Dailies #8
– New Amsterdam (S1) – A New York homicide detective is cursed with immortality. O combinatie intre Quantum Leap si Highlander, dar notabil mai bine scris, mai cinic, mai amuzant, personaje care nu sunt caricaturizate, povesti interesante, o distributie grozava (the new guy; Zuleikha Robinson aka Yves Adele Harlow aka Gaia; Alexie Gilmore aka Sara Tancredi light; Susan Misner aka Alison Humphrey, versiunea hardcore). Nu e procedural, e doar o combinatie reusita de drama, mister si ceva umor.
– Burn Notice (S1) – A spy recently disavowed by the US Government uses his Special Ops training to help others in trouble. Absolut delicios – inteligent scris, povesti proaspete ce abunda cu umor negru, twisturi grozave, o distributie mirobolanta (Jeffrey Donovan, Gabrielle Anwar, Bruce Campbell). Actiune, drama si revigorarea unui genre suprasaturat cu clisee. Si cireasa din varful tortului de minunatie ce este acest serial? Tricia Helfer aka #6 aka heaven-on-earth va face parte din distributia sezonului doi in rolul intermediarului ce-l joaca pe Michael.
– Ashes to Ashes (S1) - succesorul lui Life on Mars, acum o tipa in rolul principal, trimisa in 1981 in perioada in care parintii sai au fost ucisi. Am vorbit in randuri repetate despre cat de buna a fost seria originala. Ei bine, asta a fost o dezamagire completa. Povestile au fost foarte slabe, ireal de plictisitoare si seci, lipsite de umorul negru pe care l-am iubit la original, lipsite de contrastul dintre generatii ce ma fascina, lipsite de temele morale si de atasarea personala, lipsite pana si de muzica superba pe care am avut-o prima oara. Nesperat de departe de calitatea seriei originale, AtA dezamageste si deprima.
– The Shield (S1, 2) – The story of in inner-city Los Angeles police precinct where some of the cops aren’t above breaking the rules or working against their associates to both keep the streets safe and their self-interests intact. Na, nu suna promitator, dar in distributie erau trecuti CCH Pounder si Michael Chiklis asa ca am sarit la ocazie. Mare, mare greseala. O serie politista absolut ridicola – povesti stupide ce alterneaza intre tampit si absurd, personaje unidimensionale ce alterneaza doar intre starea de imbecil si imbecil v2.0, pseudo-drama stupida, mister si umor ce lipsesc cu desavarsire. Si totusi acum se filmeaza sezonul 6, in timp ce My So-Called Life a fost oprit dupa un sezon, Dead Like Me si Rome dupa doua, Deadwood si Veronica Mars dupa trei. Voi, aia naivi ce credeti in concepte fictive precum dragoste sau justitie, acum ar trebui sa va lasati capul de rusine.
– Supernatural (S1, 2, 3) - After the mysterious disappearance of their father, two brothers seek out and combat paranormal and supernatural events to figure the meaning linking their mother’s death whom was killed years earlier by a malevolent poltergeist. O combinatie intre Buffy si Blade, dar fara actiunea distractiva din Blade, fara umorul genial al lui Joss Whedon sau distributia inspirata din serialul lui, fara mitologii superbe sau distractive povesti monster-of-the-week ca-n X Files sau Millennium, fara nimic ce ar putea sa-l ajute. Doar un extrem amalgam de clisee (la fiecare episod realizam in maxim primele trei minute povestile din ce filme horror imprumuta). Toate cele de mai sus reciclate intr-o versiune pentru adolescenti ce nu doar ca nu au citit, dar nici n-au auzit niciodata de Rod Serling, daramite de H.G. Wells sau alti monstrii sacrii. Asa ca lipsit de originalitate, distributie, personaje, drama, umor si suspans, ce-avem? O bataie de joc in care fiecare episod abunda cu tipe absolut superbe. Asta daca e sa-l luam in serios, ca daca nu, il vedem ca o alaturare pentru All My Children, Days of Our Lives si General Hospital, doar cu un twist supranatural.
– ER (S10, 11, 12, 13, 14) – The work and lives of a group of emergency room doctors in Chicago. Cum naiba sa explic relatia mea cu ER? Ei bine, l-am evitat cat timp a fost pe la noi la TV din cauza lui Clooney. Si l-am evitat in continuare pana acum vreo doi ani cand, dupa ce-am citit multe recenzii pozitive, mi-am luat inima in dinti si-am zis la naiba cu asta! vreau sa-l vad, ma risc!. Evident, m-am indragostit de el, in ciuda faptului ca era si Clooney in distributie. Am vazut primele trei sezoane, le-am iubit (in special personajele principale – Mark Greene, John Carter si Susan Lewis) asa ca am asteptat sa mai treaca ceva vreme pana sa trec mai departe. Doua saptamani mai tarziu am vazut S4 si, inevitabil, am fost, ca toti ceilalti, dezamagit. Cu tragere de inima, m-am pus la vazut si sezoanele 5 si 6. Sezoanele care au schimbat irevocabil soarta serialului. Astea au fost sezoanele in care imbecilul de John Wells a renuntat la personaje in favoarea cascadoriilor imbecile. Adica odata cu injunghierea lui Lucy si Carter, plecarea lui Doug si Carol, si astfel venirea lui Luka, Abby si a noului val de doctori. Am renuntat, evident, nu mai puteam suporta. Credeam ca plecasem definitiv, fara remuscari, dar cateva luni mai tarziu am realizat ca nu puteam parasi spitalul fara sa vad tristul final al remarcabilului meu tovaras de pahar, Mark Greene. Asa ca am revenit si-am vazut sezoanele 7, 8 (la sfarsitul careia moare Mark, un final ce a fost demn de viata traita, melodia fiind cu adevarat superba) si 9. Intre timp am mai suportat, cu greu insa, imbecilitatile lui Wells (best of-ul aparand asa: numeroase impuscaturi si explozii in spital, doctori batuti si asistente rapite, elicoptere prabusite peste doctori, camioane aruncate in aer, avioane prabusite in oras, cladiri ce sufera implozii si multe, multe altele). Dupa ce-am vazut si asta, chiar credeam ca terminasem. Adica definitiv, fara cale de intoarcere. Asta se intampla prin octombrie-noiembrie 2006. A trecut ceva vreme de atunci. Acum doua saptamani m-a apucat nostalgia, mi-era dor de spital si de cei de acolo, chiar daca nu mai era mai nimeni din primele sezoane. Acum am vazut S10, 11, 12, 13 si tot ce-a aparut din 14, fiind la zi. Au fost cateva episoade speciale foarte memorabile (cele cu Ray Liotta, Cynthia Nixon, James Woods), dar in rest doar idiotenia tipica Wells.
Me: nu, serios acum
Me: dupa s6 astia au renuntat la personaje
Me: au trecut la unitati de carton in care sa arunce cu probleme
G: complet de acord
Me: la fiecare 6 episoade moare, e injunghiat, rapit sau batut cineva
G: cine vede er dupa s6 si ar fi vrut sa devina er doc se rasgandeste
G: i miss s1-4 ross and mark
Me: i hear ya, buddy
Me: good times
G: hear hear
