Monthly Archives: July 2009

– Must… resist… urge… to… order.

– Cand esti intrebat cam des: deci.. e vreo persoana speciala in viata ta? realizezi ca trebuie sa spui adevarul, dar nu intr-un mod deosebit de sardonic. In ultima vreme am inceput sa raspund mereu: Da, desigur, chiar doua: Aaron Sorkin si Rod Serling. Iar cei din jur se uita la tine de parca tocmai ti-ai fi jurat loialitate lui Himmler. Good times.

– Pentru ca am facut o pasiune din a ma uita la horror B, recent chiar orice horror, acum nu mai sunt constant dezamagit, ba chiar am si parte de niste surprize placute: Frontières, Ils, L’intérieur, Martyrs, Splinter si Vikaren. Alaturi de deja arhicunoscutele Låt den rätte komma in, Orfanato si REC, se pare ca genre-ul nu e complet mort. Miercuri vad, in sfarsit, Drag Me to Hell la cinema Tomis, cu Mishu. Wee!

–Wee! Au ajuns cartile (arata superb, toate): The Complete Novels of Jane Austen, The Big Sleep and Other Novels (Farewell, My Lovely; The Long Goodbye), Killer in the Rain (The Short Stories of Raymond Chandler), Dracula, Hell’s Angels, Snow Crash, The Diamond Age (noi, ST:177), multam, Okian. Saptamana viitoare ajung si The Cell, The Duma Key, IT, The Stand, Salem’s Lot, The Bachman Books, The Skeleton Crew (uzate, ST: 183), multam, Robert. Se prevede o vara de neuitat.

– Stii ca faci o facultate de stat in Ro daca: ai practica in curriculum, dar n-ai primit nicio informatie despre cand/cum; niciun profesor si nicio secretara nu stie nimic, iar la biroul prodecanei, care se ocupa de practica, nu e nimeni de ceva vreme; iti spune un profesor ca din lista de 20 subiecte, alegi trei si produci referate si le aduci in doua saptamani… fara sa ti se spuna numarul de pagini minim/maxim, formatul analizei, preferintele la bibliografii si note de subsol sau alte chestii de genul, ca doar nu-i pasa cuiva… decat persoanei care le corecteaza si te depuncteaza pentru ca nu ai facut cum trebuia.

LATER EDIT: OMG, WTF, RAIMI FTW!!!!1 – da, vizionarea lui Drag Me to Hell la cinema a fost un eveniment mirobolant. Filmul e horror old school, bazat intens pe suspans si teama, nu socuri ieftine, iar gore-ul e redus la un minim incredibil (stii ca e Raimi, dar e departe de Evil Dead). Povestea excelenta, distributia geniala (Alison Lohman a fost de nota zece) si coloana sonora bantuitoare au facut din film ceva uimitor, extrem de rar in horror-ul de azi. Am stabilit cu Mishu, miercurea viitoare mergem din nou (chiar daca el incepuse sa planga la sfarsit)!