Looking for something?
Extemporaneous
23. Brutally honest. Misanthrope, nihilist, hedonist. Lover of noir, giallo and wushu. Mad about Gilmore Girls, West Wing & The Wire, plus Sergio Leone, Quentin Tarantino & Groucho Marx. Living on AC/DC, Dream Theater, Sonic Youth, Helloween and Metallica.-
Recent Antics
Recent Rants
Blogs
The Long Haul
- January 2012 (2)
- December 2011 (2)
- November 2011 (3)
- October 2011 (7)
- September 2011 (9)
- August 2011 (20)
- July 2011 (17)
- June 2011 (12)
- May 2011 (3)
- April 2011 (11)
- March 2011 (11)
- February 2011 (5)
- January 2011 (5)
- December 2010 (12)
- November 2010 (4)
- October 2010 (7)
- September 2010 (14)
- August 2010 (15)
- July 2010 (14)
- June 2010 (18)
- May 2010 (20)
- April 2010 (8)
- March 2010 (18)
- February 2010 (26)
- January 2010 (8)
- December 2009 (3)
- November 2009 (4)
- October 2009 (2)
- September 2009 (5)
- August 2009 (17)
- July 2009 (11)
- June 2009 (31)
- May 2009 (6)
- April 2009 (4)
- March 2009 (22)
- February 2009 (6)
- January 2009 (8)
- December 2008 (11)
- November 2008 (17)
- October 2008 (6)
- September 2008 (7)
- August 2008 (7)
- July 2008 (2)
- June 2008 (7)
- May 2008 (5)
- April 2008 (4)
- March 2008 (14)
- February 2008 (15)
- January 2008 (25)
- December 2007 (19)
- July 2007 (1)
- March 2007 (5)
- February 2007 (2)
- January 2007 (5)
- December 2006 (1)
- November 2006 (3)
- October 2006 (12)
- September 2006 (13)
- August 2006 (15)
- July 2006 (8)
- June 2006 (14)
- May 2006 (12)
- April 2006 (12)
- March 2006 (5)
- February 2006 (18)
- January 2006 (7)
- December 2005 (10)
- November 2005 (4)
Tag cloud
24 veronica mars bsg movies best of buffy vienna gilmore girls psych tv house ATM csi frasier made-my-day bones no social life gaming bratislava coal-mining angel paris west wing lost rants Studio 60 numb3rs hilarious northern exposure the wire x-files joss whedon sibiu outstanding army scrubs sci-fi teaching mr creakle stephen king ER horror personal life politica sorkin
Monthly Archives: May 2010
Dailies #55
– Marian Coman • Nopti Albe, Zile Negre – comedie? fantezie? absurdism? toate se combina in acest efort pentru rasturnarea clepsidrei. Toate povestirile, niciuna impresionanta, se valorifica abia la final, si inca sunt confuz asupra calitatii. Ce pot sa zic, m-a lasat un pic ambiguu asupra abilitatii autorului, noroc cu Testamentul de Ciocolata, citit candva luna trecuta, care mi-a placut foarte mult, altfel as fi urmat sfatul autorului de-a-l indemna sa se lase de scris si sa se inscrie intr-o organizatie de aparare a drepturilor copacilor. Mi-a placut, dar e recomandat exclusiv cunoscatorilor.
– Roxana Branceanu • Sharia – drama a claselor sociale, urban fantasy si-un mister ingenios, toate pe fundalul unei distopii ecologice. Ei, ce nu e de placut la asta? Pai, misterul nu a fost deloc misterios, fantezia a aparut in mici proportii, iar personajele, desi bine definite, nu au fost atat fermecatoare si nu ne-am atasat de ele pe cat de mult ar fi trebuit. Chiar si-asa, cu cele mentionate si un final cumpatat, un debut foarte bun.
– Sebastian A. Corn • Adrenergic – uimitor. O nuvela cyberpunk care si la 16 ani de la debut inca te tine in priza – bine, ajuta faptul ca in primul sfert al cartii habar nu ai ce naiba se intampla. Indeajuns de scurt cat sa poata fi citit dintr-o bucata si indeajuns de lung cat sa fie palpitant de-a-ntregul, Adrenergic e aproape o opera de geniu – povestea unui Ben Reich post-modernist reuseste concomitent sa impresioneze si sa puna pe ganduri – totul cu ani buni inaintea popularitatii cinematografice a realitatilor virtuale. Un deliciu.
– Sanctuary (S2) – au incercat sa schimbe natura dupa-sablon a episoadelor din sezonul 1, reinventandu-se in mod constant in acest sezon, fiecare episod dupa cate un obositor cliseu al televiziunii. Distributia se schimba si ea, plecand personajele care-mi placeau, in schimbul lor aparand altele – plictisitoare arhetipuri sf. Nu ma intrebati cum am reusit sa supravietuiesc intreg sezonului pentru ca n-am putut, am abandonat undeva la mijlocul episodului 10/13. Daca primul sezon a fost cat-de-cat ok, o metoda decenta de-ati pierde vremea, sezonul doi e un rateu major, o monstruozitate care trebuie evitata cu orice cost.
Evil incarnate
Oameni buni, sa ne intelegem, o data pentru totdeauna: incruntarea si excesul de dermatograf nu te fac rau. Te fac doar ridicol si ieftin. Si nu in sensul bun. N-a functionat in Spider-Man 3, n-o sa functioneze niciodata. Hammer Horror e singura exceptie si trebuie sa respectam asta!


The Pacific


The Pacific - succesorul spiritual al Band of Brothers (acea geniala miniserie pe care o iubim atat de mult), dar departe a fi egalul sau. Acolo unde seria originala avea profunzime si fraternitate, iar noua ne pasa de toti si fiecare dintre eroi, de data asta nu mai urmarim o companie, ci doar doua personaje, cate unul pentru fiecare jumatate a razboiului. Sa ajungem la substanta – TP are lipsuri in toate departamente – umor, drama si actiune, cat si atmosfera neinduplecata si viziunea groteasca pe care am adorat-o la BoB.
Frontul pacific, dupa cum bine stim, este notabil mai plictisitor decat cel european de vest, povestile nu au fost la fel de coezive ca prima oara, personajele au parut mai degraba a fi spectatori privind inauntru decat personaje reale (da, stiu, doua carti, dar… totusi) si prestatiile actoricesti au fost decente, nimic fenomenal. Este o miniserie buna, dar, privita in comparatie cu maretia BoB, mai putin decat ne asteptam si vroiam de la creatori. Ai fost avertizat.


Dailies #54
– TV deaths: Better Off Ted, Lost, Numb3rs, The New Adventures Of Old Christine, 24, Dollhouse, The Philanthropist, Southland.
– Modern Family (S1) – a hilarious new sitcom in which Ed O’Neill, Julie Bowen and Ty Burrell shine. Preachy and weird at times, constantly amusing, this family comedy is one of the best of the new season.
– The Good Wife (S1) – another legal drama. Like we don’t have enough of these. Actually, we don’t, not anymore. The days of the best and the brightest are gone, current legal shows can be counted with the fingers of a hand. While the twist is boring (the scorned wife of a disgraced-from-a-sex-scandal prosecutor starts to practice law again), the stories are mediocre and the dialogue is meh, the characters are fun (although not Boston Legal, Eli Stone, LA Law, The Practice, Night Court or even Shark fun) and the cast is fantastic – Josh Charles, Julianna Margulies, Christine Baranski, Matt Czuchry, Titus Welliver and Chris Noth, with guest spots from talented thespians. Watchable.
Damn it — 24 – The End
Epic
Logan: Come on, you know I’m not talking about that. I thought our story was epic, you know, you and me.
Veronica: Epic how?
Logan: Spanning years and continents. Lives ruined, bloodshed. EPIC. But summer’s almost here, and we won’t see each other at all. And then you leave town… and then it’s over.
Veronica: Logan…
Logan: I’m sorry about last summer. You know, if I could do it over…
Veronica: Come on. Ruined lives? Bloodshed? You really think a relationship should be that hard?
Logan: No one writes songs about the ones that come easy.
I’ll see you in another life, brotha — Lost – The End


Au trecut patru ani si jumatate de cand mi-am marturisit dragostea pentru Lost si nici macar nu stiu cum au trecut – parca ieri ma uitam pentru prima oara cum Sawyer e torturat de Sayid pentru ceva ce nu a facut. Revenind – sfarsitul seriei – un episod mamut de doua ore si jumatate (pentru tv, fara reclame ajunge undeva la doua ore) – asteptat de cinci ani si avand nevoie sa inglobeze raspunsurile la sute de intrebari adunate de-a lungul timpului.


Cum s-a descurcat? S-o luam pe bucati – dar cum n-am nicio sansa sa rezum un serial de anvergura Lost la cateva idei, o sa ma abtin la a discuta despre magnitudinea povestilor serialului, axandu-ma doar pe efectele acestuia (atentie, spoilere): (more…)