July 30th, 2009 Deckard
– Mommy?
– Oh, my! Oh, my! Oh, my!
– For whom it may concern – lista totala a cartilor editurii Wordsworth (inclusiv lansarile din august ‘09). Aici e lista partiala a cartilor de la Penguin Classics. 95% din carti fiind pe Okian, noua mea odisee. Enjoy.
– FYI: Acer au ruinat bios-ul la mai toate notebook-urile, parola de sistem (setata fie in bios, fie in windows) devine nefunctionala dupa cateva restarturi, iar singurul remediu e joaca cu o surubelnita in spate si scos CMOS-ul pentru un reset de bios (bateria e sub casuta din dreapta, jos). Enjoy.
– On the Road, The Lost World & Other Stories, The Man in the High Castle, The Mysteries of Udolpho, The Moonstone, The Woman in White (ST:110). Trebuie sa iubesti cadourile timpurii (cu gandul ca n-o sa mai fiu aici atunci, banii mi-au fost dati cu o zi inainte de a lua decizia de mai jos… ha ha).
– Fantasticii Sonic Youth au scos un nou album si, dupa dezamagirea care a fost Rather Ripped, au revenit la radacini cu ceva bun – The Eternal. My darling cruises the streets for pleasure/ Skyscrapers in the dead love dawn/ Throbbing blood mind selfless creature/ Forever yours and then she’s gone/ Radios play nothing when she’s far away/ Tv Antenna nothing gone to waste/ Radio transmitting nowhere it falls away/ She’s far away.
– Finalizand firul de informatii cu țârâita despre plecarea Erasmus de anul asta, am tras o linie in nisip si-am re-evaluat totul… si-astfel am ajuns la concluzia ca plecarea nu ar mai fi o decizie inteligenta, doar renuntarea ar fi. Buh-bye, Madrid, rendez-vous-ul nostru e amanat pentru ceva vreme, vizita mea urmand a fi una pur turistica. Macar asa am ocazia sa ma ocup de cele opt restante. Memento: nu mai scoate din sarite toti idiotii infumurati din facultatea asta nenorocita.
– Continuand colectia SK – ’salem’s Lot a fost extrem de distractiv, mult mai misto decat ma asteptam, dar tarziu am realizat ca, de fapt, King vroia o versiune moderna de Dracula si astfel paleste considerabil la o comparare (Dracula mi s-a parut fantastic, dar din cauza descrierilor geniale din jurnal nimeni n-a reusit sa-l ecranizeze ca lumea). Foarte multe povesti captivante (ceea ce admirasem si la Samaritan a lui Price, dar lipsea in Cell unde accentul era pe actiune), personaje inteligente, plotting bun (m-am indragostit de capitolul ala supra-realist cu secretele orasului), final previzibil, dar o lectura placuta per total. De curiozitate insa, am revazut mini-seria din 1979 (scenariu plictisitor, distributie mediocra, iar Kurt Barlow transmutat in Nosferatu al lui Murnau… jenant, am ras cu lacrimi) si am aruncat si ochii pe “adaptarea moderna” din 2004 (distributie excelenta, poveste idioata cu mult, mult, mult prea multe schimbari idioate fata de carte, personaje caricaturizate, final prost), dar am fost dezamagit cumplit de ambele. Acum m-am apucat de ceea ce iubisem (cinematic, in mod gresit insa) – IT. Am citit putin peste 300 din cele 1116 ale cartii, dar comparatiile sunt de prisos, miniseria e o mizerie pe langa minunatia literara (chiar daca Tim Curry e absolut genial si m-a tinut treaz multe nopti).
Tags: bookporn, dracula, it, personal, salem's lot, stephen king, teaching mr creakle, tv
Print
| 2 Comments »
July 24th, 2009 Deckard
1345 zile de la nasterea cristy.lx.ro. Trei ani, opt luni, o saptamana. 578 zile de la nasterea schizoid.us, dupa o pauza de la intregul 2007 pe cristy.lx.ro, scriind exclusiv pe movieblog.ro si tvblog.ro (noua mea jucarie de acum trei ani) in timpul asta. Asadar un an si sapte luni de la nasterea acestui domeniu (da, chiar 24 decembrie 2007). De asemenea azi s-au implinit si sase luni de la ultima discutie pe care am avut-o cu Alex in legatura cu tema blogului care, dupa un an si o luna de uz, nu-mi mai parea asa de atractiva ca la inceput (doar a depasit o relatie tipica de-a mea cu, uhm, un an).
Revenind – o schimbare mult-asteptata. Chiar daca esenta aia amara a ramas neschimbata, s-au intamplat destule in ultimul an si jumatate – am devenit si mai cinic privind relatiile, facultatea (in genere, nu doar a mea) si sistemul nostru juridic s-au dovedit a fi o gluma patetica (cu totul altfel de bataie de joc fata de atunci cand Tudor Arghezi a zacut intr-o inchisoare), am reusit sa scot din sarite (si sa platesc pentru asta) mult mai multe persoane decat credeam posibil, am trecut prin tot felul de probleme medicale si am ingropat Back to You, BSG, Boston Legal, CSI, Dirty Sexy Money, Dr Who, Eleventh Hour, ER, Harper’s Island, Jericho, Life, My Name is Earl, Moonlight, New Amsterdam, Pushing Daisies, Scrubs, Shark, Stargate Atlantis, The 4400, The Dead Zone, The Wire si Veronica Mars.
Eu nu m-am schimbat deloc, dar in 19 luni am trecut prin destule, motiv pentru care, avand si carte blanche de la Alex datorita prescriptiei promisiunii, am simtit nevoia schimbarii temei in care pe care adoram de acum un an datorita purei simplitati si utilitati. In rest am refacut totul ca sa fie ca inainte, mai putin citatul din footer – inainte din Taxi Driver, acum din Pride and Prejudice, cat si Wishlist-ul pe care l-am adus la zi… intr-un nou format.
Tags: personal, rants
Print
| 2 Comments »
July 24th, 2009 Deckard
Am realizat, in sfarsit, de ce urasc femeile. Pentru ca nu renunta la cineva, desi le raneste, fizic si/sau psihic. Pentru ca sunt pudibunde. Pentru ca sunt fatarnice. Pentru ca imbratiseaza obiectivizarea sexuala, pentru ambele genuri. Pentru ca sunt atat de departe de ce au fost uneori. Pentru ca sunt obediente. Pentru ca au ajuns la un punct in care nici nu le mai pasa sunt sau nu egale barbatiilor, in drepturi, salarii, norme morale si juridice. Pentru ca se complac in starea in care sunt, oricand. Chiar daca sunt 42 de motive pentru care le iubesc, nu e de ajuns, indicatiile mai sus mentionate mai mult dezamagesc decat infurie, dar tot acolo ajung, la ura.
E dureros sa cauti o Roseanne sau macar o Darlene Conner, dar tot ce gasesti este o Meredith Grey, atat de jenant de anti-feminista incat ma aduce la lacrimi, jumatate de glob uitandu-se la o imbecila care expune in fiecare episod nenorocit, alaturi de toate celelalte personaje feminine, ideea ca femeile nu pot face nimic daca nu sunt subordonate barbatilor din jur. Iar nu irita pe nimeni faptul ca Izzie e motivul pentru care pana in 1849 nu au fost femei doctor. Pick me, choose me, love me. KILL ME NOW!
Tags: personal, rants
Print
| 2 Comments »
July 22nd, 2009 Deckard
– Being black still ain’t worth it.
– Teancul TBR dispare rapid – Hell’s Angels: The Strange and Terrible Saga of the Outlaw Motorcycle Gangs a fost o delicatesa cu care mi s-a finalizat obsesia, acum sunt sigur ca vreau sa mor fac o escapada cross-country. Momentan alternez intre Band of Brothers, Dracula si The Silmarillion, dar caldura asta ma scoate din sarite.
– Pentru ca a trecut ceva vreme de cand am mentionat ceva asiatic (cred ca mai bine de un an, ca vazusem bunatatile astea exceptional de excesive si vreo doua duzini de J-Horror si K-Horror, care, remarc acum, cu greu iti ies de sub piele), hai sa mai recomand ceva: Versus, Sam gang yi, Gwoemul, Kataude mashin gâru, Tôkyô zankoku keisatsu.
– Pe planul Erasmus totul merge ok. Am trimis vineri Learning Agreement-ul prin fax si 20min mai tarziu l-au trimis inapoi, semnat si stampilat, aparent am intrat, am trimis si documente originale prin posta. Acum doar sa vad ce naiba fac cu cazarea pentru ca UE suge – au micsorat granturile pe anul viitor de la 450€ la 360€ pe luna, asadar sanse si mai mici, iar ca o aditie amuzanta mentionez ca la ei campusul costa 1.340€ pe luna, plus 1.370€ security deposit. La utilitati nu scrie, dar tind sa cred ca asta include si abonament la un bordel.
– Dupa cum bine stim, incantatorii Distillers s-au despartit de ceva vreme. Ce am aflat aseara la Late Show este ca totusi Brody si Tony au colaborat in continuare, formand trupa Spinnerette, al caror prim-album tocmai a aparut pe piata. Ce nu s-a spus e ca totusi Brody s-a indepartat notabil de sunetul precedent, nu mai e deloc punk, e doar un alternativ adorabil pe care-l recomand cu caldura. Almost as surprising is the album’s lighthearted mood: Dalle used to sing about love and sex like they were a matter of life or death, but “Sex Bomb” is just good dirty fun. Though things are less complicated in Spinnerette’s world than they were in the Distillers’, the music is more eclectic, and some of the biggest departures from Dalle’s past make for the most interesting moments.
– Despre scoala… am primit, in sfarsit, informatiile despre practica – in doua saptamani minus o zi de la ziua in curs (de atunci) trebuia sa aducem referatele (ocazie cu care mi-a murit cartusul negru), raportul si adeverinta de practica pentru doua saptamani. Adorabil, stiu. Dupa multe, multe telefoane la multe, multe persoane si persoanele pe care le stiu ei, am reusit sa gasesc un avocat pe care sa-l urmaresc pentru cateva zile, eu si Gabi. Ne-am plimbat pe la judecatorii cateva zile cu el, ne-am certat pe legi, norme morale si procedura (aparent, sunt un fascist), iar intr-un final ne-a dat adeverinte si noi l-am tratat cu Johnny Walker, Lacrima lui Ovidiu si Lavazza. Abia cand am fost sa predau obiectele cerute am aflat ca s-a schimbat data cu cateva zile si trebuie sa le aducem vineri. Oh, well. Ocazie cu care trec pe la Mishu si ne tratam cu popcorn, un sixpack si Dead & Buried (saptamana trecuta au fost Farmhouse si The Burning).
– Ca tot suntem la capitolul asta – Stephen King. The Cell a fost fantastic, iar eu spun asta in conditiile in care am poster cu Romero pe usa. Revenind – poveste care evolueaza constant, sci-fi, horror, putin cyberpunk, cat si drama, tensiune, umor si personaje ireal de inteligente (chiar daca mie, spre deosebire de Jen, mi-a placut la nebunie asta, fiind o schimbare mult-asteptata), totul intr-un pachet usor de carat cand ai practica la Tribunalul Constanta. Asadar am avut mare dreptate cand am aruncat pe geam cartile lui King traduse in romana. Mizerii oribile, traducatori cretini. Revenind – ’salem’s Lot e extrem de distractiv si el, chiar daca abia am citit o treime din el, tot se simte diferenta fata de oribila ecranizare din 1979, iar de varianta cu Rob Lowe nici n-am indraznit sa ma ating. Totusi, se simte o diferenta de stil intre Cell si ’salem’s Lot, 30 de ani nu au trecut degeaba, dar citind pe cea din urma inteleg, in sfarsit, recenzia sclipitoare a lui King la Samaritan a lui Martin Price (Absolutely riveting. Samaritan blew my mind. This is a damned fine story by a novelist who is currently at the height of his powers.)
– Revenind la horror bun din parti neobisnuite. Deja am mentionat Låt den rätte din Suedia si Vikaren din Danemarca. Acum adaug la colectie si Dark Floors, o delicatesa din Finlanda, Frostbiten, un adorabil horror vampiresc din Suedia, cat si Fritt Vilt, o poveste tipica cu o executie exceptionala din Norvegia. Asadar horror de calitate din intreaga Scandinavie, se pare ca articolul asta nu mintea. Asadar vazand ca au carti si filme bune, pe langa vreme, locatie, populatie si guverne excelente, ramane stabilit, plecarea mea in Nord va fi definitiva. Revenind la filmele mentionate – zapada din abundenta, frig, izolare, paranoia, personaje inteligente, un element rau pe masura – pe scurt tot ce-am iubit la The Thing si mai mult (chiar daca mai putin Kurt Russell si gore la minim, doar nu degeaba The Thing e un poster de 16pg A4 inramat in camera mea), o reteta de succes. Ca tot mi-am adus aminte – dati o raita pe aici – Snowbound Horror. Cu exceptia a sase din ele care n-au aparut pe dvd (si remake-ul la Black Christmas, ca in casa mea nimeni nu se uita la si nu tine remake-uri (da, stiu, nu fiti idioti, stiu ca Alien, Star Wars, The Thing samd sunt remake-uri, ma refer la valul de imbecilitati din ultima decada)), le am si le recomand pe toate, poate mai putin cel cu bestia oribila numita Richard Gere.
Tags: distillers, hells angels, horror, no social life, personal, rants, salem's lot, stephen king, teaching mr creakle, the cell, tv
Print
| 2 Comments »
July 14th, 2009 Deckard
I never thought it would actually happen to me, but it did. Unusual seeing as how there’s a 60 year difference between today and the fictional event i’m talking about, but it did. So today I had a rendez-vous with (my) Betty and a rendez-vous with (my) Midge. The first date was tipical. Betty is, of course, pretty, charming and wholesome. Plus, I love her. Expect I don’t like her, I hate her, hate her with all my will. The end of the date was peculiar, I didn’t see it coming, but it turned out to be the perfect swan song. I got screwed with my pants on and I loved every moment of it. Betty left and my next glance was at a girl. One which turned out to be my version of Midge.
Midge… and Roy. As with Don, it takes me a while to get it. Except they’re not my version of beatniks, they’re actual beatniks. And I’m deemed a power-hungry bourgeois character. The end is inevitable, and as with Don and Roy, we almost go punch for punch, but it ends with both of us realising who we are. Don and Roy. The pleasure-obsessed suit and the pleasure-obsessed hippie. And thus the second swan song. A better end, almost one year to the day after our last chat. Que Sera, Sera. Whatever Will Be, Will Be.
Tags: personal, rants
Print
| Comments Off
July 13th, 2009 Deckard
– Win7! Win7! Win7! RTM! RTM! RTM!…and nobody gives a good damn.
– Wee! Au venit King-urile. Toate, cu exceptia notabila a copertii la The Bachman Books (Rage, The Long Walk, Roadwork, The Running Man), arata excelent. Incep cu Cell. :>
– Avand nevoie de o doza de Doctor Who, m-am apucat, in sfarsit, de Torchwood…dar nu e doctorul, nu e Rose, e doar capitanul si gasca lui de idioti. Am renuntat dupa sapte episoade :<
– Being Human – comedie britanica despre trei colegi de camera – vampir, varcolac, fantoma. Incepe bine, distreaza, dar spre sfarsitul primului sezon deja incepe sa enerveze. Merita o vizionare.
– Ultraviolet - unul din cele mai bune seriale despre vampiri de pe piata. De fapt o miniserie britanica de sase episoade, dar povestea excelenta si distributia geniala (Jack Davenport, Idris Elba, Fiona Dolman) tin locul foarte bine.
– Royal Pains – comedie noua, abia a ajuns la jumatatea sezonului, dar deja m-a incantat. Mark Feuerstein e genial in rolul sau, iar povestile, chiar daca mereu la bordura dintre ilar si ridicol, amuza. De vazut.
– Leverage – varianta americana la Hustle. Amuzant, distractiv, bine facut, personaje interesante si distributie pe masura celei britanice (Timothy Hutton, Christian Kane !!!11, Gina Bellman !!1, Beth Riesgraf, Aldis Hodge). De vazut.
– Dintr-o plictiseala incredibila si o dragoste pentru masochism, m-am apucat de CSI Miami. Da, acea idiotenie. Am tocat cele sapte sezoane in sapte zile si trebuie sa recunosc ca am un nou respect pentru operatorii de camera din California, eu n-as fi rezistat atat, mi-as fi luat viata sau as fi demis inca de la filmarile primului sezon. De evitat cu costul propriei vieti.
Tags: being human, csi, dr who, leverage, royal pains, stephen king, torchwood, tv, ultraviolet
Print
| No Comments »
July 11th, 2009 Alex
Gata. Am terminat si cu defilarea. Aruncati un ochi pe la tv ca ar trebui sa dea parti din ceremonial. Poate ma vedeti si pe mine pe la garda drapelului universitar. There i was, minding my own business and… POOF! A star is born!
Tags: army, ATM, facultate
Print
| No Comments »
July 10th, 2009 Alex
La repetitia de azi pentru ceremonia de acordare a gradului de sublocotenent/subinspector absolventilor ATM, “don’soara” care prezenta “s-a scapat” si a anuntat ca nu mai vine Base, ci consilierul prezidential pe probleme de aparare si securitate Iulian Fota si ministrul apararii. Oh noes.. guess i’ll have to eat the pie again :D
Tags: army, ATM, facultate
Print
| No Comments »
July 7th, 2009 Deckard
– Must… resist… urge… to… order.
– Cand esti intrebat cam des: deci.. e vreo persoana speciala in viata ta? realizezi ca trebuie sa spui adevarul, dar nu intr-un mod deosebit de sardonic. In ultima vreme am inceput sa raspund mereu: Da, desigur, chiar doua: Aaron Sorkin si Rod Serling. Iar cei din jur se uita la tine de parca tocmai ti-ai fi jurat loialitate lui Himmler. Good times.
– Pentru ca am facut o pasiune din a ma uita la horror B, recent chiar orice horror, acum nu mai sunt constant dezamagit, ba chiar am si parte de niste surprize placute: Frontières, Ils, L’intérieur, Martyrs, Splinter si Vikaren. Alaturi de deja arhicunoscutele Låt den rätte komma in, Orfanato si REC, se pare ca genre-ul nu e complet mort. Miercuri vad, in sfarsit, Drag Me to Hell la cinema Tomis, cu Mishu. Wee!
–Wee! Au ajuns cartile (arata superb, toate): The Complete Novels of Jane Austen, The Big Sleep and Other Novels (Farewell, My Lovely; The Long Goodbye), Killer in the Rain (The Short Stories of Raymond Chandler), Dracula, Hell’s Angels, Snow Crash, The Diamond Age (noi, ST:177), multam, Okian. Saptamana viitoare ajung si The Cell, The Duma Key, IT, The Stand, Salem’s Lot, The Bachman Books, The Skeleton Crew (uzate, ST: 183), multam, Robert. Se prevede o vara de neuitat.
– Stii ca faci o facultate de stat in Ro daca: ai practica in curriculum, dar n-ai primit nicio informatie despre cand/cum; niciun profesor si nicio secretara nu stie nimic, iar la biroul prodecanei, care se ocupa de practica, nu e nimeni de ceva vreme; iti spune un profesor ca din lista de 20 subiecte, alegi trei si produci referate si le aduci in doua saptamani… fara sa ti se spuna numarul de pagini minim/maxim, formatul analizei, preferintele la bibliografii si note de subsol sau alte chestii de genul, ca doar nu-i pasa cuiva… decat persoanei care le corecteaza si te depuncteaza pentru ca nu ai facut cum trebuia.
LATER EDIT: OMG, WTF, RAIMI FTW!!!!1 – da, vizionarea lui Drag Me to Hell la cinema a fost un eveniment mirobolant. Filmul e horror old school, bazat intens pe suspans si teama, nu socuri ieftine, iar gore-ul e redus la un minim incredibil (stii ca e Raimi, dar e departe de Evil Dead). Povestea excelenta, distributia geniala (Alison Lohman a fost de nota zece) si coloana sonora bantuitoare au facut din film ceva uimitor, extrem de rar in horror-ul de azi. Am stabilit cu Mishu, miercurea viitoare mergem din nou (chiar daca el incepuse sa planga la sfarsit)!
Tags: bookporn, horror, personal, rants
Print
| No Comments »
July 4th, 2009 Deckard
…i ever head: “From beneath you, it devours.”
Tags: buffy, joss whedon, rants
Print
| No Comments »
July 1st, 2009 Deckard
Asa cum in ultima decada expresia national security a scuzat absolut tot ce s-a intamplat – spionaj, tortura, jafuri, arestari si perchezitionari fara mandat, bombardari samd – se pare ca si industriile comerciale au inceput practica asta. Aici cuvantul magic e piraterie. O femeie care a tinut la share 24 de melodii e obligata sa plateasca doua milioane $. Unii sunt concediati pentru ca se uita la filme piratate. M$ la randul lor au inceput sa incripteze jocurile din ce in ce mai mult. Tot ei baneaza consolele fara numar. De asemenea unele jocuri nici nu mai sunt produse pentru PC sub pretextul asta. Astazi s-a anuntat ca mult-asteptatul Stacraft II NU va avea mod pentru LAN, poti juca doar pe battle.net, dupa ce autentifici jocul cu key-ul de rigoare. Winston Smith? Winston? Winston?
Tags: personal, rants
Print
| No Comments »
