New and Improved

Firefox 3 pimped out la extrem (tema este Phoenity Modern). Mai rapid, sigur, elegant si extrem de util.

Tags: browsing, personal

Print | No Comments »

Dailies #9

– Moonlight (S1) – varianta actualizata de Forever Knight. Da cu piciorul la intreaga mitologie cu care ne-am obisnuit, asadar nu e nici pe departe atat de bun ca Angel, dar e combinatie cvasi-reusita de drama, mister si ceva umor, asemanandu-se cu New Amsterdam, si el recent anulat. Povesti ok, un pic prea previzibile uneori, dar inca distractive. Distributia e excelenta, Alex O’Loughlin, Sophia Myles si Jason Dohring facand roluri bune (in special cel din urma). Shannyn Sossamon, oricat de adorabila ar fi insa, e un miscasting grav.

– Angel (S1-5) – pur si simplu grozav. Povesti mirobolante (prima jumatate a S1 fiind pur noir, s2 si s3 drama si actiune, s4 o dovada superba ca mitologia e intotdeauna mai buna – un sezon intreg ocupat cu o singura tema – o apocalipsa, s5 fiind renuntarea la acel sir de episoade pur-mitologice (in care daca pierzi unul nu mai intelegi nimic din urmatoarele) si doar abordarea monster of the week, iar ajutat de venirea lui Spike si Harmony, asta a devenit cel mai amuzant sezon al seriei), o distributie perfecta (David Boreanaz, Charisma Carpenter, Amy Acker, Andy Hallett), atmosfera ideala (Millennium), flashbackuri mai bune decat cele din Lost, si, poate cel mai important dintre toate, intensitate si profunzime (teme de umanitate si moralitate sunt dezbatute in fiece episod). Cinci sezoane vazute in cinci zile, un record propriu. Si ziua urmatoare toate nuvelele grafice canonice aparute (After the Fall e chiar destul de bun, fiind si singurul post-Not Fade Away). Action, adventure, drama, fantasy, comedy. Legen-dary!

– Buffy the Vampire Slayer (S1-5) – prost, prost, prost. Habar nu am cum Angel a reusit sa iasa din mintile celor care au facut si asta. Prost, prost, prost.

Cum de am reusit vrut sa indes 10 sezoane complete (22eps de 40min) si un sezon de 16 episoade in mai putin de doua saptamani? Ei, bine, stiti motivul. Sesiunea. Opt examene, cinci ramase (deja am strans doi de zece si, la examenul de azi, cel mai probabil un sapte, ca scarba (proful de logica juridica) a facut niste subiecte odioase si ne-a lasat la lucru doar 30min. Oh, well, pentru asta e luna septembrie – restante si mariri de note. Incet, incet, reusesc sa-mi imbunatatesc sansele de-a primi acea bursa Erasmus (si incep sa inclin spre Paris, nu Lille, vazand ca bigbro se muta si el acolo la his important other). Acum doar sa reusesc sa conving profesoara cu care-am plecat in proiectul Leonardo in Palermo sa nu ma stranga de gat sa-mi scrie o recomandare si sa gasesc cateva ONG-uri la care sa voluntariez sa-mi pot pune in portofoliu. Si se mai spune ca imaginea nu este totul…

Tags: angel, buffy, joss whedon, moonlight, tv

Print | No Comments »

Bringing Up Baby

Pentru ca vechile obsesii pasiuni mor greu…

12 May 1907 – 29 June 2003

Tags: personal

Print | No Comments »

Alias

L-am evitat cat am putut (nu parea promitator), dar prin februarie anul trecut am avut un pic prea mult timp liber (stiti doar cum e cand esti clasa a XII a) asa ca m-am apucat sa-l vizionez. Pentru inceput am vizionat primele doua sezoane dupa care am concluzionat ca e un spy-fi extrem de improbabil, dar distractiv si uneori chiar bine scris, desi twisturile ma scoteau din sarite (deci era… Mission Impossible pe steroizi). La sfarsitul primului sezon se reinventase, iar la sfarsitul celui de-al doilea sezon isi daduse intreaga lume peste cap (Sydney rapita si sechestrata timp de doi ani, perioada la sfarsitul careia toti presupusesera ca era decedata asa ca, cu greu, incepusera sa-si refaca viata). Apoi intr-un maraton record (am inceput dimineata si nu m-am culcat pana n-am terminat, deci ~07am-12pm) am vazut sezonul trei.

Numeroase conspiratii, tradari, minciuni si chiar doppelgangeri? Dragut pana intr-un punct, desi lenea scenaristiilor incepea sa fie deranjant de evidenta – inteleg ca nu poti crea un univers cu o viziune strict dihotomica, dar ca jumatate din distributie sa-si schimbe aliantele in fiecare episod nenorocit? Surse de informatii care permanent joaca pe degete pe toti ceilalti, dar sunt pastrate in joc. Gesturi imbecile ale personajelor principale motivate de lenea scenaristiilor de a schimba tipii rai. Rezonabil pana intr-un punct. Cu ceva tragere de inima m-am apucat de sezonul patru. Iarasi reinventarea seriei – desfiintarea unor organizatii, construirea altora, refacerea unor echipe, suna promitator, chiar daca personajele imbecile pur si simplu inchid ochii la tot ce s-a intamplat in anii precedenti. Am renuntat dupa doar opt episoade, nu mai puteam rezista, scenaristii se bagau permanent in colturi, ducand povestea intr-un loc si apoi vazand ca nu are absolut, absolut, absolut niciun sens, pur si simplu uitau de asta si treceau mai departe in episodul urmator ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat (printre altele cel mai evident al sfarsitul sezonului trei, cand Syd gaseste actele ce dovedeau ca Jack… ei bine, stiti voi, si daca nu, mai bine nu zic). Am zis adio si credeam ca asa va fi.

Insa zilele astea am realizat ca eu chiar nu mai am ce sa vad (e trist cand in mijlocul unor retrospective, in timp ce citesti despre istoria unui genre, criticile, eseuri despre evolutie si vezi liste pe care sunt notate filme cu adevarat obscure, aproape imposibil de gasit pe care tu insa le-ai vazut de cateva ori deja si le ai in colectie (s-a intamplat la maratoanele noir, wushu, western, si, cel mai recent, la cel horror)), asa ca am luat restul sezonului patru din Alias si m-am pus de vizionat. Ceea ce a urmat a fost o serie de storyline-uri ilogice, irationale si de-a dreptul imbecile – Nadia, Elena, Irina, zombi, Vaughn. Abia dupa ce-am terminat sezonul 4 (care duce la sfarsit intreaga mitologie cu Rambaldi prin unirea artefactelor si crearea unei lumi 28 Days Later…) si-am vazut cum vor sa reinventeze iarasi seria (in ultimele zece secunde ale season finale il vedem pe Vaughn marturisind lui Syd ca el nu este de fapt cine pretinde sa fie… dupa care sunt atacati) am realizat ca, de fapt, seria, asa cum se vroia initial, s-a sfarsit dupa sezonul doi, iar din sezonul trei pana in prezent pusese deoparte barierele si se transformase intr-un fantasy soap extrem de bine facut. Astea fiind spuse, concluzionez ca e amuzant, distractiv si placut de vazut, atata vreme cat nu aplici vreun pic de logica la el… deci vazandu-l cu aceleasi asteptari ca la Blood Feast sau Versus – simpla dorinta de a fi distrat.

Tags: alias, drama, spy-fi, tv

Print | No Comments »

Dailies #8

– New Amsterdam (S1) – A New York homicide detective is cursed with immortality. O combinatie intre Quantum Leap si Highlander, dar notabil mai bine scris, mai cinic, mai amuzant, personaje care nu sunt caricaturizate, povesti interesante, o distributie grozava (the new guy; Zuleikha Robinson aka Yves Adele Harlow aka Gaia; Alexie Gilmore aka Sara Tancredi light; Susan Misner aka Alison Humphrey, versiunea hardcore). Nu e procedural, e doar o combinatie reusita de drama, mister si ceva umor.

– Burn Notice (S1) – A spy recently disavowed by the US Government uses his Special Ops training to help others in trouble. Absolut delicios – inteligent scris, povesti proaspete ce abunda cu umor negru, twisturi grozave, o distributie mirobolanta (Jeffrey Donovan, Gabrielle Anwar, Bruce Campbell). Actiune, drama si revigorarea unui genre suprasaturat cu clisee. Si cireasa din varful tortului de minunatie ce este acest serial? Tricia Helfer aka #6 aka heaven-on-earth va face parte din distributia sezonului doi in rolul intermediarului ce-l joaca pe Michael.

– Ashes to Ashes (S1) - succesorul lui Life on Mars, acum o tipa in rolul principal, trimisa in 1981 in perioada in care parintii sai au fost ucisi. Am vorbit in randuri repetate despre cat de buna a fost seria originala. Ei bine, asta a fost o dezamagire completa. Povestile au fost foarte slabe, ireal de plictisitoare si seci, lipsite de umorul negru pe care l-am iubit la original, lipsite de contrastul dintre generatii ce ma fascina, lipsite de temele morale si de atasarea personala, lipsite pana si de muzica superba pe care am avut-o prima oara. Nesperat de departe de calitatea seriei originale, AtA dezamageste si deprima.

– The Shield (S1, 2) – The story of in inner-city Los Angeles police precinct where some of the cops aren’t above breaking the rules or working against their associates to both keep the streets safe and their self-interests intact. Na, nu suna promitator, dar in distributie erau trecuti CCH Pounder si Michael Chiklis asa ca am sarit la ocazie. Mare, mare greseala. O serie politista absolut ridicola – povesti stupide ce alterneaza intre tampit si absurd, personaje unidimensionale ce alterneaza doar intre starea de imbecil si imbecil v2.0, pseudo-drama stupida, mister si umor ce lipsesc cu desavarsire. Si totusi acum se filmeaza sezonul 6, in timp ce My So-Called Life a fost oprit dupa un sezon, Dead Like Me si Rome dupa doua, Deadwood si Veronica Mars dupa trei. Voi, aia naivi ce credeti in concepte fictive precum dragoste sau justitie, acum ar trebui sa va lasati capul de rusine.

– Supernatural (S1, 2, 3) - After the mysterious disappearance of their father, two brothers seek out and combat paranormal and supernatural events to figure the meaning linking their mother’s death whom was killed years earlier by a malevolent poltergeist. O combinatie intre Buffy si Blade, dar fara Read the rest of this entry »

Tags: burn notice, ER, new amsterdam, supernatural, the shield, tv

Print | No Comments »