How can I be lost/ If I’ve got nowhere to go?
Examenul la drept administrativ initial a fost ales pentru data 28 ianuarie. S-a schimbat pe 27. S-a schimbat inapoi pe 28. Ajungem la sala de examen pe 28 si aflam ca profa nu vine, dam pe 29. Ajungem la sala de examen pe 29 si aflam ca profa nu vine, dam pe 1. Ajungem la sala de examen pe 1 si stam o ora asteptand-o pe profesoara. Ne gandim sa plecam si/sau sa-i dam foc la masina. Mai trec cateva minute si ajunge intr-un final.
La engleza am trecut cu nota zece si la alte cinci materii (inclusiv horificul drept penal) am luat nota opt, iar la ultimul examen dat (drept financiar) inca n-am aflat de note. Si mai ramasese unul. Examenul la drept international public, pe 8 februarie. S-a schimbat (in urma cu o saptamana) pe 9 (zi dupa terminarea sesiunii, cand (teoretic) suntem in vacanta, dar, na, atunci poate profesoara, si noi n-avem drept de veto). S-a schimbat inapoi pe 8, apoi inapoi pe 9. Deci ramasese 9 la ora 14:00. Asta fiind stiut ieri la pranz. Astazi ajung in oras, trec sa-mi ridic cardul european de sanatate si cardul isic de student, ajung si pe la I. pentru a mai schimba cateva vorbe si ma indrept spre universitate, ca un student model ce sunt. La avizier dau peste un coleg de grupa, venit sa-si stampileze carnetul, care-mi spune acele doua cuvinte magice pe care cu totii dorim sa le auzim: ai restanta!
Asadar un 10, cinci 8 si o restanta. Ca din toate persoanele carora le-am trimis cursurile pe care le-am transcris manual, toate persoanele carora le-am dat sa copieze la examene, toate persoanele carora le-am dat dvduri si toate persoanele carora le-am dat beri in Phoenix, absolut niciuna nu a avut simtirea, buna-vointa sau decenta sa sune, sa scrie o epistola, sa trimita un sms, sa trimita semnale de fum, sa ma anunte pur si simplu ca ora examenului s-a schimbat (din nou) in ultimele 24h, desi pe avizier inca era nenorocita data de 8 februarie. Asta dupa ce in aceasta sesiune cineva m-a invitat la el acasa pentru study-session numai ca sa poata sa ma dea afara odata ce-am ajuns.
Luck. Runs. Out.
[trilu-audio]http://www.trilulilu.ro/cristyflorin/1fc3ac39572aab[/trilu-audio]
Ah, dude, I`m sorry… Ghinionul tau (si nu numai) ma face sa ma mir inca o data de norocul meu chior. Da` macar esti un ghinionist ce-o sa mearga la Paris. :)
E nasol sa ai “prieteni” ca astia, stiu si eu cum e *hugs* Dar ca sa-ti treaca, o sa caut cea mai buna cafenea din Paris, ochei?