A Song Of Ice And Fire
G. R. R. M. a mers ceva mai greu decat ma asteptam – le vedeam ca mici adorabilitati pentru un total de doar 4000pg, dar uitasem ca sunt paperbackuri indesate a caror formatare duce 43 de randuri pe pagina, nu-i de mirare ca varianta Nemira are 6000pg. Lectura a inceput cu stangul deoarece dinainte sa ridic coletul de la posta deja eram presat de timp – in cele doua zile dintre expedierea coletului si sosirea lui cineva a cumparat cartile, asa ca aveam termen limita o saptamana – miercuri la 14 le-am ridicat, miercuri la 13 trebuie sa le expediez, ca sa le poata da vineri. Ca sa fie potul indulcit, atunci a venit si Bigbro, deci miercuri si joi au fost pierdute intre pizzerii/baruri/sali de biliard. De vineri insa, cand a plecat Bigbro, am intrat intens in ele – vineri prima carte, sambata a doua, duminica si azi a treia.
Prima carte, A Game of Thrones, 864pg Bantam/1216pg Nemira, a inceput greu – citeam ore intregi si abia se vedea ca am parcurs ceva din carte. In cele din urma, si-a mai dat drumul – spre sfarsitul primei carti – odata ce-am memorat arborele genealogic al famiilor si istoria personala a tuturor, nemaifiind nevoie ca la fiecare suta de pagini sa ma indrept spre Appendix sa vad despre care nepot al fiului fostului ajutor al regelui era vorba. Prima carte s-a dovedit a fi o delicatesa – o drama politica ce depaseste Warbreaker-ul lui Sanderson, dar fara magia acestuia, nefiind pic de fantasy cu exceptia plasarii intr-un taram uitat de timp. Minusurile pe realitate s-au compensat (si inca cum) insa cu personajele fantastice si world-building-ul de nota zece – fie ca era vorba de o poveste de-a lui Old Nan sau de aventurile lui Jon (oricare).
Cartea doi, A Clash of Kings, 1009/1440pg, am parcurs-o intr-o singura zi (depasind recordul precedent – The Stand – 1344pg de MMP in trei zile) – intr-o sambata ce-a inceput devreme – si-a curs fluent, aproape la fel de bine ca prima parte, desi abuzand de moare/n-a murit/m-am razgandit din nou. E more-of-the-same, deci incanta.
Cartea trei, A Storm of Swords, 1216/1784pg, m-a enervat la culme – cronologia e data naibii, unele capitole au loc aproape in acelasi timp cu unele evenimente din prima carte, desi intre timp au murit duzine de personaje, s-au pierdut castele si s-au sfaramat aliante, facand pentru o lectura chinuitoare deoarece intreg timpul tipi la personaje sa nu faca ceva pentru ca nu mai are rost. De asemenea inca astept sa devina fantasy si nu doar un concurs de masurare a sabiilor.
Ultima, A Feast For Crows, 974/1352pg, nici macar nu am inceput-o. Din egala proportie lipsa de timp si lipsa de chef.
Se tot lungeste povestea de dragul de-a se lungi, nu pentru ca asta o cere intriga. Pe la jumatatea ASOS deja-l injuram pe R. R. ca introduce o duzina de personaje si probleme noi in timp ce o buna parte din poveste a ramas acolo unde erau la sfarsitul ACOK. Robb? Jaime? Stannis? Pierduti in vant. Majoritatea intrigilor se invarteau in cercuri si ceea ce m-a facut sa ma indragostesc de serie a disparut cu desavarsire – Winterfell si tot ce tinea de el – acum avem parte doar de mercenari care-si schimba taberele saptamanal si orgolii fara limita datorita carora nimeni nu face nimic cum trebuie, in special atunci cand le-ar fi in avantaj. Argh, nervi peste nervi. Chiar de-as mai fi avut timp pentru AFFC nu cred c-as fi citit-o, 3089/4440pg in patru zile m-au obosit enorm, nu mi-a picat deloc bine cum venea capitol dupa capitol de umplutura, fara sa aud ceva de personajele care-mi placeau – sau mai rau, status quo pentru S. timp de mii de pagini sau pentru A. care tot da din rau in si-mai-rau, fara sa se intample nimic. De ea cred ca o sa ma apuc doar alaturi de ultimele carti din serie, daca vor iesi vreodata toate.
Despre scris – imi place stilul lui Martin, dar e al naibii de locvace – trei pagini de descrieri si doar patru randuri de dialog, trebuie sa ai ambitie la el. Parcelarea povestii si dezvoltarea personajelor au fost ok, desi un pic prea lent pentru gustul meu, dar marea problema a lui George o reprezinta femeile. Le scrie fenomenal de prost – proaste, naive, obediente sau o combinatie din acestea. M-a deranjat enorm faptul ca nu aveam niciun personaj feminin care sa-mi placa – nu mentionati Dany ca m-a plictisit teribil.
Cateva cuvinte despre editii – intr-un mod curios, persoana de la care le-am imprumutat le-a luat in trei editii paperback – prima editie Bantam – AGOF si ACOK, a doua editie Bantam – ASOS – si a doua editie Harper – AFFC. Cea mai frumoasa e de departe Harper – coperta superba, culori superioare, hartie de calitate mai buna, font mai placut ochiului si de marime mai mare. Cartile de la Harper sunt cu €0.7-1€ mai scumpe decat cele Bantam, dar fac toate diferenta. Din pacate, A Storm of Swords e impartita in doua volume la ei, asa ca s-ar prefera Bantam decat sa platesti dublu. Toata seria in original te ajunge €27.48 de pe BD, adica 120ron. Cu duzine de erori ortografice si o traducere cu deficiente de la Nemira te ajunge 200ron, intr-o recenta oferta, scazand de la pretul initial de 320ron.
Fundalul: la inceput am avut Eva Cassidy si The Frames, dar nu prea a mers, am mai hoinarit un pic prin diverse, dupa care mi-am gasit in sfarsit ritmul pe Dream Theatre care a mers ca unsa, urmata cu acelasi succes de Epica si The Gathering.
July 12th, 2010 at 09:42
“trei pagini de descrieri si doar patru randuri de dialog” -> I know I sound like a 10 year old, but this is not very encouraging. Chiar voiam sa ma apuc si eu de Game of Thrones in curand, dar daca it’s all downhill from there nici nu stiu daca merita. Nu prea’mi place sa las lucruri neterminate, iar pasiunea/rabdarea pentru swordfights am pierdut’o a long time ago :D
July 12th, 2010 at 10:54
Ok, tocmai am terminat ASOS, in sfarsit. In general, cam asa e, 3pg de descrieri si doar cateva linii de dialog – in mare parte abunda descrierile personajelor, actiunilor si a istoriilor lor, iar in 75% cazuri nu ajuta evolutia povestii cu nimic. Pe mine ma interesau toate asa ca citeam, dar poti sa fast-forward peste ele. Trebuie sa te avertizez insa ca e exclusiv swordfights si diplomatie (a se citi tradari), iar din vreo 40 de personaje care-au murit la sfarsitul unui capitol, sa fiu al naibii de nu s-au intors 30. E epuizant ca nimeni nu moare cu adevarat si nimic nu merge cum trebuie.
Dar e o lectura placuta, te incanta. Eu insa sunt genul ‘let’s cut the crap’ si nu ma dau dupa obstacole de dragul de-a fi obstacole. Gandeste-te Prison Break, care ar fi trebuit sa se incheie la s2.
August 9th, 2010 at 17:55
La mine sunt in biblioteca si asteapta sa fie citite. Ma sperie un pic nerabdarea celor care au citit deja si vor si restul cat mai repede si de aceea mi-e frica sa o incep :D. Probabil voi citi AGOT inainte de premiera serialului in primavara.
Ai citit Zburatorii noptii? O citesc acum de la Nemira, sunt pe la jumatatea cartii si-mi place mult de tot. In ce fel se compara cu A song of Ice and Fire?
August 9th, 2010 at 18:38
N-am citit inca Zburatorii, astept sa-mi vina Dreamsongs, o colectie imensa de povestiri scurte de-a lui Martin, care sta undeva pe la 1200pg in format TPC, in care sunt incluse si tot ce-a anuntat Nemira ca publica de la el. O sa fac o recenzie apoi.