– Being black still ain’t worth it.
– Teancul TBR dispare rapid – Hell’s Angels: The Strange and Terrible Saga of the Outlaw Motorcycle Gangs a fost o delicatesa cu care mi s-a finalizat obsesia, acum sunt sigur ca vreau sa mor fac o escapada cross-country. Momentan alternez intre Band of Brothers, Dracula si The Silmarillion, dar caldura asta ma scoate din sarite.
– Pentru ca a trecut ceva vreme de cand am mentionat ceva asiatic (cred ca mai bine de un an, ca vazusem bunatatile astea exceptional de excesive si vreo doua duzini de J-Horror si K-Horror, care, remarc acum, cu greu iti ies de sub piele), hai sa mai recomand ceva: Versus, Sam gang yi, Gwoemul, Kataude mashin gâru, Tôkyô zankoku keisatsu.
– Pe planul Erasmus totul merge ok. Am trimis vineri Learning Agreement-ul prin fax si 20min mai tarziu l-au trimis inapoi, semnat si stampilat, aparent am intrat, am trimis si documente originale prin posta. Acum doar sa vad ce naiba fac cu cazarea pentru ca UE suge – au micsorat granturile pe anul viitor de la 450€ la 360€ pe luna, asadar sanse si mai mici, iar ca o aditie amuzanta mentionez ca la ei campusul costa 1.340€ pe luna, plus 1.370€ security deposit. La utilitati nu scrie, dar tind sa cred ca asta include si abonament la un bordel.
– Dupa cum bine stim, incantatorii Distillers s-au despartit de ceva vreme. Ce am aflat aseara la Late Show este ca totusi Brody si Tony au colaborat in continuare, formand trupa Spinnerette, al caror prim-album tocmai a aparut pe piata. Ce nu s-a spus e ca totusi Brody s-a indepartat notabil de sunetul precedent, nu mai e deloc punk, e doar un alternativ adorabil pe care-l recomand cu caldura. Almost as surprising is the album’s lighthearted mood: Dalle used to sing about love and sex like they were a matter of life or death, but “Sex Bomb” is just good dirty fun. Though things are less complicated in Spinnerette’s world than they were in the Distillers’, the music is more eclectic, and some of the biggest departures from Dalle’s past make for the most interesting moments.
– Despre scoala… am primit, in sfarsit, informatiile despre practica – in doua saptamani minus o zi de la ziua in curs (de atunci) trebuia sa aducem referatele (ocazie cu care mi-a murit cartusul negru), raportul si adeverinta de practica pentru doua saptamani. Adorabil, stiu. Dupa multe, multe telefoane la multe, multe persoane si persoanele pe care le stiu ei, am reusit sa gasesc un avocat pe care sa-l urmaresc pentru cateva zile, eu si Gabi. Ne-am plimbat pe la judecatorii cateva zile cu el, ne-am certat pe legi, norme morale si procedura (aparent, sunt un fascist), iar intr-un final ne-a dat adeverinte si noi l-am tratat cu Johnny Walker, Lacrima lui Ovidiu si Lavazza. Abia cand am fost sa predau obiectele cerute am aflat ca s-a schimbat data cu cateva zile si trebuie sa le aducem vineri. Oh, well. Ocazie cu care trec pe la Mishu si ne tratam cu popcorn, un sixpack si Dead & Buried (saptamana trecuta au fost Farmhouse si The Burning).
– Ca tot suntem la capitolul asta – Stephen King. Cell a fost fantastic, iar eu spun asta in conditiile in care am poster cu Romero pe usa. Revenind – poveste care evolueaza constant, sci-fi, horror, putin cyberpunk, cat si drama, tensiune, umor si personaje ireal de inteligente (chiar daca mie, spre deosebire de Jen, mi-a placut la nebunie asta, fiind o schimbare mult-asteptata), totul intr-un pachet usor de carat cand ai practica la Tribunalul Constanta. Asadar am avut mare dreptate cand am aruncat pe geam cartile lui King traduse in romana. Mizerii oribile, traducatori cretini. Revenind – ‘salem’s Lot e extrem de distractiv si el, chiar daca abia am citit o treime din el, tot se simte diferenta fata de oribila ecranizare din 1979, iar de varianta cu Rob Lowe nici n-am indraznit sa ma ating. Totusi, se simte o diferenta de stil intre Cell si ‘salem’s Lot, 30 de ani nu au trecut degeaba, dar citind pe cea din urma inteleg, in sfarsit, recenzia sclipitoare a lui King la Samaritan a lui Martin Price (Absolutely riveting. Samaritan blew my mind. This is a damned fine story by a novelist who is currently at the height of his powers.)
– Revenind la horror bun din parti neobisnuite. Deja am mentionat Låt den rätte din Suedia si Vikaren din Danemarca. Acum adaug la colectie si Dark Floors, o delicatesa din Finlanda, Frostbiten, un adorabil horror vampiresc din Suedia, cat si Fritt Vilt, o poveste tipica cu o executie exceptionala din Norvegia. Asadar horror de calitate din intreaga Scandinavie, se pare ca articolul asta nu mintea. Asadar vazand ca au carti si filme bune, pe langa vreme, locatie, populatie si guverne excelente, ramane stabilit, plecarea mea in Nord va fi definitiva. Revenind la filmele mentionate – zapada din abundenta, frig, izolare, paranoia, personaje inteligente, un element rau pe masura – pe scurt tot ce-am iubit la The Thing si mai mult (chiar daca mai putin Kurt Russell si gore la minim, doar nu degeaba The Thing e un poster de 16pg A4 inramat in camera mea), o reteta de succes. Ca tot mi-am adus aminte – dati o raita pe aici – Snowbound Horror. Cu exceptia a sase din ele care n-au aparut pe dvd (si remake-ul la Black Christmas, ca in casa mea nimeni nu se uita la si nu tine remake-uri (da, stiu, nu fiti idioti, stiu ca Alien, Star Wars, The Thing samd sunt remake-uri, ma refer la valul de imbecilitati din ultima decada)), le am si le recomand pe toate, poate mai putin cel cu bestia oribila numita Richard Gere.
sincer, Spinerette mi se pare cam plictisitor
se mai intampla. macar in varianta Distillers iti placeau?