I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who need reasons when you’ve got heroin?
Date modificate la examene, telefoane care suna fara sa raspunda nimeni, cursuri lipsa, in continuare nimic invatat pentru sesiune. Si v-am adus la zi. Ziua de ieri, da. Ziua de azi a fost si ea minunata. Dupa planul meu, la 12:00 trebuia sa termin cu banca, la 12:30 cu agentia, la 13:00 cu I. si cafeaua, la 13:30 cu treburile de la facultate (platit taxa (o alta minunata ocazie, gratie profesorilor iubitori), stampilat carnet pe anul curent, verificat datele examenelor, aflat datele la examenele celor din primul an la doua materii, pentru restante, gratie profesorilor iubitori), asadar la 14:00 ma puteam vedea cu Radiance (yes, she is) pentru cateva ore adorabile. Si cum se face ca la 16:10 eu nu terminasem cu primele trei?
Microbuzul intarzie. Mult. De asteptat, planuisem pentru asta. Ajung la banca si merg spre casierie, in timp ce sun pe cineva sa aflu cum e euro-ul si-n restul orasului. Tinere, tinere, stai, opreste-te! Casieria s-a mutat! Intoarce-te si la dreapta! Bun. O iau eu in step sprinten catre case, aflu care e cea pentru nevoile mele si ma asez la coada. Trec 10 minute, vine randul meu. Nu fi ridicol, tinere, ce cauti aici? Du-te la etaj sa iei chitanta, apoi vii la mine. Bun. O iau in step mai domol pe scari, ajung la destinatie si vad ca toate cele patru ghisee au cozi. De invidiat. Ma asez la una, astept sa-mi vina randul si, poc, imi prezint doleanta. Da, desigur, stati sa verific. Mhm, ceva nu e bine, nu figureaza in baza de date, stati sa intreb o colega. Pleaca si peste cinci minute imi face semn o colega de-a ei. Primeste un telefon pana ajung eu la ghiseu asa ca mai astept cateva minute. Mhm, nu e bine, nu e codul corect. Sun, verific, asta e. Nu, deci nu e asta, dar sa aveti o zi buna. Argh.
12:20 si agentia de negasit pe nicaieri. Iau intreg bulevardul [pe care zice pagina de contact ca se afla] la smotocit. Nu, nici cand intreb in fiecare magazin nenorocit daca stiu de ea, iar multi nici nu stiau adresa lor. 12:40 inca in cautare, luat bulevarde paralele la smotocit. Sun, verific, aici, unde stau, ar trebui sa fie, dar nu e. 13:00 ajung la noul sediu al firmei de la ultimului job, niciun sef pe acolo, doar Dan si Cristina, dar n-aveam timp de beri, doar de intrebari, asa ca doar schimbasem cateva vorbe si numere de telefon. 13:20 gasesc agentia, in sfarsit. Pitita la mama naibii, in aceeasi incapere cu un magazin foto, pe o alta strada decat mi se spusese. Cu tarifele noastre incluse, totul ajunge la 245€, 1033 in lei (eu si mummy dearest, cadou de la Bigbro, ea insa doar pana pe 14). Aveam doar 1002 la mine, taxa si toti ceilalti bani, ca nu reusisem nimic la banca. Moment in care suna Radiance (yes, she is) sa-mi spuna ca trebuie sa anuleze rendez-vous-ul nostru… din nou, din nou, din nou. Nu-i nimic, doar nu e ca si cum asteptam intalnirea de luni intregi sau as fi carat cadoul [de ziua ei] in rucsac intreaga zi nenorocita…oops. Sun, gasesc pe cineva, in 10min deja ma intorsesem cu banii si-am cumparat cele dorite. 14:00 ma indrept spre alta banca. 14:15 imi vine sa ma dau cu capul de peretii bancii. Nu intelegeti? Codul asta are zece caractere, cand d-voastra va trebuie noua, sau opt pentru X sau unsprezece pentru Y. Stau, verific, ma enervez, sun, se enerveaza, pana la urma nu iese nimic.
15:00 ma indrept spre universitate, pe jos, doar, ca nu mai aveam decat bani de drum pana acasa, si toate biletele ratc consumate. 15:15 suna, imi zice sa raman la banca ca se intoarce acasa sa verifice chitanta. Bun, hai inapoi. 15:40 ajung inapoi la banca. Astept, suna, reciteste, zice ca s-ar putea sa fie din alta parte si sa incerc. 15:42 intru in banca de vis-a-vis, dar nu au Y. 15:44 intru in cealalta banca de vis-a-vis, dar nu au Y. 15:46 intru in magazinul de dupa colt. 15:47 ies terifiat de acolo, jigodia joaca un tertip ca n-are euro, ci doar lei, dar vad la timp ca aici 1€ = 3.912 lei, fata de 4.13 in orice alt schimb valutar din judet. 15:51 intru la raiffasen, ii pasez buletinul, semnez, semnez, semnez, semnez, primesc banii. 15:55 ma indrept spre casa, la universitate e deja inchis secretariatul si casieria.
The score? Totally fucking worth it.
Exit light/Enter night/Take my hand/Off to never never land
there there sugar. you’ll see plenty of me. eventually. :)
Deci dupa lupte indelungate, vii la Paris :D Sa ma pun sa caut cafenele deci?
desigur, si bunatati ce-am ratat eu aici, aici sau aici :D