– Man gets 9 years for killing childhood rapist.
– Breaking Bad (S3) – distractiv. Din pacate, ca si Weeds, in sezonul trei se indeparteaza de comedie si se duce adanc in drama, povestea complicandu-se considerabil. Inca bun, dar imi placea mai mult cand nu era atat de No Country For Old Men.
– True Blood (S1-2) – am detestat pilotul, dar, la rugamintile fervide ale altora, i-am dat o sansa episodului doi. S-a dovedit a fi o schimbare placuta. Amuzant, ridicol, abundand in povesti over-the-top, violenta si sex. Accentele tot ma scot din sarite, iar rezultatul final nu se ridica nici la un dram din maretia lui Angel, dar e vazubil, sezonul doi in mod special cu ale sale povesti titanice.
– Farscape (S1-2) – la naiba, e a treia oara cand incerc sa-l urmaresc, dar cu acelasi rezultat – scoatere din sarite datorita povestilor previzibile, al stilului moralizator si-al actorilor mediocrii. Alt aspect oribil e faptul ca toate episoadele sunt stand-alone si nu e nicio intriga care sa tina intreg sezonul, producand o structura jenant de repetitiva in care fiecare episod nenorocit se termina la fel. Totusi ii prefer pe Ben Browder si Claudia Black asa decat ca-n SG-1.
– Treme (S1) – David Simon s-a intors! Drama sa tragica despre New Orleans post-Katrina e grozava, dar paleste in comparatie cu The Wire (naibii, pana si The Corner si Homicide sunt privite altfel azi decat inainte sa-l cunoastem pe Bubbs). Acelasi stil de drama sociala cu o viziune grotesca asupra realitatii, prestatiile actoricesti sunt de prima mana – aproape toti sunt imprumutati din fostele sale seriale, dar are un element lipsa – grandoarea celorlalte, personajele, din pacate, nu mai incearca sa schimbe lumea. Excelent, doar la asta ne asteptam.
– Brandon Sanderson • Warbreaker – o lectura mirobolanta. Un fantasy absolut perfect, exact pe gustul meu, combinand worldbuilding incantator cu un sistem fermecator, original si extrem de elaborat al magiei, o intriga politica (o vrajba intre regate), accente feministe (personajele principale sunt doua surori) si o duzina de personaje complexe si-al naibii de amuzante si viclene. Ieri am ridicat cartea de la posta (multam, BD), ieri am terminat-o, desi (inca) mai am vreo sase lecturi in curs. Wartlover the Ugly, sper sa mai citesc de aventurile tale.
– Stephen King • Cimitirul Animalelor - excelent. Povestea stagneaza in prima suta de pagini cat te face sa te indragostesti de personaje, dar apoi te ia pentru o aventura macabra. Al naibii de intunecat si dement, chiar mai mult decat IT, de la jumatatea romanului mentine o stare perpetua de teama. E o lectura buna, chiar daca nu mi-a placut unde s-a dus (stupid si previzibil) si se simte datat.
** da, stiu, mai am sase lecturi in curs si nu reusesc sa termin niciuna, pur si simplu n-am chef de vreuna, habar nu am ce se intampla. Bine, de Chasm City chiar am chef, dar e versiunea GollanCZ 16×24 si are peste 1kg asa ca imi amortesc bratele dupa 30min de lectura. Argh. Cred ca ma apuc de Best Served Cold.