Cat de subtire este masca mea sociala?
Astazi cand am intrebat coordonatoarea de licenta (m-am contrazis cu ea saptamanal timp de un an la seminariile de drept penal, dar mai departe de atat n-am schimbat doua cuvinte) ce parere are despre intentia mea de-a realiza un capitol de istorie alternativa in care ancheta, judecata si executia subiectului studiului meu de caz (sociopatul meu favorit, un dement violator-ucigas-necrofil, un delicios arhetip psihologic) ar fi avut loc in Bucurestiul anilor ’70, si nu in Florida, mi s-a raspuns, dupa cateva rasete: Tipic tie. Suna bine, n-am mai avut pe nimeni in facultate cu ceva asemanator.
S-ar parea ca sunt mai usor de cunoscut decat se crede.