Dupa zile intregi de incercari sa ma convinga, m-am dat batut si-am ascultat de cateva persoane insistente si am mers si eu la singurul curs al zilei – criminalistica, la sediul vechi al facultatii, intre 18 si 20. Incepe profesorul (procuror la ICCJ) cursul, dar apare o figura noua – o studenta* de schimb, venita prin Erasmus, de la Università degli Studi di Cagliari. Remarcand ca ea nu are habar de limba romana, proful intreaba cine vorbeste italiana. Evident, singura mana ridicata a fost a mea. Moment in care el a decis unanim ca eu sa ma mut langa ea si sa-i traduc.
Urmeaza doua ore in care eu ii traduc intreg cursul mot-a-mot, in timp real, in italiana cand termenii imi permiteau, in engleza cand nu. La final, proful vazand ca avem un raport si ea chiar a inteles, a decis sa-i fiu traducator restul semestrului, cat si la examenul asta si la celalalta materie pe care o are cu ea. Se pare ca atunci cand ti-o cauti cu lumanarea, o gasesti. Interesant an, ca nu aveam destule pe cap – materii oribile, doua restante, doi ani de sport, licenta si tentativa mea la o viata personala un raft de carti.
[*] bine, Giorgia e inteligenta, superba si, din cate-am discutat mai tarziu, s-ar parea ca avem destule in comun, printre care patru ore de medicina legala maine si un get-together in weekend, dar asta e o poveste pentru alta data.
Sa pui o poza cu ea pe blog! :D Cu Georgia bineinteles!