Ziua 08, prima fara mummy dearest, wee, pot merge oriunde, si asta in ritmul meu. Plecare, singur, asa cum m-am invatat, asa cum ar trebui sa fie, si, extrem de probabil, asa cum o sa fie si-n restul vietii mele scurte, spre metrou pe la 9:12. Ajung rapid la Pere Lachaise si incep sa hoinaresc printre morminte. In prima ora, cat m-am plimbat fara scop, imi tot trec prin fata ochilor diverse flashuri – scene din Night of the Living Dead, Angel si Painkiller. Distractiv, dar fara niciun efect emotional, avand in vedere maratoanele de filme horror pe care le-am avut anul trecut. Urmatoarea ora o petrec cautandu-mi gasca, imprastiata prin tot cimitirul – Wilde, Proust, Balzac, Morrison, Piaf, Enescu, Delacroix, Modigliani, Melies si Ophuls.
Dupa ce-am terminat cu trupa de sub pamant, metrou pana la Pigalle, plimbat prin zona Moulin Rouge, vizitat interesantul Musée de la Vie Romantique, dupa care flanat pana la urmatorul obiectiv – Parcul Monceau, o superba gradina imensa, suprasaturata cu joggeri in orice moment al zilei. Chiar la iesirea din parc, spre deliciul meu, se afla si Musée Cernuschi, o colectie deosebita cu obiecte din orientul antic. Sa nu ratati expozitia temporara, chiar daca pentru ea exista tarif de intrare (3e la studenti). Deja ma dureau picioarele si era trecut de ora doua, asa ca m-am intors acasa pentru o mica pauza.
Trei episoade de Friends si cateva sandwichuri mai tarziu, o luam din loc catre Passy, cea mai apropiata statie de metro catre Maison de Balzac, o aditie la colectia mea de bucati pentru descifrarea autorului. Termin cu asta si apoi hoinaresc prin zona o ora, asteptand ora sase, ca sa pot intra gratuit la Musée du quai Branly, dar pe drum gasesc Musée de l’Homme, care se inchide pentru TREI ani la sfarsitul acestei luni, asa ca am profitat de ocazie (3e la studenti) si l-am vizitat. De departe cel mai fascinant lucru obiectiv cultural vazut azi, are cateva expozitii extrem de interesante si se prezinta si cateva documentare istorice in unele zile, eu, din fericire, am prins o ora despre concentration-camps in Olanda. Spre sfarsitul lui, pe la 17:30, deja imi cadeau ochii in gura, cascasem de vreo trei ori, asa ca m-am dat batut, am renuntat la ideea de-a vedea QB in seara asta, m-am intors acasa.
Acasa unde ma asteptau un dus fierbinte, mancare calda si-o bere rece, BSG si Dollhouse. IS THIS EDEN?! NO, REALLY, IS THIS HEAVEN?! …and, if so, why am I here? I’m a complete a-hole.