I’ll see you in another life, brotha — Lost – The End

Au trecut patru ani si jumatate de cand mi-am marturisit dragostea pentru Lost si nici macar nu stiu cum au trecut – parca ieri ma uitam pentru prima oara cum Sawyer e torturat de Sayid pentru ceva ce nu a facut. Revenind – sfarsitul seriei – un episod mamut de doua ore si jumatate (pentru tv, fara reclame ajunge undeva la doua ore) – asteptat de cinci ani si avand nevoie sa inglobeze raspunsurile la sute de intrebari adunate de-a lungul timpului.

Cum s-a descurcat? S-o luam pe bucati – dar cum n-am nicio sansa sa rezum un serial de anvergura Lost la cateva idei, o sa ma abtin la a discuta despre magnitudinea povestilor serialului, axandu-ma doar pe efectele acestuia (atentie, spoilere):

• dpdv al personajelor, fantastic – ca si sfarsitul sezonului trei, finalul e un greatest hits al serialului – revin personajele de mult pierdute si uitate, personaje secundare care ne scoateau din sarite si le iubeam, iar fiecare are parte de o incheiere pe masura (moment in care urasc limba romana pentru ca nu exista traducere ca lumea la closure). Desi raspunsurile pentru cine si ce nu au reprezentat o surpriza, cele la cum au avut momente de geniu atunci cand s-au ciocnit universurile paralele.

• dpdv al actorilor, mirific. Toti, cu exceptia notabila a lui Evangeline Lilly (adorabila la inceput de serie, pur si simplu odioasa mai tarziu, atat in privinta “actoriei” ei lamentabile, cat si a gesturilor imbecile prostesti a personajului si a triunghiului cretin cu Jack si Sawyer), au fost minunati, in mod special Henry Ian Cusick, Terry O’Quinn si Jorge Garcia.

• dpdv al misterelor, zero. Totul e lasat in aer: Walt, puterile, statuile, infertilitatea, mama lui Daniel, Jacob si cabina sa, apoi atingand candidatii de mici copii si distrugandu-le vietile si cealalta mie de intrebari, denumeriri si enigme a serialului. Finalul nu a avut pic de ratiune, mai toate ideile prezentate se bateau cap in cap, atat cele din episod, cat si in privinta lucrurilor deja explicate. Lacune peste lacune, ideea de a sorta ce este real fata de ce nu este nu va face altceva decat sa te scoata din sarite. Doar bucura-te ca s-a sfarsit.

• ca sa inchei, spun doar ca cel mai complicat serial al tuturor timpurilor (sa fim seriosi, X-Files si The Wire nu se aproprie nici macar la o frantura din intensitatea si calibrul acestuia) s-a sfarsit mai bine decat as fi putut spera vreodata si, chiar daca nu a raspuns la intrebarile noastre (adica finalul la randul lui a ridicat o duzina sau doua de intrebari noi), emotional ne-a dus exact unde trebuia. cu siguranta o capodopera ce merita vazuta si revazuta.

• finalul incitant care fierbe pana la un apogeu culminant? atins. Lost s-a sfarsit nu cu o soapta ci cu o explozie (ia asta, poezie post-modernista).

• adieu, mon amour.