Monthly Archives: May 2010

A ajuns! A trecut termenul promis initial, dar asteptarea, dupa cum voi detalia mai jos, a meritat, si inca cum!

Arata absolut superb, coperta steampunk si look-ul mat fac toti banii. Fontul e excelent, mult mai frumos si lizibil decat cel al cartii companie, Rebelul lui Jack Dann, care, ca si cartile de la Tritonic, e prea subtire si prea inalt. Gasesc putin ciudat faptul ca s-a lungit sumarul incat sa ocupe doua pagini, dar fie de la mine. Cat despre continut, sa-l luam pe bucati:

• “O sansa din 10 la puterea a saisprezecea” de James Patrick Kelly e un rasfat nostalgic al autorului despre o copilarie tipica, intr-un stil ce pare sa fi ajutat la conceperea The Plot Against America a lui Philip Roth. O povestire de istorie alternativa ce contine si Terminatori, 10*16 e o adorabila bucata de fictiune de escapism, poate doar cu un final care nu e pe masura restului. Un pic deranjante au fost notele de subsol, cat si unele parti ale traducerii:

1. (pg8) “[..] kickball, eram intotdeauna a patra sau a cincea optiune.” Cum e combinatie de fotbal (al nostru, soccer-ul lor) si baseball, si se joaca cu doua echipe de 5 jucatori, n-ar fi fost corect sa se traduca “[..] miuta, eram intotdeauna ales ultimul.”? Mai bine adaptat decat mot-a-mot cu pierderea ideii textului original.
2. (pg9) “[..] CBS anulase temporar difuzarea serialului.” Pai, cum vine asta? Ori anulezi, adica definitiv, ori amani, adica temporar. Oximoronul vietii.
3. (pg11) “sfrijit de doisprezece ani”. Asta era termenul pe care l-ar folosi un copil tipic de doisprezece ani sa se descrie? Cam multa introspectie pentru varsta asta. Slab, slabanog, pirpiriu, pricajit, acestea par adecvate.
4. (pg36) “Consiliul de Aparare”. Aici chiar n-am inteles la ce institutie se referea. E ciudat cand o parte din denumiri se traduc si o parte nu.
5. Sunt, fasait, hartie. Toate, in Galileo, sunt scrise cu â din i, adica sînt, fîsîit, hîrtie. Inteleg ca poate doar mie imi plac noile modificari din DOOM, dar asta e deja ridicol.
6. Notele de subsol le-am gasit a fi inutile, ba chiar enervante pentru ca se explica chestii de cultura generala, nu obscuritati.

• “Doi batrani, pe o banca…” de Liviu Radu este ceva la care nu ma asteptam. Partial poveste tipica formatului din ’95 a The Outer Limits (nu acel stresant monster-of-the-week cu care ne-a chinuit originalul), partial mister Poe-enian ce este dus la capat prin “ratiocinare”, aceasta mica bijuterie fantasy m-a distrat enorm – fiind fan Shelley (ambii) si Byron, Polidori inca stand pe raft asteptandu-si randul. Partea preferata a volumului.
• “Vonu” de Sebastian Corn e o lectura ceva mai dificila. In marea parte a timpului incercam sa adun laolalta bucatile textului, ca la un puzzle de 1000 de piese, unul suprasaturat cu fel de fel de bunatati si idei stranii, sa nu spun absurde, iar finalul nu m-a ajutat pe cat de mult am sperat. E o lectura placuta, dar un pic prea Kafka-esque pentru binele sau.
• “Jurnale din anii molimei” – Norman Spinrad. E Spinrad, totusi, mai e nevoie de confirmare a talentului sau? Daca da, aprob vertiginos si spun bis.
• “Mortuare” – Joe Haldeman incearca sa scrie precum Serge Brussolo. Atat de mediocru incat n-am alte cuvinte cu care sa-l descriu. Unde e umorul si viziunea de care m-am indragostit in Forever War si Camouflage?
• Non-fictiunea, asa cum era de asteptat, nu m-a miscat in niciun fel, ba chiar nici n-am putut termina pe toate, dar doar pentru ca nu-mi place sa citesc critica si eseuri.

Chiar si asa, in ciuda negilor, vanatailor si taieturilor, Galileo este excelenta, o revista SF&F cu care ne putem mandri, iar la doar 12.5ron, un chilipir ce nu trebuie ratat. Astept nerabdator urmatorul numar!

Postscript: a ajuns comanda de la BuyBooks.Ro, cea facuta acum 48 de ore, prin Posta Romana, si desi mai era ceva de plata – 3ron peste bon, n-a mai fost nevoie, au platit ei si ce era peste bon. Comparati acum cu timpii de livrare de la editurile mari – la ei dureaza intre una si trei saptamani pentru a livra, daramite a ajunge. Rezultatul e ca multe cumparaturi viitoare vor fi facute la impresionantii BuyBooks.Ro. Multumesc!

Mi-a luat ceva vreme, dar, in sfarsit, am terminat-o, conform noului modus operandi – o povestire pe zi, maxim – asa a inceput sa-mi placa sa savurez antologiile si pare sa mearga foarte bine – mai digerez acum si The Omnibus of Crime si The Collected Stories of Arthur C. Clarke, ca astfel se intampla ca la un maraton The Twilight Zone – personajele unidimensionale, descrierile inexistente si ideea principala a operei, acea dulce-amara ironie, toate devin repetitive si tend sa ma enervez mai mult decat ma inviorez. Nu si cu noua metoda insa.

Per total, in ciuda vanatailor si taieturilor, antologia este un succes. Din 22 de povestiri, doar 2 sunt proaste (Gene Wolfe, David Grigg), 6 mediocre (Orson Scott Card, Jonathan Lethem, Tobias Buckell, Richard Kadrey, Carol Emshwiller, David Grigg), 7 bune (Stephen King, M. Rickert, Jack McDevitt, James Van Pelt, Catherine Wells, Elizabeth Bear, John Langan) si 8 absolut delicioase (Paolo Bacigalupi, George R. R. Martin, Cory Doctorow, Jerry Oltion, Nancy Kress, Octavia E. Butler, Neal Barrett, Jr, Dale Bailey). Traducerile, spre marea mea surprindere, au fost excelente, n-am intalnit niciun fel de probleme interpretand textul (asa cum s-a mai intamplat in trecut la alte edituri).

Unele le stiam deja, dar surprize neasteptate au fost Cory Doctorow si Jerry Oltion de care nu auzisem niciodata vorbindu-se la superlativ. De asemenea trebuie sa mentionez eroarea din titlu – povestile sunt post-apocaliptice, doar una a inclus si partea anterioara sfarsitului lumii, dar asta nu m-a deranjat atat de mult precum credeam. Pentru moment mi-am facut plinul dpdv al pesimismului devastator, poate doar Swan Song ar mai fi in plan.

Alegerea povestirilor nu a fost cea mai inspirata – as fi renuntat in graba la cele mentionate sub titlul “proaste” si “mediocre”, as fi inceput antologia cu o povestire geniala, aparent uitata, de-a lui John Shirley - Isolation Point, California – si-as fi cautat materiale mai lungi – poate ca in varianta Nemira nu se observa, dar in cea originala, la doar 352 pagini pentru 23 povestiri, e notabila laconicitatea autorilor.

** da, citesti corect, imi dau inapoi cuvantul dat acum exact patru luni, incep sa scriu din nou si in romana. Citesc aproape exclusiv in engleza de vreo trei ani si scriu exclusiv de patru luni, iar faptul ca nu-mi place sa vorbesc cu oameni, deci nu o fac, a inceput sa se vada in lumea reala – gandesc in engleza si nici nu mai pot sa-mi gasesc cuvintele cand ma cert cu un profesor la facultate pentru ca nu exista traducere pentru cuvantul la care m-am gandit.

This post, as an exception to a promotion, is going to be written in romanian. Bear with me. Este binecunoscut faptul ca as face mai orice pentru un set de cărţi pe care mi le doresc, asa ca promotia asta de la BuyBooks nu e o exceptie.

Revenind – Umbra lui Poe – este o poveste mult mai buna decat ma asteptam – nu atat cat priveste calitatea ei, de care ma convinsesera numeroase recenzii, ci libertatile pe care si le-a permis autorul cu privire la viata monstrului sacru al horror-ului care este Edgar Allan Poe. Cartea, de fapt, chiar este foarte buna, numeroasele intrigi sunt imbracate foarte elegant intr-o funda de care se poate trage usor cand ai la indemana pe cineva precum C. Auguste Dupin (previzibil, este?).

Nu, parol, cartea nu ofenseaza deloc imaginea scriitorului, iar misterul din jurul mortii acestuia este creat cu o notabila iscusinta, chiar daca este un simplu caz de deducere prin “ratiocinare”. Chiar si cu toate partile trase de par, e o lectura placuta, undeva la marginea dintre trei stele si jumatate si patru stele. Despre traducerea lui Alina Carac am numai cuvinte de lauda, pacat de odioasele erori ortografice de la tiparire (am numarat doua duzini).

Postscript: merge! Primit codul si comandat (prima pentru mine, restul lui Alex, sarbatoritul saptamanii):

• Jocul ingerului
• Timperfect
• Zanzibar

This post, as an exception to a tag, is going to be written in romanian. Bear with me. As for tagging someone, I’m tagging everyone who wants to do it.

1. Câte carti ai citit pâna acum în 2010?
Doar 25, din pacate, alte 3 sunt in curs. Am fost prins intre doua sesiuni dureroase, aproximativ 50 de sezoane de TV, o renovare completa a casei si o luna in Paris. Chiar m-am straduit, n-am vrut sa lenevesc.

2. Câte carti de fictiune si câte de non-fictiune?
Exclusiv fictiune.

3. Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?
19 tipi, 5 tipe.

4. Care e cartea preferata citita pâna acum în 2010?
Hyperion.

5. Care e cartea care ti-a placut cel mai putin pâna acum în 2010?
Light Music de Kathleen Ann Goonan. De cate ori poti sa bati apa pana in piua comparand lumina cu energia cu puterea in doua sute de pagini? De prea multe ori.

6. Ai început vreo carte si n-ai putut sa o termini?
Doua. Susmentionata si We a lui Evgheni Zamiatin care, dupa 1984 si Brave New World, nu mai are acea calitate care ar fi trebuit sa o aiba.

7. Care e cea mai veche carte citita?
Anul asta am incercat sa citesc chestii mai noi, asa ca Omnibus of Crime, 1929 (si chiar e FIRST EDITION, o varianta mirifica hardcover gasita la Shakespeare and Company in Paris in martie 2009 pentru doar 6€).

8. Dar cea mai noua?
Taramurile Pustiite, 2009.

9. Cel mai lung si cel mai scurt titlu?
Transformarea lui Martin Lake si alte povestiri si, respectiv, Noi (We).

10. Cea mai lunga si cea mai scurta carte?
Neterminata lunga – Omnibus of Crime – 1177, terminata - The Terror – 944. Scurta – Transformarea [..] – 205.

11. Câte carti împrumutate si /sau de la biblioteca?
Una imprumutata (Noi (We)), toate celelalte cumparate (9 revandute).

12. Câte carti citite sunt traduceri?
8 terminate, 2 in curs.

13. Care e cel mai citit autor anul acesta?
Dan Simmons, de departe.

14. Ai recitit vreo carte?
Doar fragmente – Dickens, Poe, King.

15. Care e personajul preferat din cartile citite pâna acum în 2010?
In mod surprinzator, Emilio Sandoz din The Sparrow.

16. Ce tari ai vizitat prin cartile citite?
SUA, Franta, Germania, Anglia, Romania, Belize, Grecia, Rusia.

17. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?
Niciuna n-a fost recomandata, totul e via online reviews.

18. Ce scriitori descoperiti în 2010 ai vrea sa citesti mai mult?
Phillip Kerr.

19. E vreo carte a carei lectura îti pare rau ca ai amânat-o?
The Amazing Adventures of Kavalier & Clay.