Dr Who (seria noua, S1-4) – distractiv, vazubil, cu mentiunile ca, de prea multe ori, e over-the-top, chiar pana la punctul ridicolului, drama e inconsistenta, sci-fi-ul cam sec, iar prima asistenta si primul doctor au fost cam stresanti. Episoadele lui Moffat (The Doctor Dances, The Girl in the Fireplace, Blink) insa au fost mirobolante si abia astept noul sezon (2010) in care el va fi noul show-runner, preluand comanda de la Russell T. Davies.
Oz (S1-6) – prima oara cand l-am vazut cap-coada si, astfel, am terminat, intr-un final, toata serialele excelente de la HBO. Brutal, difficult, uncompromising, unpleasant, unsettling and utterly brilliant.
Roswell (S1-3) – multa (pseudo)drama adolescentina si sci-fi aproape inexistent, o atmosfera mai touchy feely feminina decat in Gilmore Girls, povesti mediocre si actori cvasi-decenti (desi are guest-stars excelenti: Richard Schiff, Julie Benz, Diane Farr, Devon Gummersall) au determinat o vizionare greoaie, inca ma chinui acum cu o duzina de episoade si termin seria. Nerecomandat.
Roseanne (S1-9) – bun, amuzant, dar nu intr-atat de mult pe cat imi aminteam din copilarie. Are momentele lui, dar deseori da si cu bata-n balta, iar primele trei sezoane sunt al naibii de ‘preachy’, iar ca oricare alt sitcom de durata, se autodistruge in ultimele doua sezoane… culminand cu tristul monolog. John Goodman, Laurie Metcalf, Sara Gilbert si Johnny Galecki sunt absolut dementiali. RIP Glenn Quinn.
Will & Grace (S5-8) – mult mai amuzant in prezenta alcoolului. Sezoanele din urma mi s-au parut chiar mai amuzante decat primele, chiar daca deseori, asa cum era de asteptat, era obositoare unele running gags (iar faptul ca a devenit din ce in ce over-the-top a ajutat). Sean Hayes si Megan Mullally insa l-au tinut bine pe picioare. Leo si Vince devenisera stresanti la sfarsit, iar series-finale-ul a fost extrem de fortat, dar, per total, a fost o sedere placuta.
Cybill (S1-4) – il prinsesem in difuzarea originala la noi si mi-a placut asa ca am sarit pe ocazia revederii. Shepherd, Baranski, Witt, Krause si Rosenberg formeaza o distributie de invidiat, iar scenariile sunt extrem de haioase, au rezistat cu brio timpului (la un sitcom, 15 ani chiar reprezinta ceva), cel putin in primele trei sezoane. In al patrulea accentul cade pe Cybill, nu restul personajelor, si din cauza cretinelor sale influente pseudo-feministe, serialul devine extrem de enervant, nici n-am rezistat la ultimele 11 episoade ale seriei. Am trecut si Moonlighting pe to-get-list. Mi-a placut prima oara, cat de prost poate sa mi se para acum?
Din cauza muncii, to-watch-list-ul s-a dublat: The Simpsons (S1-10), Monty Python’s Flying Circus (S1-4), Yes Minister (S1-3), The Outer Limits (1963, S1-2), The Outer Limits (1995, S1), Sliders (S1-2). Iar, ca un bonus, am reusit sa strang cateva bunatati pentru ziua mea: The Great War, World At War, History of WW2, Complete History of WW2, pentru insumarea unui total de 88 de ore de distractie. Personal aside:
Me: btw, cybill s1-4 intra perfect pe 6 dvduri
Me: asta e prima oara cand vad episoade de sitcom (22min) la 350mb
Me: will and grace 175mb, roseanne 233mb, cybill 350mb
Me: talk about needy women
GD: ha ha. nice one