Candva, nu cu foarte multi ani in urma, Cotidianul se presupunea ca e un ziar serios. Se presupunea. Asta s-a pierdut insa, iar dupa ce mi-a trimis cineva un link acum aproape un si m-a deranjat groaznic lipsa de interes pentru fact-checking.
Acum, putin Tarantino.
DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, subst., adj. 1. S.n. Animal patruped (domestic). 2. S.m. şi f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligenţă sau de bun-simţ.
Plictisit nespus, ajung pe prima pagina la Cotidianul si gasesc un articol de Traian Ungureanu, articol care nu doar ma deranjeaza, dar ma dezgusta, imi provoaca sila fizic.
Ce trebuie spus trebuie spus: victoria lui Barack Obama e un moment istoric periculos, un semn de derută şi declin intern american. Statele Unite vor fi conduse de un preşedinte politic imaterial, de o imagine transformată în mit şi administrată prin aparatul mediatic.
Nu, victoria e lui Barack Obama e un moment istoric glorios deoarece dovedeste ca sclavia, care a incetat acum aproape 143 de ani, si faptul ca afro-americanii abia acum 44 de ani au obtinut dreptul de vot, asadar, rasismul, nu mai reprezinta probleme curente majore.
Nu, nu e semn de deruta, e un semn ca 63,042,806 oameni s-au saturat de mizeriile produse de Partidul Republican.
Declin intern? preşedinte politic imaterial, de o imagine transformată în mit? Va referiti la oligofrenul care este acum la putere, nu? Va referiti la Irak, Alberto Gonzales, Katrina, Abu Ghraib si Halliburton, la ascultarea in mod ilegal telefoanelor tuturor americanilor, la politicizarea angajarilor in Departamentul de Justitie, la reduceri de impozit pentru companii cu profituri de nivelul miliardelor si pentru cei mai bogati americani, la refuzarea propunerilor pentru Medicare, Medicaid, energii alternative, stem cell research, la negarea existentei incalzirii globale si a multor altor mizerii, nu? La faptul ca America a devenit o rusine pentru cetatenii ei, nu?
Chiar înainte de triumful lui Obama, primul rezultat concret al alegerilor din Statele Unite a fost prăbuşirea completă a presei ca instituţie publică şi democratică. Aliniată militant la campania de reeducare pro-Obama, majoritatea presei americane şi-a recunoscut fără rezerve noul statut: cameră de rezonanţă ideologică a grupului stângist care fixează opinia publică şi controlează mediile educaţionale. Din clipa în care Barack Obama şi-a anunţat candidatura nu a existat ştire sau comentariu care să nu trimită la culoarea candidatului, înainte să trimită la culoarea politică. Barack Obama a fost totemizat şi plasat într-o postură intangibilă: candidatul care poate întrupa primul preşedinte american de culoare.
Asta doar pentru va uitati la Fox Noise, un canal pentru imbecilii care tin exclusiv la Biblie, arme si averea personala cu cat mai putin impozit pe ea.
Problema e cu totul alta şi apasă deja asupra sistemului mediatic şi electoral american. Problema e următoarea: victoria lui Barack Obama pune capăt, după 216 ani de alegeri prezidenţiale, instinctului pur politic american. Victoria lui Obama e victoria conformismului mascat în superioritate morală. Trist şi paradoxal, Statele Unite nu se află în faţa unei schimbări, ci se pregătesc să repete superstiţia socialismului democratic, a economiei de piaţă sociale şi cea a internaţionalismului de seminar perpetuu care au făcut din Uniunea Europeană un dirijor de subvenţii şi un actor global fără credibilitate.
Nu, victoria lui Obama e victoria celor care l-au votat. Celor care vad pe propria piele ca Partidul Republican, care a fost majoritar in Senat si House of Representatives in sase din ultimii opt ani si si-a introdus candidatul pentru opt ani la Casa Alba, au adus tara draga la un colaps economic cum nu s-a mai vazut din 1932, cand tot Partidul Republican a facut asta si tot un Democrat a rezolvat treaba (FDR, cel mai mirobolant presedinte al SU).
Ea poate conta pe coordonarea unui preşedinte ostatic al propriei aure, pe un Senat şi pe o Cameră a Reprezentanţilor dominate de promotori ai agendei de intoleranţă stângistă. În patru ani de administraţie omogenă, obamismul poate face din intervenţionismul federal şi din şantaj un instrument devastator. Densitatea democratică a Statelor Unite e însă un adversar istoric inalterabil şi ireversibil. Asaltul obamist va produce avarii, fără să poată dirija etosul american într-o direcţie străină de cultul legii şi de primatul dreptului individual. Însă aceşti patru ani de încercări vor fi o enormă şi costisitoare rătăcire.
Cu scuza de rigoare ca ma repet, Partidul Republican, care a fost majoritar in Senat si House of Representatives in sase din ultimii opt ani si si-a introdus candidatul pentru opt ani la Casa Alba, au adus tara draga la un colaps economic cum nu s-a mai vazut din 1932, cand tot Partidul Republican a facut asta si tot un Democrat a rezolvat treaba (FDR, cel mai mirobolant presedinte al SU).
Intoleranţă stângistă? Ei, bine, pentru asta nu mai e scuza. Partidul Republican e cel care uraste intelectualitatea, minoritatile, homosexualii, bisexualii, persoanele care cred ca sarcina e o alegere si nu o obligatie, si ORICE persoana nu are aceeasi credinta ca ei sau doar nu urmeaza, precum ei, litera stricta a Bibliei. Partidul Republican e cel iubitor de razboaie, iubitor de arme, iubitor de religie. Partidul Republican e cel in care sunt o marte parte din alegatori cred ca razboiul cu Irak e “o misiune divina de la Dumnezeu”. Fa o verificare la asta daca nu stiai. Doi reverenzi care l-au sprijinit ani de zile pe McCain, si un reverend care o sprijina pe Palin, cat si Palin insasi, au spus asta. Iar daca ai fost vreodata atent la stiri, ai fi vazut pancarte cu asta peste tot.
Noul preşedinte al Statelor Unite e limitat tocmai de noutatea sa impecabilă. Barack Obama e un politician de discurs video. Politica externă şi problemele fabuloase ale unei lumi care caută un centru valoric pentru vremurile postmoderne se deosebesc radical de teoria generală şi verbală a binelui universal. Lumea priveşte spre America în căutarea unei soluţii şi, între timp, răspândeşte un miros grozav de petrol, Semtex şi idei subversive.
Se deosebesc radical de teoria generală şi verbală a binelui universal? A castigat zeci de dezbateri in aceasta campanie electorala, atat cu membrii propriului sau partid, in lupta pentru nominalizare, cat si cele trei cu McCain, in lupta decisiva. A fost sprijinit de zeci de premianti Nobel, generali, politicieni, economisti si, dupa analize independente asupra propunerilor sale pentru sistemele medicale, educationale si economice, si doua treimi din toata ziarele americane. De asemenea si Generalul Petraeus, care a comandat operatiunea din Irak, a recunoscut ca propunerile lui Obama pentru Irak si Afganistan sunt mai bune decat cele ale lui McCain.
Concluzia mea, domnule Ungureanu? Sunteti un dobitoc. Sunteti un om care este lipsit de inteligenţă sau de bun-simţ care NU merita sub nicio forma titulatura de jurnalist. Sunteti un dobitoc pentru ca habar nu aveti despre ce vorbiti si totusi va semnati numele pe articol. Sunteti un dobitoc pentru ca lipsa d-voastra de interes pentru profesia aleasa ne face tara de rusine in ochii lumii. Din cauza persoanelor ca d-voastra mi-e rusine sa recunosc ca sunt roman atunci cand sunt plecat din tara.
Aplauze.