Dailies #24
– Faceam misto de cineva acum ~sase ani ca se uita la Law & Order, mi se parea ridicol, in special vazand cate bunatati sunt pe lume. Dar le-am terminat, in mare parte, serialele in mod complet si nu doar o data. Asadar am ajuns la punctul asta tragic. Am admirat magia lui Rod Serling, am devorat Monty Python si Hugh Laurie, am crescut alaturi de X-Files si Northern Exposure, am savurat The Wire si Six Feet Under, am vazut toate serialele (bune) aparute vreodata intr-un top decent si toate serialele (bune) de pe tvt. Am ajuns la punctul de jos, cand am vazut tot si ce mi-a ramas este… Law & Order. Nu mizeria originala, desigur, nu sunt chiar atat de patetic, ci SVU aka sex-crimes-unit, un procedural cu doua clase sub decent, dar cu o distributie fantastica – Christopher Meloni, Mariska Hargitay, Richard Belzer (Munch ftw!!!1 nu mi-a venit a crede cand am vazut ca personajul lui s-a transferat din Homicide: Life on the Street aici) si Dann Florek. Povesti proaste, rezultate extrem de previzibile, proceduri la fel de distractive precum fierberea unui ou, dar e o placere sa vezi distributia jucand. Momentan sunt la S3E20, rezist eroic.
– Si cu un singur telefon totul a revenit la normal – Raluca a decis ca nu poate amana doua sesiuni si o licenta (in paralel cu dreptul face si stiinte politice, care e de doar trei ani), asadar a renuntat la proiectul Erasmus, iar eu voi fi singurul care pleaca, acum cu speranta ca voi gasi o cazare decenta de unul singur, tragic insa considerand ca spre deosebire de sistemul francez, in Spania nu se compenseaza cazarea la studenti.
– Rendezvous with Rama, Eon, Camouflage si The Forever War. Plus Elektra V2, Essential Silver Surfer V2, Hellblazer (Reasons to be Cheerful) si 100 Bullets (A Foregone Tomorrow si Hang Up on the Hang Low). Omg, habar nu aveam ca poti face atatea cand te lasi de alcool cateva luni. Btw, Wanda Sykes a fost absolut fantastica. Veninul catre Rush, Sarah si Sean a fost bine-meritat, indelung asteptat, intocmai cat as fi spus eu.
– Dupa cum am declarat aici, asa s-a si facut: povesti din ce in ce mai tembele (Foreman si 13, moartea lui Kutner, halucinatiile, vina constanta, tentativa de omucidere), personaje comportandu-se ridicol si cazuri slabe. Renunt. Schimbarea excelenta din S4 a degenerat foarte prost. House, ai fost unul din serialele mele preferate, te-am disecat la nesfarsit ani la rand, ai fost ce m-a apropiat de hateful shrew, ai fost primul serial mentionat de mine, chiar primul post din istorie, atunci cand am creat TVBlog alaturi de Mihai. Hugh, iti voi duce lipsa. Adieu, mon amour.
– Dupa doua sezoane absolut mirifice, idiotii de la NBC au anulat Life, cel mai perspicace si distractiv procedural din ultimii cinci ani. Asta ca sa-l puna in prime-time pe Jay Leno. Kill me, kill me now, this is not the world i want to live in. Adieu, mon amour.
– Astfel s-a sfarsit si Scrubs, sitcomul meu preferat, cu un final literal de vis. Chiar nu exista destule cuvinte pentru asta, pentru ultimii cinci ani (8 sezoane), asa ca nici nu o sa incerc. Adieu, mon amour.
– Happy anniversary, baby. I’m still your number one fan.
