April 24th, 2008 Alex
Azi mi-am luat teapa de la proful de geografie. Am fost la liceu sa-mi iau ultima nota pentru a nu mai de-acolo pana in bac si proful nicaieri… Macar mi-au dat bursa de 54 RON, asa ca surprinzator faptul ca drumul la scoala nu a fost o idee stupida asa cum e de obicei.
In other news, lucrez in continuare la variantele Adomnitei pentru bac – 40% done la mate si 40% done la fizica. Cei care au venit cu ideea asta de 100 variante publicate ar trebui sodomizati… godless infidels. I’m really going to love college.
Tags: personal
Print
| No Comments »
April 15th, 2008 Deckard
O selectie a comediilor lui Chevy Chase, Dan Aykroyd, Bill Murray, Steve Martin si raposatilor John Belushi si John Candy. Prin comedii ma refer la filmele care se presupunea ca ar putea fi amuzante, deci cele facute <1990.
– Animal House (1978) – John Belushi si Tim Matheson stralucesc in cea mai buna comedie despre viata la o fraternitate din facultate. Donald Sutherland, Karen Allen si Kevin Bacon in roluri secundare oaresce ridicole.
– Foul Play (1978) - alterneaza, fara succes insa, intre comedie romantica si thriller politic. Habar n-am ce-a fost in mintea scenaristilor. Prestatii proaste de la Chase si Goldie Hawn, de mentionat si lipsa deplina a chimiei intre cei doi.
– Blues Brothers (1980) - Belushi si Aykroyd au prestatii excelente in acest musical suprasaturat cu urmariri si, respectiv, accidente de masina. Umor de calitate, o poveste in care fiecare scena e over-the-top, roluri secundare geniale (Aretha Franklin, Cab Calloway, John Lee Hooker, Ray Charles) si cameouri extrem de distractive (Steven Spielberg, Twiggy, Frank Oz, Carrie Fisher).
– Stripes (1980) – haioasa parodie despre viata in armata cu o distributie de invidiat – Candy, Murray, Harold Ramis, Sean Young, John Larroquette.
– Caddyshack (1980) - fara indoiala, cea mai buna comedie a lui Chase care a jucat pentru prima si ultima oara alaturi de Murray. Rodney Dangerfield are si el un distractiv rol secundar in aceasta parodie despre viata la un club de golf.
– Trading Places (1983) – doi batrani magnati ai Wall Street decid sa faca un experiment ca sa vada daca omul isi decide soarta, sau aceasta e decisa dupa mediul de viata (fac schimb de vieti intre un milionar (Aykroyd) si un cersetor (Eddie Murphy). Am renuntat dupa nici o ora, inca nu se ivise nimic amuzant.
– Splash (1984) – Tom Hanks, un tanar antreprenor, descopera o superba sirena (Daryl Hannah) ce considera a-i fi sufletul pereche, dar conflictele nu intarzie sa apara. Povestea e cvasi-acceptabila, chiar daca cheesy (si ridicola), Hanks si Hannah joaca decent, iar Candy are un haios rol secundar.
– Fletch (1985) & Fletch Lives (1989) – adorabile! Doua comedii grozave despre un reporter investigativ ce se gaseste in fel de fel de comploturi. Povestile sunt foarte haioase, abunda cu umor de calitate (si se face un numar obscen de referinte pop-culture), iar Chase e terific cu prestatiile lui deadpan.
– Spies Like Us (1985) – haioasa satira in care doi civili (Chase si Aykroyd) sunt recrutati de catre guvern sa devina spioni pentru a incurca planurile nucleare ale Rusiei (facut si situat pe vremea conflictului Afgano-Rus). Parte comedie tipica Aykroyd, parte Dr. Strangelove, filmul nu dezamageste. Plus superba Donna Dixon, pe atunci proaspata sotie a lui Aykroyd (inca sunt casatoriti!).
– Three Amigos (1986) – Steve Martin, Chevy Chase, Martin Short. Cei trei… ce rost mai are? deja se stie ca filmul e un esec lamentabil lipsit de strop de umor.
– Funny Farm (1988) - Chase, un reporter sportiv, impreuna cu sotia sa, se muta din NY intr-un micut oras uitat de lume. Un film intreg bazat, si cu o executie oribila, pe ideea de culture clash. De evitat.
– Scrooged (1988) – param-pam-pam. Bill Murray face furori in aceasta simpatica ecranizare a clasicii povesti a lui Dickens despre spiritele Craciunului, chiar daca alterneaza prea des intre umor negru si satira usoara.
– Planes, Trains and Automobiles (1988) – Martin si Candy sunt doi straini ce se intalnesc intr-un aeroport si datorita vremii groaznice sunt nevoiti sa gaseasca alte mijloace pentru a ajunge acasa. Prestatii slabe si un scenariu cretin distrug filmul, n-am reusit sa trec de prima jumatate de ora.
– She’s Having A Baby (1988) - Kevin Bacon si Elizabeth McGovern sunt un cuplu ce recent s-au casatorit si descopera multitudinea de probleme ce implica mariajul. Bacon deja mi-era antipatic, dar rolul lui slab si scenariul ieftin de la John Hughes m-au determinat sa-l opresc dupa jumatate de ora.
– Groundhog Day (1993) - comedie, romanta, fantezie. Toate trei intr-un scenariu excelent pe care Murray si (aproape a fost frumoasa si cat pe ce sa devina un star) Andie MacDowell il executa cu maiestrie. De-a lungul timpului a devenit un favorit de-al meu…
Au mai ramas 6 filme din pachet, insa le tin pentru saptamana viitoare. Extra: producatorii au reusit sa mai obtina airtime pentru un episod, asa ca vor fi in total 14 episoade in acest sezon patru, deci season-finale de Lost va fi de un nou precedent – 3 ore! Primul episod va fi pe 15 mai, iar celelalte doua pe 29 mai (da, pauza pe 22, atunci va fi season-finale pentru Crappy Ugly Betty si Grey’s Stupidity Anatomy).
Tags: comedy, hilarious, movies
Print
| No Comments »
April 6th, 2008 Deckard
- 17. Din curiozitate, masochism si chef de a vedea ceva de calitate josnica, m-am aruncat sa vad si pilotul noului serial despre ‘adolescenti’ de la PrimaTv. Adevarul e ca am ras de m-am prapadit, dar nu din motivele pe care le vroiau ei. Povesti stupide si extrem de superficiale (si extrem de cliseate considerand toate serialele din State), personaje idioate si unidimensionale (stereotipuri stresante), dialoguri superficiale absolut oribile si si actori lamentabili. Plus imprumuturile nesimtitite – jocul cu camera de la secventa de inceput din Coach Carter, scena de la inchisoare furata motamot din The Shawshank Redemption si bataia din parc (ca doar e nevoie de melodrama) – inspirata din The O.C.
– s-a dus si sezonul trei din New Adventures of Old Christine, la doar episodul 10 (care, pentru o premiera, chiar a fost haios, in mare parte datorita aparitiei lui Jason Alexander). Chiar daca e doar jumatate dintr-un sezon obisnuit, s-a dovedit a fi cel mai putin amuzant din serie. De asemenea am avut parte si de cel mai amuzant episod al acestui sezon din How I Met Your Mother – clasice Barney-isme.
– am renuntat la John Adams, episodul 4 s-a dovedit a fi si mai slab decat precedentul, iar Giamatti nu face un rol prea bun. Eh, si eu care credeam ca avea sa fie de talia lui Deadwood.
– Wrestlemania s-a dovedit a fi o dezamagire. Cu exceptia meciului cu scara si ultimei hurra al zeului Ric Flair, toate celelalte au fost plictisitoare si substandard, in special pentru grandoarea acestui eveniment.
– 2 Days in Paris – o drama cu, scrisa, produsa si regizata de catre Julie Delpy (Before Sunrise/Sunset). O poveste minimalista teribil de stresanta despre un cuplu (Delpy si Adam Goldberg) ce face un popas [titlu], ocazie cu care afla multe lucruri noi despre ei insusi, iar totul se duce de rapa. Delpy canalizeaza narativa, personaje si actiune tipice lui Woody Allen, fara succes insa.
– Cloverfield - nu, nu, nu. J. J. Abrams isi bate joc de istoria adorabila a filmelor cu creaturi gargantuane. De evitat.
– Dead End – revazut de trei ori in ultima saptamana, de fiecare data cu altcineva – un horror atmosferic francez cu adevarat captivant ce se bucura de o distributie excelenta (Ray Wise, Lin Shaye, Alexandra Holden) si chiar rezista vizionarilor multiple.
– Hatchet - excelent (si, evident, al naibii de dezgustator) slasher horror cu o distributie stelara – Kane Hodder (Friday the 13th), Robert Englund (A Nightmare on Elm Street), Tony Todd (Candyman), Mercedes McNab (Buffy the Vampire Slayer), Joshua Leonard (The Blair Witch Project). Inspaimanta, amuza, dezgusta, distreaza. Cautati versiunea unrated.
– Dazed and Confused – una din ultimele comedii cu adolescenti care este cu adevarat amuzanta. Evident, notabil mai slab decat Fast Times at Ridgemont High, dar tot mai bun decat idioteniile sfarsitului anilor ‘90 – She’s All That, Can’t Hardly Wait, American P…samd. Povestea haioasa, distributia remarcabila (un ansamblu genial, majoritatea la prima aparitie intr-un film – Adam Goldberg, Jason Londom, Rory Cochrane, Cole Hauser, Milla Jovovich, Joey Lauren Adams, Parker Posey, Matthew McConaughey) si muzica superba (Aerosmith, Alice Cooper, Bob Dylan, Deep Purple, Peter Frampton, ZZ Top samd) sunt de luat in seama.
– The House of Yes – Parker Posey stralucind intr-o moderna comedie screwball despre o schizofrenica cu tendinte criminale ce se crede Jackie O. Teribil de haioasa, dar un pic prea over-the-top pentru gustul meu.
– O (Othello) – o piesa de Shakes in care joaca Martin Sheen, Mekhi Phifer, Josh Hartnett si Julia Stiles. Suna promitator, stiu, dar rezultatul e deplorabil.
– Terry Pratchett’s Hogfather — neobisnuit, fascinant si haios, tipic Pratchett. Plus distributia buna – David Jason, Marc Warren, Michelle Dockery, Ian Richardson.
– There Will Be Blood - o poveste epica despre ascensiunea si caderea unui magnat al petrolului si primul film de la Paul Thomas Anderson care nu m-a scos din sarite si chiar mi-a placut. Recomandat, daca nu pentru poveste, macar pentru modul terific in care Daniel Day-Lewis s-a dedicat, ca de obicei, rolului sau.
– Uncle Buck – ultimul film cu adevarat amuzant al prolificului John Hughes. O comedie simpla si deloc cerebrala salvata de prestatia strasnica a raposatului John Candy.
Tags: movies, tv
Print
| No Comments »
April 3rd, 2008 Deckard
Relationships don’t work the way they do on television and in the movies. Will they? Won’t they? And then they finally do, and they’re happy forever, gimme a break. Nine out of ten of them end because they weren’t right for each other to begin with, and half of the ones who get married get divorced anyway, and I’m telling you right now, through all this stuff I have not become a cynic. I haven’t. Yes, I do happen to believe that love is mainly about pushing chocolate-covered candies and, y’know, in some cultures, a chicken. You can call me a sucker, I don’t care, because I do… believe in it. Bottom line: it’s couples who are truly right for each other wade through the same crap as everybody else, but the big difference is they don’t let it take them down. One of those two people will stand up and fight for that relationship every time. If it’s right, and they’re real lucky, one of them will say something.
Four years later and my mentor continues to be as fascinating as the first day we met…
Tags: personal, scrubs
Print
| 2 Comments »
