Monthly Archives: March 2009

Azi m-am vazut, in sfarsit, cu m…stai, ce adjectiv pot folosi s-o descriu stiind ca ea, si poate si Dani, vor citi? uhm, da, mai bine ma abtin de la adjective, comparatii si eufemisme, oricat de amuzante. Deci, da, m-am vazut azi cu Denisa si consortul ei, si ne-am distrat binisor. Ne-am plimbat pe directiile Chatelet – Republique – Bastille, de-a lungul canalului St-Martin si alte obiective, ne-am oprit la o cafea, am vorbit, mai greu, dar bine, despre tot felul de chestii, pana pe la 13:30, cand a cedat Denisa sub durerea cumplita a unei cizmulite, si a trebuit sa incheiem plimbarea.

Pauza scurta acasa pentru pranz, dupa care am luat-o pe jos prin zonele Diderot – Gare de Lyon – Bastille – Marais, mai mult de-a lungul Senei, pe podurile Arsenal, Sully si inca unul care acum imi scapa, plus vizitat casa lui Victor Hugo. Am mai hoinarit prin zona pana pe la 17.30, intrand in ocazionalele librarii, dupa care am luat metroul pana acasa, picioarele nu ma mai duceau…

Luni, o alta zi cvasi-moarta cultural. What to do, what to do, what to do. Metrou pana la Les Sablons, ratacesc pana aproape de Defense, dupa care intru in Bois de Boulogne, un alt superb parc parizian de aproape trei ori mai mare decat Central Park. Ma plimb prin parc, inconjor lacul feeric, hoinaresc prin padure si alte chestii gen, timp de aproape doua ore, dupa care ma indrept spre Chatelet, unde schimb un metrou catre St Michel, de la care ma chinui vreo 40min sa gasesc Le Champollion, un alt cinema de vis. Aici, pentru doar 6e, puteam sa vad unul din regizorii mei preferati in actiune – Alfred Hitchcock, si nu conta ca filmul in cauza nu era unul din topul meu 10 de la Hitch (Vertigo, Psycho, North by Northwest, The Lady Vanishes, Dial M For Murder, Notorious, Rear Window, Rebecca, Strangers on a Train, Shadow of a Doubt) – Spellbound, un mister pseudo-psihologic grozav, cu Ingrid Berman si Gregory Peck cu niste prestatii excelente, perfect de atipice. Btw, sala (~20 de persoane din totalul de 100 de locuri) a ras cu lacrimi la replica Dr. Alex Brulov: Women make the best psychoanalysts until they fall in love. After that they make the best patients., desi probabil si accentul si intonatia lui au influentat rasetele noastre.

Trezit, dus, cafea, browsing, toate cele, copiat asta, verificat lista de obiective si remarcat ca Parisul cultural e cvasi-mort in zilele de duminica si luni. Decid sa vad Marais-ul, asa ca ma sui in metrou si hoinaresc prin zona o ora si ceva, dupa care ajung la Musée Carnavalet – Histoire de Paris, un alt local din lista mea, si-l strabat. Muzeul cu colectii superbe, extrem de interesante, ce suprasatureaza cele 138 de camere ale vilei, necesita minim doua ore pentru o vizita, iar la final pleci cu o migrena, dar merita din plin.

Termin pe la 12 si jumatate, dar fiind infometat, cu dureri de cap si de picioare, ma retrag pana acasa pentru pranz. Doua ore, o vizita la supermarket si 45e mai tarziu, o iau din loc, de data asta spre Hotel de Ville, cu destinatia Notre Dame, pe jos, desi initial vroiam sa schimb un metrou. Fiind, ca de obicei, pe strazi laturalnice, ajung, accidental, la Eglise Saint-Merry, unde era JOURNÉES DE LA MUSIQUE CLASSIQUE, Bertrand GIRAUD cantand la pian opere de la marii maestri: Brahms, Shostakovich, Debussy, Saint Saens. Dupa atatea sezoane doar vazandu-i pe Ephram si Greg cantand la pian, acum am vazut in sfarsit o prestatie live. Tipul nu era Duke Ellington, dar timp de o ora, alaturi de ceilalti 100 spectatori (dintre care eu eram singurul care nu trecuse la andro/menopauza), am ramas nemiscat, uimit de talentul sau (ca Josh din WW in 2×10 – Noel, doar ca, stiti voi, fara cadere nervoasa).

Plec de la biserica pe la cinci si ceva si, nu departe, dau peste libraria BOOK1, un loc minunat, unde am lasat 25e, toti banii pe care am reusit sa-i strang in cele trei luni de acasa dinainte de plecare (asta si cu programul de popcorn si bere, plus cele ~300 de dvduri arse in perioada aia), pe urmatoarele adorabiliti de la Wordsworth:

The Collected Tales and Poems of Edgar Allan Poe (783pg, 7.5e).
The Selected Works of Bronte Sisters (1376pg, 7.5e) – Jane Eyre, Villette, Wuthering Heights, Agnes Grey, The Tenante of Wildfell Hall.
The Selected Works of Joseph Conrad (1371pg, 7.5e) - Lord Jim, Nostromo, The Secret Agent, Short Stories.
Charles Dickens – David Copperfield (750pg, 2.5e).

O sa scriu foarte precis in continuare, ca sa nu exagerez: OMFG, THE BEST WEEK OF MY LIFE HAS JUST ENDED. TWO MORE AWAIT!!!11

Ziua 08, prima fara mummy dearest, wee, pot merge oriunde, si asta in ritmul meu. Plecare, singur, asa cum m-am invatat, asa cum ar trebui sa fie, si, extrem de probabil, asa cum o sa fie si-n restul vietii mele scurte, spre metrou pe la 9:12. Ajung rapid la Pere Lachaise si incep sa hoinaresc printre morminte. In prima ora, cat m-am plimbat fara scop, imi tot trec prin fata ochilor diverse flashuri – scene din Night of the Living Dead, Angel si Painkiller. Distractiv, dar fara niciun efect emotional, avand in vedere maratoanele de filme horror pe care le-am avut anul trecut. Urmatoarea ora o petrec cautandu-mi gasca, imprastiata prin tot cimitirul – Wilde, Proust, Balzac, Morrison, Piaf, Enescu, Delacroix, Modigliani, Melies si Ophuls.

Dupa ce-am terminat cu trupa de sub pamant, metrou pana la Pigalle, plimbat prin zona Moulin Rouge, vizitat interesantul Musée de la Vie Romantique, dupa care flanat pana la urmatorul obiectiv – Parcul Monceau, o superba gradina imensa, suprasaturata cu joggeri in orice moment al zilei. Chiar la iesirea din parc, spre deliciul meu, se afla si  Musée Cernuschi, o colectie deosebita cu obiecte din orientul antic. Sa nu ratati expozitia temporara, chiar daca pentru ea exista tarif de intrare (3e la studenti). Deja ma dureau picioarele si era trecut de ora doua, asa ca m-am intors acasa pentru o mica pauza.

Trei episoade de Friends si cateva sandwichuri mai tarziu, o luam din loc catre Passy, cea mai apropiata statie de metro catre Maison de Balzac, o aditie la colectia mea de bucati pentru descifrarea autorului. Termin cu asta si apoi hoinaresc prin zona o ora, asteptand ora sase, ca sa pot intra gratuit la Musée du quai Branly, dar pe drum gasesc Musée de l’Homme, care se inchide pentru TREI ani la sfarsitul acestei luni, asa ca am profitat de ocazie (3e la studenti) si l-am vizitat. De departe cel mai fascinant lucru obiectiv cultural vazut azi, are cateva expozitii extrem de interesante si se prezinta si cateva documentare istorice  in unele zile, eu, din fericire, am prins o ora despre concentration-camps in Olanda. Spre sfarsitul lui, pe la 17:30, deja imi cadeau ochii in gura, cascasem de vreo trei ori, asa ca m-am dat batut, am renuntat la ideea de-a vedea QB in seara asta, m-am intors acasa.

Acasa unde ma asteptau un dus fierbinte, mancare calda si-o bere rece, BSG si Dollhouse. IS THIS EDEN?! NO, REALLY, IS THIS HEAVEN?! …and, if so, why am I here? I’m a complete a-hole.

Pentru restul de poze (178) click here.

Bigbro era rupt de somn, asa ca am plecat doar noi doi, dis de dimineata. Luam metroul si ajungem la Chateau de Vincennes inainte sa se deschida pentru vizitatori, asa ca ne mai plimbam prin zona, savurand structura feerica. Se deschide, intr-un final, luam bilete (8e adulti, 5e studenti), urcam in turn, strabatem restul castelului, ne minunam la biserica din curte si plecam. Dar, stai, incepe sa ploua. Tare. Ne refugiem intr-o cafenea pentru cateva minute, cat sa sorbim un espresso. Se opreste ploaia asa ca o luam din nou la drum, de data asta hoinarind prin Bois de Vincennes, un parc mirobolant ce se intinde pe nici mai putin de… 995 hectare.

Pierdem vremea o ora prin parc, dupa care metrou pana la urmatorul obiectiv – Micul Palat, un excelent centru cultural, suprasaturat cu minunate picturi, sculpturi si artefacte ce dateaza chiar si 2600 ani. Admiram cat putem admira, pana incep sa ne usture ochii, dupa care dam o raita prin gradina din curte, oprim pe-o banca de afara pentru un mic picnic, dupa care flanam pana la urmatorul obiectiv – Musée d’Art moderne de la Ville de Paris… o adunatura de idiotenii care m-au scos din sarite, inclusiv creatiile lui Picasso. Noroc ca la asta nu era intrare, altfel nu s-ar fi terminat frumos.

Ne plimbam iarasi pana la Trocadero, facem o mica pauza in parc, dupa care ajungem la ultima destinatie – Cité de l’architecture et du patrimoine (10e adulti, 7e studenti). Am pierdut cateva ore pe aici, e un loc fantastic, un best-of al arhitecturii franceze de-a lungul timpului, majoritatea creatiilor fiind pur geniu, pacat ca nu am avut o camera decenta la mine si foarte multe poze n-au iesit. Daca ajungeti, nu ezitati sa luati bilet si pentru expozitiile temporare si galeriile curente, unele proiecte in curs de dezvoltare sunt pur si simplu mind-blowing. Apoi metrou, ajuns acasa, dus, beri, daily show, colbert si life. Ah, what a wonderful day.