- 17. Din curiozitate, masochism si chef de a vedea ceva de calitate josnica, m-am aruncat sa vad si pilotul noului serial despre ‘adolescenti’ de la PrimaTv. Adevarul e ca am ras de m-am prapadit, dar nu din motivele pe care le vroiau ei. Povesti stupide si extrem de superficiale (si extrem de cliseate considerand toate serialele din State), personaje idioate si unidimensionale (stereotipuri stresante), dialoguri superficiale absolut oribile si si actori lamentabili. Plus imprumuturile nesimtitite – jocul cu camera de la secventa de inceput din Coach Carter, scena de la inchisoare furata motamot din The Shawshank Redemption si bataia din parc (ca doar e nevoie de melodrama) – inspirata din The O.C.
– s-a dus si sezonul trei din New Adventures of Old Christine, la doar episodul 10 (care, pentru o premiera, chiar a fost haios, in mare parte datorita aparitiei lui Jason Alexander). Chiar daca e doar jumatate dintr-un sezon obisnuit, s-a dovedit a fi cel mai putin amuzant din serie. De asemenea am avut parte si de cel mai amuzant episod al acestui sezon din How I Met Your Mother – clasice Barney-isme.
– am renuntat la John Adams, episodul 4 s-a dovedit a fi si mai slab decat precedentul, iar Giamatti nu face un rol prea bun. Eh, si eu care credeam ca avea sa fie de talia lui Deadwood.
– Wrestlemania s-a dovedit a fi o dezamagire. Cu exceptia meciului cu scara si ultimei hurra al zeului Ric Flair, toate celelalte au fost plictisitoare si substandard, in special pentru grandoarea acestui eveniment.
– 2 Days in Paris – o drama cu, scrisa, produsa si regizata de catre Julie Delpy (Before Sunrise/Sunset). O poveste minimalista teribil de stresanta despre un cuplu (Delpy si Adam Goldberg) ce face un popas [titlu], ocazie cu care afla multe lucruri noi despre ei insusi, iar totul se duce de rapa. Delpy canalizeaza narativa, personaje si actiune tipice lui Woody Allen, fara succes insa.
– Cloverfield - nu, nu, nu. J. J. Abrams isi bate joc de istoria adorabila a filmelor cu creaturi gargantuane. De evitat.
– Dead End – revazut de trei ori in ultima saptamana, de fiecare data cu altcineva – un horror atmosferic francez cu adevarat captivant ce se bucura de o distributie excelenta (Ray Wise, Lin Shaye, Alexandra Holden) si chiar rezista vizionarilor multiple.
– Hatchet - excelent (si, evident, al naibii de dezgustator) slasher horror cu o distributie stelara – Kane Hodder (Friday the 13th), Robert Englund (A Nightmare on Elm Street), Tony Todd (Candyman), Mercedes McNab (Buffy the Vampire Slayer), Joshua Leonard (The Blair Witch Project). Inspaimanta, amuza, dezgusta, distreaza. Cautati versiunea unrated.
– Dazed and Confused – una din ultimele comedii cu adolescenti care este cu adevarat amuzanta. Evident, notabil mai slab decat Fast Times at Ridgemont High, dar tot mai bun decat idioteniile sfarsitului anilor ’90 – She’s All That, Can’t Hardly Wait, American P…samd. Povestea haioasa, distributia remarcabila (un ansamblu genial, majoritatea la prima aparitie intr-un film – Adam Goldberg, Jason Londom, Rory Cochrane, Cole Hauser, Milla Jovovich, Joey Lauren Adams, Parker Posey, Matthew McConaughey) si muzica superba (Aerosmith, Alice Cooper, Bob Dylan, Deep Purple, Peter Frampton, ZZ Top samd) sunt de luat in seama.
– The House of Yes – Parker Posey stralucind intr-o moderna comedie screwball despre o schizofrenica cu tendinte criminale ce se crede Jackie O. Teribil de haioasa, dar un pic prea over-the-top pentru gustul meu.
– O (Othello) – o piesa de Shakes in care joaca Martin Sheen, Mekhi Phifer, Josh Hartnett si Julia Stiles. Suna promitator, stiu, dar rezultatul e deplorabil.
– Terry Pratchett’s Hogfather — neobisnuit, fascinant si haios, tipic Pratchett. Plus distributia buna – David Jason, Marc Warren, Michelle Dockery, Ian Richardson.
– There Will Be Blood - o poveste epica despre ascensiunea si caderea unui magnat al petrolului si primul film de la Paul Thomas Anderson care nu m-a scos din sarite si chiar mi-a placut. Recomandat, daca nu pentru poveste, macar pentru modul terific in care Daniel Day-Lewis s-a dedicat, ca de obicei, rolului sau.
– Uncle Buck – ultimul film cu adevarat amuzant al prolificului John Hughes. O comedie simpla si deloc cerebrala salvata de prestatia strasnica a raposatului John Candy.