Nu, calmati-va, nu m-a apucat nostalgia si n-o sa reiau confesiunile ca data trecuta, o sa dau doar cateva statistici, n-a remarcat degeaba Roxa obsesia mea Eppes-iana.
– Dailies #9, mai 2008, eu mentionam pentru prima oara cat de mult imi doresc o bursa Erasmus… si faptul ca m-am uitat la 226 episoade de 40min – adica 904 minute – adica 150 de ore - in doar 10 zile.
– Dailies #11, iulie 2008, mentionam ruinarea visului datorita profesorilor adorabili – bine, comentariile mele sarcastice, corectarea greselilor lor istorice si legislative, cat si atitudinea mea ireverenta n-au ajutat.
– Destination Anywhere: Paris #19, martie 2009, ca un Phoenix maiestuos, ideea proiectului european invie din morti, iar pentru cateva luni sperantele stau la cote maxime.
– Dailies #31, iulie 2009, moartea planului – picase cazarea si problemele legate de desfasurarea cursurilor m-au obligat sa trag o linie in nisip.
Cautam astazi prin arhive pentru un citat ca sa sochez inspir pe cineva si am gasit unul din posturile sus-mentionate si mi-am amintit de facultate si proiecte, ce-ar fi putut sa fie daca totul ar fi mers conform planului iar eu as fi petrecut august 2009 – iulie 2010 la Universidad Europea de Madrid, pierzand diminetile la cursuri, amiezele in Prado, serile plimbandu-ma printre strazi, cu putin inainte de rasarit trantindu-ma pe-o saltea, pentru putin Chorizo si-un pahar de Alma Tobia.
N-a fost sa fie, eu am stat acasa, viata a mers mai departe, insa nu pe langa mine. In aceeasi perioada, ramanand aici:
– 55 de carti.
– am ajutat mai multe persoane decat MacGyver.
– 2 sesiuni infernale, o sumedenie de 10, nicio restanta.
– am incercat sa nu fiu o jigodie sarcastica si nu m-a ucis, asa cum credeam ca s-ar intampla.
– prima si singura mea relatie stabila, in care sentimentele chiar aveau un rol.
Atat de multe si totusi status quo neschimbat. Ciudat. Ah, stai, un singur element s-a schimbat – la postul asta nu opresc comentariile.
It’ll get a lot worse.
Thanks for the cheering up. I needed it.
:] I`m a doll. Always here for a pat on the back.
Fara nicio legatura la postul tau, iti recomand miniseria The pillars of the earth :)
Multam. Stiam de mult de el – incerc sa fiu la zi cu tot ce face Ian McShane – doar astept sa iasa toate episoadele sa le pot vedea intr-un maraton, nu-mi place sa astept saptamanal dupa cate-o bucatica :]
1. Prado rocks! Chorizo…. not so much.
2. You drama queen……
Cum ai ajutat persoanele alea multe?
Fizic: la carat si mutat, imprumutat cursuri si carti, meditat si invatat, facut cadouri necesare primitorilor, cat si ajutor de orice natura oricarei persoane in nevoie.
Emotional: confident de nadejde pretutindeni.
Nimic life-changing, dar sa tinem minte ca eu sunt un nemernic de nivelul lui Frank in C’era una volta il West.
un nemernic confident?
Ascult foarte bine, problema e cand vorbesc deoarece n-am stomac sa menajez, am doar o obsesie pentru adevarul brutal (a la Eli din Lie To Me)… indiferent de consecinte.
Asta inseamna ca esti sincer, nu nemernic.
Nemernic esti cand esti egoist si nu vrei sa fii sincer pentru a nu rani. Si atunci lasi persoanele respective sa se adanceasca intr-o iluzie.
Asta cred si eu, dar, na, majoritatea nu e de acord. Prefera adevarul indulcit ca e mai simplu sa ignori o problema decat sa incerci sa o rezolvi.
Sunt sincer, dar sunt si un nemernic, tind sa folosesc deseori adevarul doar ca sa ranesc persoane(le ipocrite care ignora adevarul sau refuza sa-l accepte), fara vreun alt motiv – bine, i-ar face bine acel dus rece cu realitatea, dar asta e secundar interesului meu.
Ocazie cu care am ajuns la 22 de ani si-am avut doar o singura relatie relativ serioasa, am un singur amic, dar niciun prieten adevarat, insa o colectie mirobolanta de persoane care nu suporta sa ma aiba in preajma – cunostiinte, colegi, profesori.
Ai descoperit puterea cuvintelor si-ti place sa-i pui la pamant pe cei care nu-si vad de lungul nasului? :P
Nu e nicio drama ca nu ai avut decat o relatie. Poate ca doar nu vrei sa te complaci doar de dragul de-a avea companie. Sau poate lumea ta nu se intersecteaza cu prea multe lumi :))
Cred ca e si asta, dar cel mai mult e cat ma scoate din sarite acest status quo si ce bine-ar-fi daca am invata sa spunem ce gandim.
Se intersecteaza cu multe lumi… niciuna pe placul meu.
De ce te scoate din sarite?
Cand ‘faci’ pe cineva din cuvinte doar pentru a te situa pe tine deasupra lui, din orgoliu (am o vaga impresie ca uneori faci si asta), mai gandeste-te si la faptul ca fiecare om traieste o drama in sinea lui, iar de multe ori racnetele de lei nu sunt decat niste plansete de pisici speriate.