…acum asta DA sfarsit de serie. Vazand excelentele finaluri recente (Jekyll, Life on Mars, BSG) si faptul ca minunatul meu ER ruleaza de 15 ani foarte lungi, mi-am coborat sperantele, in special vazand cat de slabe au fost ultimele trei sezoane, exceptia fiind 15. Nu as fi crezut niciodata ca Wells poate face ceva atat de fantastic – melodia din primele sezoane, abandonata in s13, montajul albastru de la inceput, intoarcerile lui Benton, Carter, Susan, Kerry, Lizzie si Kem, plus o surpriza de neasteptat – Rachel Green, matura, pregatindu-se de primul ei an ca stagiar. Fantastic. Plus reluarea de idei din pilot – Carter fiind obstetrician (la un caz chiar mai dificil decat cel tragic al lui Mark de la sfarsitul primului sezon), Lydia Wright trezind rezidentul sef in chinuri groaznice (Mark atunci, Morris (ha, ha, ha) acum), noua sarja de studenti, printre care si Alexis Bledel. Un final superb, pe masura unei serii superbe. Adieu, mon amour.
ps: a ajuns Ava, in sfarsit, acasa. Pentru cei cu alergie la linkuri: Acer as7730ZG, 17″ WXGA+, Dual Core T3200 2.0GHz, 3072MB, 320GB, 9300 GS, HDMI, Numpad. Dupa doua formatari si instalari de XP SP3, am realizat ca e o problema cu driverele LAN, asa ca am mai sters o data si bagat Vista Ultimate x64, care, chiar daca il urasc cu pasiune, are un Firefox mirobolant. Partea haioasa a fost cand curierul (bizar cum aceleasi doua firme au folosit aceeasi firma de curierat si amandoua comenzile au ajuns in acelasi timp) mi-a cerut un tarif mai mare pentru transportul telecomenzii (40, mai mult cu 5lei de cat a costat telecomanda in sine) decat pentru cel al notebookului (25). Taranism si nesimtire romaneasca, mi-era atat de dor de tine.