Monthly Archives: June 2008

D3

Si, dupa sapte ani de asteptare, am primit vestea pe care mi-o doream nespus: Diablo® III Unveiled!

“Twenty years have passed since the cataclysmic events of Diablo® II. Mephisto, Diablo, and Baal have been defeated, but the Worldstone, which once shielded the world of Sanctuary from the forces of both the High Heavens and the Burning Hells, has been destroyed, and evil once again stirs in Tristram…”

Screenshoturi, trailere si gameplay videos, toate disponibile (chiar si un blog de la Deckard Cain) pe noul site. O plenitudine de noi enviromente, personaje si skilluri, un engine 3D absolut superb (cel din Titan Quest pe steroizi), un gameplay imbunatatit si mult mai multe questuri. Absolut mirific, exact ceea ce visam si chiar mai mult. Totusi, vazand ca Starcraft II a fost anuntat acum un an si ceva, presupun ca vom vedea jocul abia prin 2009 tarziu sau chiar 2010, dar tot e ceva, avem ceva care sa mentina speranta in viata!

Posted in posted Tagged

Playing The Game

O leapsa de la Roxa – in ce film mi-ar placea sa traiesc. Adica in acelasi univers, in acelasi grup de ‘prieteni’, nu sa iau locul personajului principal. Greu, greu, greu. Hai s-o taiem in doua: cinci premii pentru TV, cinci pentru filme, iar cum TV-ul are personaje si cadre mai bine definite, incep cu el.

5. Veronica Mars – reusirea integrarii cu succes a vietii noir intr-un serial de adolescenti este, sa recunoastem, o realizare extraordinara. Dialogurile superbe, umorul negru, twisturile fenomenale, povestile excelente, distributia bine aleasa, totul a fost perfect. Ah, de-as fi Logan Echolls… iarasi.

4. Aici e un dublu entry – sitcomurile mele preferate – Frasier si Scrubs – personaje eclectice din abundenta si nelipsitul umor de calitate. Ce n-as da sa vad o cearta intre Frasier si Perry Cox…

3. Gilmore Girls (S1-3) – na, o alegere mai putin glorioasa, dar inca buna. Un serial extraordinar (in primele trei sezoane), cu dialoguri, deseori, exceptionale de la Amy Sherman si personaje mirobolante, extrem de bine definite si teribil de adorabile. Mi-e cam greu sa recunosc, dar chiar n-as vrea sa plec vreodata din Stars Hollow.

2. Northern Exposure – definitia umorului offbeat care timp de cinci sezoane m-a amuzat la culme cu ilustrarea ‘culture clash’. Locatia misto si personajele grozave fac din Cicely, Alaska unul din cele mai interesante si provocatoare locuri in care poti locui.

1. Indubitabil si inevitabil – The West Wing (S1-4) – basmul serialul meu preferat in materie de personaje, actiune si dialoguri. Produsul meu favorit de la Sorkinpe care nu ma pot opri din a-l elogia. Asa, deci eu chiar mi-as da piciorul drept (pe care, na, l-am luxat ieri la fotbal la picnicul de la Cheile Dobrogei si nu mai pot sa-l misc defel, asa ca n-ar fi mare bai) ca sa fac parte din echipa mirifica a utopiei Bartlet.

Mentiuni speciale: Weeds, Dead Like Me, Sports Night, Eerie, Indiana.

Asa, acum trecem la filme, unde stilul predomina deasupra substantei. Filmele-mi preferate sunt: Blade Runner, Fight Club, Reservoir Dogs, The Godfather, Double Indemnity, Casablanca, His Girl Friday, The Good, The Bad & The Ugly, Braveheart si Edward Scissorhands, dar n-as vrea sa traiesc in niciunul din aceste universe (nu ca n-ar fi incantator, doar ca toate universurile din aceste filme se destrama la sfarsit).

5. Army of Darkness (Evil Dead III) – pe langa faptul ca e una din cele mai bune comedii/filme de actiune/splatter horror, e si filmul cu ajutorul caruia mi-am facut primii mei prieteni adevarati. Sam, te rog, nu fa niciun remake! Trilogia asta e perfecta asa cum este!

4. Lat sau san taam (Hard-Boiled) – visul umed al oricarui pasionat de actiune. John Woo la ultima sa reusita, cel mai extravagant film de actiune facut vreodata, un exemplu minunat din genul ‘hero bloodshed’. Yun-Fat Chow dovedeste o data pentru totdeauna (A Better Tomorrow, The Killer) ca este starul definitiv al filmelor de actiune de calitate.

3. C’era una volta il West (Once Upon a Time in the West) – desi sunt un imens fan Clint (inimioare Trilogia Dolarilor, The Outlaw Josey Wales, Unforgiven, Pale Rider, High Plains Drifter, Hang ‘em High, Joe Kidd), favoritul meu western revizionist este aceasta capodopera epica. Sergio Leone regizand un scenariu scris de el, Dario Argento si Bernardo Bertolucci, pe muzica bantuitoare a lui Morricone, in care Henry Fonda, Charles Bronson, Jason Robards si Claudia Cardinale fac rolurile vietii lor. Povestea aceasta a razbunarii pustiului cu armonica este favorita mea, chiar peste Kill Bill, Man On Fire, The Crow, Straw Dogs, Payback samd.

2. Big Fish – lumea feerica a lui Burton – un basm fermecator, o lume incitanta si misterioasa… acasa.

1. Dark City - un SF noir sau, mai bine zis, propriul meu Mecca.

Mentiuni speciale: Sin City, L.A. Confidential, The Outsiders, The Philadelphia Story.

Leapsa merge mai departe la Meekuu.

Posted in posted Tagged , , , , , , , , , ,

(supposedly) New and Improved

FringeA television drama centered around a female FBI agent who is forced to work with an institutionalized scientist in order to rationalize a brewing storm of unexplained phenomena. Noul proiect al lui J.J. Abrams si Alex Kurtzman, care deja au pe cv-uri produse precum AliasThe Island, MI: III,Transformers si noul Star Trek. Descris peste tot ca fiind noul X-Files (scrisoarea mea de dragoste), pe cand el de fapt nu este nicidecum asa. In lipsa de altceva am aruncat si eu ochii pe pilotul acestei serii ce va debuta in septembrie. Pentru inceput mentionez titlurile foarte haioase din el – facute 3D ca-n primul Spidey, camera jucandu-se cu diverse miscari in jurul ‘blocurilor’ de text. Distributia este foarte buna, actorii find alesi numai unul si unul (… cu exceptia lui Joshua Jackson), dar nu este vizibila nicio omogenitate, este un mare kitsch de actori buni care nu acel ‘spark’ intre ei: Anna Torv, John Noble, Lance Reddick, Charlotte Rampling. Premiza e decenta, nimic revolutionar, are un pacing bun, editarea e excelenta, iar muzica la fel de sinistra ca-n Lost.  Din pacate, povestea si personajele sufera cumplit. Abrams trebuia sa-l numeasca Alias II deoarece asta pare sa fie rezultatul – rolul personajelor principale (care sunt de carton) e de a opri experimente stiintifice ce se dovedesc a fi devastatoare pentru societate, spre deosebire de X-Files unde se investiga existenta lor. Dupa pilot, Fringe pare sa fie un esec, o clona ieftina a lui Alias cu actori si personaje mult mai putin captivante.

True BloodThe series follows Sookie Stackhouse, a barmaid living in Louisianna who can read people’s minds, and how her life is turned upside down when the Vampire Bill walks into her place of employment two years after vampires ‘came out of the coffin’ on national television. Noul proiect al lui Alan Ball (American Beauty, Six Feet Under) care va debuta in septembrie. Daca premiza asta ridicola imbecila idioata cretina nu v-a tinut deoparte, atunci pilotul o va face. Sa-ti fie rusine, Alan…

Se pare ca Dollhouse e singura speranta ramasa pentru TV anul viitor. Dar, fiind aceeasi echipa mirobolanta din Angel (Joss Whedon, Eliza Dushku si Amy Acker), nici nu ma indoiesc ca va fi grozav!

Posted in posted Tagged

Dailies #10

Unde ramasesem? Ah, da, sesiunea, ocazia cu care am devorat filme/seriale intr-un ritm chiar mai vivace decat de obicei. De data asta am ‘savurat’ placerile vinovate… care de fapt nu produceau nicio placere – dupa ce-am promis sa renunt la Alias, am vazut mirobolantul Angel asadar si pe adorabila Amy Acker. Dupa moartea tragica lui Fred si venirea pe acel plan terestru a Illyriei, ramasesem, evident, cu o mica pasiune pentru Amy asa ca am urmat-o in sezonul cinci din Alias unde era un ‘Big Bad’. Asadar, pana la urma, am vazut si sezonul cinci al seriei, am dus seria la finalul ei bine-venit. Cu adevarat bine venit. Pe cat de bune au fost primele doua sezoane si pe cat de proaste au fost urmatoarele doua, sezonul final a fost extrem de bland – fara sare, piper, pic de actiune, drama sau suspans. Niciun twist nu mai producea efectul scontat, nimic nu mai parea ‘nou’, totul deja fusese elaborat in primele sezoane. O mare dezamagire, iar scenele lui Amy au fost rare ca sa salveze ceva. Good riddance.

Apoi, continuand in modul meu tipic masochist, am vazut sezoanele 6 si 7 (ultimele doua) din Buffy. Atat de mare mi-era ambitia de-a evita invatarea pentru examene. Prima mea recenzie la el fusese concisa si corecta – prost, prost, prost. Actori lipsiti de talent, personaje oribile, actiune, de cele mai multe ori, cretina, plotting lamentabil si povesti stupide. Un dezastru… pe care continuam sa-l vad ca sunt dependent de suferinta. In sezoanele 6 si 7 povestile devin din ce in ce mai imbecile (iar ‘Big Bad’-ul din aceste sezoane e pur si simplu deplorabil, si-a batut Joss joc de serial…mai mult chiar decat de obicei), personajele din ce in ce mai unidimensionale (right, stiu, unidimensional exista numai in teorii ale fizicii si in realitate vorbim de bidimensional, dar asa suna mai bine) si mai, hai sa recunoastem, stupide. O pierdere imensa de timp intreaga serie, un crap-fest la fel de penibil ca si After Dark Horror Fest-ul la care m-am supus zilele trecute). Corect, era ceva ce insa ma tinea distrat, oricat de minor ar fi: in sezoanele 1-3 erau Angel si Cordelia Chase, iar (dupa ce astia doi au plecat in propriul lor spinoff) in sezoanele 4-7 Spike (care a plecat si el in spinoff dupa sezonul 7, cel final al seriei). Aceste trei personaje imi provocau intr-un episod mai mult amuzant decat toate celelalte personaje intr-un intreg sezon. Good riddance.

Apoi au aparut, intr-un final, si dvdurile de la sezonul 1 din Burn Notice si Mad Men, plus sezonul 6 (ultimul al seriei) din The Dead Zone, sezoanele 3-5 din Twilight Zone-ul original (acum abia astept luna octombrie cand apare, in sfarsit, si Night Gallery pe dvd) si sezoanele 3-6 din Northern Exposure (acestea inca se afla la Alex). Numai NE n-am apucat sa (re)vad in rest am savurat deja toate bunatatile mentionate. Deocamdata nu mai am in ce sa-mi infig dintii asa ca o sa continui cu retrospectiva horror dupa care va urma o perioada cu (always awesome) Alain Delon si Catherine Deneuve, in speranta ca voi pleca cu programul Erasmus in septembrie 2009.

Posted in posted Tagged , , , , ,

Life or sumthing like it

… si a trecut o luna de la ultimul post pseudo-serios. Ei bine, am terminat cu sesiunea. De o saptamana chiar. Dupa realizarea c-am invatat ceva mai bine de 800 de pagini in ultima luna si urmeaza sase luni de distractie, am crezut c-o sa fie ca la sfarsitul din Breakfast Club – eu mergand voios alaturi de doua-trei persoane care nu ma urasc spre Phoenix in timp ce Little Green Bag a lui George Baker era pe fundal, dar n-a fost asa, ci cum a zis T. S. Eliot acum 83 de ani: Not with a bang but a whimper. Nicio exuberanta notabila, nicio exaltare sufleteasca. O slaba euforie in timp ce terminam un six pack in timp ce continuam maratonul horror si-atat. Asadar, sesiunea, sesiunea neinduratoare – au fost examene usurele (engleza, sociologie, institutii de drept public), examene medii (institutii politice, civil, administrativ) si examene groaznice (istoria dreptului romanesc, logica juridica). La cele doua din urma s-a picat in proportii ridicole (>60% din toti), iar cei care chiar au trecut au luat note lamentabile (am prins nota sase la ambele… si s-a dovedit a fi una din cele mai mari note date). Vorba din scuttlebutt e ca restantele/maririle de note din toamna vor fi si mai dureroase… daca nu se aplica un mic ajutor profesorului.

Just when I thought I was out they pull me back in. Asadar nu se terminase. Vroiam doua saptamani sa pot termina in liniste maratonul horror, dar nici atat nu mi-au putut da. Asadar ne-au chemat luni la amfiteatru, subiectul intalnirii nefiind cunoscut. Ei bine, aparent sunt obligati sa facem si practica. Nu ca ne-ar fi spus cineva vreodata de asta sau ar fi aparut pe vreun calendar/program/orar/la o discutie cu profii. Doua saptamani de practica juridica la Judecatoria Constanta incepand cu data de 30 iunie, fie la Arhive, fie la tribunal. Eu personal sper sa ma introduca la arhive, nu doar pentru ca sunt un mizantrop shikker, dar si pentru ca asasinarea lui JFK imi da batai de cap de ceva vreme, asa as avea ocazia sa vad ce-i ce. Macar a iesit si ceva bun din acea zi de luni – m-am coordonat cu Mishu (bff, ax wielding maniac, all around good guy) si-am avut parte de mult asteptatul horrorfest (care din pacate a fost redus la doar doua filme din motive logistice, elaborarea mai tarziu). Dura prea mult sa ajunga el la mine, asa ca, fiind deja in oras, am ajuns eu la el si, intre beri, chipsuri, popcorn si prajituri, am oferit color commentary la Texas Chain Saw Massacre (originalul, evident, nu sequel-urile si remake-urile cretine, dar totusi distractive) si Suspiria (am parcus din retrospectiva mea faza vamps, wolves, freaks, cadrul italian (Bava Sr/Jr, Fulci, Argento) si cadrul gore (iar torture-pr0n interzis din colectia mea, desi am avut neinspirata idee de-a viziona filme din filmografiile Edmonds si Franco), momentan fiind in faza slasher (Dead Teenager Movies) de aproape doua saptamani, faza care e foarte vasta, desi extrem de limitata in idei) – vroiam sa-l initiez un pic si pe el deoarece e un pic retardat cinematografic.

…si dupa astea – aflarea de practica, doua comedii romantice si trei beri, m-am dus la interviul pentru slujba. Am ajuns la o intelegere si, de pe 10 iulie, se pare ca incep munca la un magazin de haine ce se va deschide atunci in Mamaia Nord (zona satului de vacanta).

I dig your little laugh and I’m lovin’ your quick wit
I even love it when you’re fakin’ it

Posted in posted Tagged , , ,

Eastern Cinema — First Part

– subtext? the guide to the mind of Quentin Tarantino –

bruce_lee.jpg

O retrospectiva asiatica, incepand cu genreul wushu, continuand cu genreul wuxia si sfarsind cu ‘trilogia razbunarii’ a lui Chan-wook Park (lasand retrospectiva John Woo pentru alte data). Pe scurt… voi vorbi despre The Chinese Connection (Fist of Fury) (1972), Way of The Dragon (1972), Enter the Dragon (1973), Five Shaolin Masters (1974), Crazy Shaolin Disciples (1985), Executioners from Shaolin (1977) si Five Deadly Venoms (1978), culminand cu Kung Fu Hustle (2004) in prima categorie, Crouching Tiger, Hidden Dragon (2000), Musa (2001), Hero (2002), House of Flying Daggers (2004) si Curse of the Golden Flower (2006) in a doua categorie, si, evident, Sympathy for Mr. Vengeance (2002), Oldboy (2003) si Sympathy for Lady Vengeance (2005) in ultima categorie. Sa-ncepem.

(more…)

Posted in posted Tagged ,

Geek Humor #1

Demential easter egg. Sabie rara? Scut de colectie? Ceva mult mai bun de-atat – geniala si adorabila scrisoare periodica trimisa de un minion al raului mamei sale! Titan Quest Immortal Throne coders ftw!

LE: heroboy tocmai ajuns in Egipt.

Posted in posted Tagged ,