Dailies #27
June 29th, 2009 Deckard– Dupa luni de evitare, m-am apucat de Eleventh Hour. Rufus avea carte-blanche din partea mea de la Dark City incoace, iar Marley e eye-candy delicios. Asta deoparte, serialul e bun. Ca idee. Doar ca, in realitate, pare a fi o combinatie intre X-Files si Fringe, iar lipsa mitologiei chiar dauneaza, faptul ca fiecare episod e self-contained devine plictisitor dupa o vreme. Povestile sunt ok, stiinta absurda, actorii misto, totusi lipsa interactiei intre cele (singurele) cele doua personaje, lipsa detaliilor despre viata lor inainte de aceasta calatorie quixotica, asta trage serialul mult in jos. Dar ar fi meritat si un al doilea sezon, chiar nu deranjeaza atat de mult ca Fringe.
– Dupa ani de evitare, m-am apucat de Las Vegas. Dupa 12 episoade, m-am lasat. Incepuse bine, extrem de promitator, in special pentru ca aveam asteptari scazute. Dar s-a dus naibii in timp, cand realizeai cum stateau lucrurile – povestile erau slabe, reciclate din sitcomuri, personajele erau unidimensionale si patru din cele sase persoane din distributie erau femei superbe, doar eye-candy, din pacate, deoarece nu stim daca pot juca ceva pentru ca nu li s-a dat ocazia. James Caan, ca intotdeauna, straluceste, iar Josh Duhamel e o aditie surprinzatoare intr-un mod placut, chiar daca imprumuta un pic cam multe pagini din cartea ce este Tony DiNozzo.
– Cat despre listele cu episoadele favorite… ei, bine, realizezi ceva cand vezi ca iti este aprobat curriculumul pentru semestrul viitor la o institutie din Madrid (chill, inca mai sunt cateva acte de semnat si abia acum incep sa ma preocup de cazare si altele). Realizezi ca pleci cinci luni, iar hdd-ul la notebook e de 320gb, dintre care acum 104gb cu metale, simfonice metale si jazz. Adica n-am cum sa car cele 3000+ dvduri, ci doar o mica, mica, mica, mica, mica selectie dintre bunatati. Deja preconizez cele 30 de discuri cu noir, plus Hitchock, Kat, Myrna, Rita si cateva episoade adorabile.
Tags: eleventh hour, las vegas, personal, rants, tv
