Mi-a luat ceva vreme, dar, in sfarsit, am terminat-o, conform noului modus operandi – o povestire pe zi, maxim – asa a inceput sa-mi placa sa savurez antologiile si pare sa mearga foarte bine – mai digerez acum si The Omnibus of Crime si The Collected Stories of Arthur C. Clarke, ca astfel se intampla ca la un maraton The Twilight Zone – personajele unidimensionale, descrierile inexistente si ideea principala a operei, acea dulce-amara ironie, toate devin repetitive si tend sa ma enervez mai mult decat ma inviorez. Nu si cu noua metoda insa.
Per total, in ciuda vanatailor si taieturilor, antologia este un succes. Din 22 de povestiri, doar 2 sunt proaste (Gene Wolfe, David Grigg), 6 mediocre (Orson Scott Card, Jonathan Lethem, Tobias Buckell, Richard Kadrey, Carol Emshwiller, David Grigg), 7 bune (Stephen King, M. Rickert, Jack McDevitt, James Van Pelt, Catherine Wells, Elizabeth Bear, John Langan) si 8 absolut delicioase (Paolo Bacigalupi, George R. R. Martin, Cory Doctorow, Jerry Oltion, Nancy Kress, Octavia E. Butler, Neal Barrett, Jr, Dale Bailey). Traducerile, spre marea mea surprindere, au fost excelente, n-am intalnit niciun fel de probleme interpretand textul (asa cum s-a mai intamplat in trecut la alte edituri).
Unele le stiam deja, dar surprize neasteptate au fost Cory Doctorow si Jerry Oltion de care nu auzisem niciodata vorbindu-se la superlativ. De asemenea trebuie sa mentionez eroarea din titlu – povestile sunt post-apocaliptice, doar una a inclus si partea anterioara sfarsitului lumii, dar asta nu m-a deranjat atat de mult precum credeam. Pentru moment mi-am facut plinul dpdv al pesimismului devastator, poate doar Swan Song ar mai fi in plan.
Alegerea povestirilor nu a fost cea mai inspirata – as fi renuntat in graba la cele mentionate sub titlul “proaste” si “mediocre”, as fi inceput antologia cu o povestire geniala, aparent uitata, de-a lui John Shirley - Isolation Point, California – si-as fi cautat materiale mai lungi – poate ca in varianta Nemira nu se observa, dar in cea originala, la doar 352 pagini pentru 23 povestiri, e notabila laconicitatea autorilor.
** da, citesti corect, imi dau inapoi cuvantul dat acum exact patru luni, incep sa scriu din nou si in romana. Citesc aproape exclusiv in engleza de vreo trei ani si scriu exclusiv de patru luni, iar faptul ca nu-mi place sa vorbesc cu oameni, deci nu o fac, a inceput sa se vada in lumea reala – gandesc in engleza si nici nu mai pot sa-mi gasesc cuvintele cand ma cert cu un profesor la facultate pentru ca nu exista traducere pentru cuvantul la care m-am gandit.