Destination Anywhere: Paris #01

…dupa care uploaderul de la blog a murit. Pentru restul de poze (123) click here.

Asadar prima zi in Paris. Trezire, dus, cafea, Colbert Report, mic dejun (banana, gauffre + finetti, imi mentin dieta din tara), ER, iesit pe usa. Ziua a inceput bine, ne-am dus la La Defense si ne-am plimbat vreo ora pe acolo, si, la insistentele obsesive ale mamei – poze!!! (=amintiri). Ne-am plimbat, am ras, am stat la o cafea, am stat destul langa o piscina cat ca eu sa cad in ea, stiti voi, chestiile tipice. Plus copacii aia bizari care-mi aminteau de rascoala initiala din Conquest of the Planet of the Apes. Boon, hai cu metroul catre ceva bun – Arcul de Triumf (9e adulti, 5.5e studenti), cu ale sale exasperante 284 de trepte (era un grup de turisti spanioli in fata noastra si se plangeau ceva crunt de numarul fara sfarsit de etaje, al naibii de amuzant). Sus, pe terasa, o priveste dementiala, chiar si atunci cand nu platesti ca sa folosesti telescopul (eu, evident, urmaream o roscata superba cum se plimba din magazin in magazin; asta si cercetatat cu lupa Sacre Coeur, turnul si altele).

Zabovit vreo doojde de minute sus in turn, dupa care am flanat pe Champs-Élysées o ora si ceva, pana la Micul Palat, unde am cotit spre Muzeul Armelor  (Hotelul Invalizilor), si, evident, gargantuanul loc de veci al lui Napoleon Bonaparte (8.5e adulti, 6.5e studenti). Am pierdut vreo doua ore hoinarind prin minunatul muzeu dedicat razboiului, cel mai mult, asa cum era de asteptat, in prima sa aripa – cea dedicata primelor doua razboaie mondiale. Metrou pana la Republique, ca sa luam cheia de la casa, dupa care pe jos pana acasa (Rue Crozatier, mai jos de Reuilly Diderot), ca sa mai vedem orasul, cu ocoliturile si deraiajele de rigoare – 6km, o ora de cutreierat. Ajuns acasa cu dureri crunte de picioare si vreo doua basici, dar aici era mancare, desert, keith olbermann, rachel m. si chris m., burn notice, bsg si dollhouse. Best first day ever!