n-a fost asa, e chiar inteligent si amuzant. Plus vizitele dementiale de la fosti laureati ai Roseanne – Laurie Metcalf si Sara Gilbert.
Black Books – un sitcom britanic grozav despre un vulgar, mizantrop, hedonist, alcoolic si extrem de literat proprietar de librarie… deci Greg House combinat cu Perry Cox, intr-un setting non-medical. A rulat pentru trei sezoane si combina personaje gen Arrested Development cu umor gen Scrubs, chiar daca un pic uneori cam crud. Placut imens.
Coupling - pe care l-am vazut prima oara pe ProTv acum cativa ani. S-ar defini ca fiind unul din cele mai bune sitcomuri britanice (alaturi de cele ale lui Hugh Laurie). Vreodata (care-l mentioneaza pe Benny Hill isi ia bataie). Un produs al lui Steven Moffat (Press Gang, Chalk, Jekyll), el ruleaza ca o incrucisare intre Friends si Scrubs, umorul devenind pe parcursul seriei din ce in ce mai ‘surreal’. 4 sezoane, 28 de episoade, toate al naibii de haioase si bine facute – de vazut.
Everybody Hates Chris (complet) – un serial revizionist extrem de haios despre copilaria lui Chris Rock, in care acesta este simplu narator. Multe povesti par fumate, iar structura formulara a fiecarui episod devine destul de enervanta dupa o perioada de timp, dar distributia grozava (Terry Crews, Tichina Arnold, Tyler James Williams) reuseste sa mascheze greselile si face serialul vizionabil si usor de placut.
How I Met Your Mother (complet) – lipseste Matthew Perry, altfel ar fi cel mai bun sitcom despre un grup de prieteni din ultima decada. Mirific.
NewsRadio - mi-l aminteam de mai demult, dar nu stiam daca va supravietui timpului – ei bine, a facut-o. Cu scenarii fast-paced si foarte haioase, cel putin acum, in primele doua sezoane, si o distributie excelenta (Dave Foley, Stephen Root, Maura Tierney, Joe Rogan, Phil Hartman), acesta inca se tine bine, revin cu mai multe pareri dupa ce termin si ultimele doua sezoane (curand Lauren Graham, wee!).
The New Adventures of Old Christine (complet) – Julia Louis-Dreyfus scapa in sfarsit de blestemul Seinfeld, fiind protagonista acestui sitcom grozav despre viata trista, dar extrem de ilara pentru noi, a unei mame divortate. Povestile sunt interesante, umorul e cvasi-constant si de calitate, chiar daca prin sezonul trei personajul principal te scoate din sarite, iar Clark Gregg si Hamish Linklater niciodata nu dezamagesc prin prestatiile lor mirifice.
‘Til Death (complet) – o varianta moderna de Married With Children, cu lupa pe Brad Garrett (Robert din Everybody Loves Raymond) si Joely Fisher, Kat Foster si Eddie Kaye Thomas jucand cuplul recent-casatorit extrem de naiv. E amuzant si, deseori, chiar inteligent, multe povesti simtindu-se proaspete, chiar daca au mai fost discutate in alte seriale.
De asemenea am incercat Green Wings, Curb Your Enthusiasm, Arrested Development, Everybody Loves Raymond, Saved By The Bell si The Fresh Prince of Bel-Air, dar la niciunul n-am trecut de primele sase episoade. Plus Will and Grace – pe care chiar am incercat sa-l vad, zau c-am incercat. Mi-a dat cineva primele patru sezoane si am incercat din greu sa ma uit la ele, mai mult pentru Megan Mullally, o adevarata placere pe ecran. Cu mult fast-forward, am reusit sa le vad, dar mai departe n-am putut sa trec.
din nou, ma mira ca nu te-a prins umorul din Arrested Development. mi s-a parut genial
l-am incercat exact dupa un maraton de comedii screwball asa ca facusem implozie din cauza umorului ‘over the top’, chiar nu mai puteam rezista.
probabil o sa incerc din nou peste cateva luni :]